În mai rău de-un an de zile, Nicușor Dan s-a despărțit pas cu pas de România care l-a votat.

Pe la 1650, Bucureștiul avea vreo 20.000 de locuitori, iar între timp a devenit cel mai mare oraș din Balcani și din regiunea puțin mai largă (Ungaria, Cehia, Slovacia).

Deși e nedrept ceea ce i se întâmplă lui Dominic Fritz, prin legea cu dedicație, cu aplicabilitate retroactivă doar pentru a fi îndepărtat din funcția de primar al Timișoarei, nu mă reped la gâtul lui Ilie Bolojan pentru că a votat legea. Omul era între ciocan și nicovală. Orice ar fi votat, era sfâșiat de o parte dintre oameni.

România a devenit un tărâm al nimănui, neiubit, cu mirosul tristeții și al lucrurilor lăsate de izbeliște. Oamenii ei au fiecare mirosul lui. Unii miros a merdenele, alții a croissante, iar unii au prins chiar mirosul țării. Sunt și cei care emană efluvii de disperare sau lehamite, de nepăsare sau revoltă, dar există, din fericire, și mirosul bunătății, al speranței și al încăpățânării de a merge mai departe. foto: Profimedia

De peste 20 de ani votăm președinți „ai schimbării” ca să rămână Pahonțu la putere.

Dosarul Pahonțu se va adăuga pe lunga, imensa listă de probleme nerezolvate și amânate la infinit de președintele Nicușor Dan.

Nu este însă prima dată când deciziile sau întârzierile Curții Constituționale pun bani europeni în pericol. Reforma pensiilor speciale ale magistraților, asumată prin PNRR, a fost blocată și amânată în repetate rânduri, iar aproximativ 65 de milioane de euro au fost pierdute definitiv. foto Inquam Photos / Virgil Simonescu

O firmă putea ajunge să plătească TVA din propriul buzunar, deși nu a încasat niciun leu de TVA de la clienți. Aceasta a fost una dintre situațiile create după ce ANAF a anulat din oficiu codul de TVA al unor contribuabili, iar ulterior le-a stabilit obligații fiscale pentru TVA pe care ar fi trebuit să îl colecteze. Legea nr. 177/2026 schimbă situația pentru o parte dintre acești contribuabili. foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Prin natura meseriei, sunt nevoit să urmăresc toate declarațiile politicienilor. 99 la sută din „declarații” reprezintă rumeguș, lozinci, vorbe goale. O continuă fugă de răspundere, deghizată în „atacuri politice”.

Ai muncit ani să-ți construiești comunitatea pe Facebook sau Instagram. Dar ce se întâmplă dacă mâine algoritmul decide că oamenii nu mai trebuie să-ți vadă postările? Răspunsul începe cu o listă pe care businessul chiar o deține.