Răzvan Pintea

Dacă omul ar fi un smartphone, hardware-ul lui ar fi frica, foamea, instinctul de rang și de clan. Sistemul de operare ar fi creierul arhaic, subconștientul plin de reflexe și umbre. Acest dispozitiv a fost șlefuit în aproape un milion de ani de vânătoare și cules. Cei doar douăsprezece mii de ani de civilizație sunt o clipă la scara evoluției — prea puțin pentru un upgrade real. Foto: Profimedia

Dar, pentru cei care nu au, pierderea este dublă. Dispar nu doar joburile de rutină, ci și falsa promisiune a stabilității. Meseriile bine definite devin volatile, iar carierele lineare se destramă. foto: Jonathan Raa/NurPhoto/Shuttersto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Patru din cele șase emoții fundamentale sunt negative. Supraviețuirea este mai important decât fericirea, iar bucuria – singura emoție pozitivă – ne face să alergăm după ceva ce nu putem păstra. Foto: Valerii Honcharuk / Alamy / Profimedia

Așa că, dacă ți-ai făcut un obicei din a fi în permanență ocupat, sigur ai o problemă în a-ți evalua scopurile, obiectivele, sarcinile. (Foto: Guliver/Getty Images)

Ce pot să spun din propria experiență este că, atunci când anxietatea se acutizează, logica are de suferit. Adică se transformă, nefericit, dintr-o sursă independentă de echilibru mental, într-o aliată nedorită a tulburării de comportament. (Foto: Guliver/Getty Images)

Dacă este diagnosticat în fază incipientă, cancerul de sân este complet vindecabil în proporție de 94%. Din păcate majoritatea cazurilor din România sunt descoperite în stadii foarte avansate. (Foto: Guliver Getty Images)

Adică discriminare egal prostie. Despre homofobie si ageism am mai scris, iar prin prostie înțeleg acea concepție care, o dată ce o pui în practică, suferă nu doar cei din jur, ci și tu însuți. Așa cum a suferit poporul german din cauză că a îngăduit nazismului să-și facă de cap. (Foto: Guliver/Getty Images)

Multă vreme nici n-am realizat că sufăr de anxietate. Așa cum nici peștele nu mai dă vreo atenție apei care îl înconjoară dintotdeauna. Abia târziu am realizat că e ceva în neregulă, atunci când tulburarea de comportament a început să se manifeste deranjant pentru mine, la nivel fizic. (Foto: Guliver/Getty Images)

Așa cum hrana ne influențează sănătatea fizică, informația ne-o influențează pe cea mentală. În bine, sau în rău. Spre beneficiul, sau, dimpotrivă, dauna noastră și a celor din jur. (Foto: Guliver/Getty Images)

Făcând suma tuturor durerilor trăite, am rămas cu impresia că medicului i-ar mai trebui ceva ca să își facă treaba până la capăt: empatia. Percepția mea de pacient? Pentru medic, eu sunt un caz, iar durerea mea, un aspect secundar. Medicului nu prea îi pasă, fiindcă durerea mea nu-l doare și pe el. (Foto: Guliver/Getty Images)