„Adevărurile dor”. Prostia nu

(Foto Facebook/Mihai Chirica)

Mihai Chirica, despre declarația rasistă: „Vreau să spun adevăruri care dor. O metaforă pe care o folosim cu toții”.

Adevărul cel mai masiv, dar care nu doare, este că opinia publică românească dominantă este profund rasistă, xenofobă și intolerantă. Nu doare, ați văzut pe cineva chircindu-se de durere când a înjurat țiganii sau când le-a tratat pe trecătoare de prostituate? Ați văzut vreun brav apărător al familiei tradiționale suferind în chinuri când a dorit public moarte homosexualilor?

Primarul Iașiului este doar ultimul saltimbanc care dă glas acestui adevăr. Pentru el, luptătorul cu case de sute de mii de euro pe numele unui nou-născut, amenințarea cea mai mare vine de la „sirienii, congolezii, somalezii și alte națiuni coborâte din copac mai deunăzi care îi vor deveni șefi”. Rareori s-au putut spune atâtea idioțenii într-o singură frază. Dar, cum spunea cineva, „avantajul” rasismului este că încape până și în capetele cele mai mici și mai goale. E de ajuns să fii rasist și să urăști străinii ca să nu-ți pese de gravitatea celor zise atunci când susții că sirienii trăiesc în copaci sau că popoarele africane au devenit națiuni înainte chiar de a coborî din copaci. Pericolul este că într-o bună zi o să vină un congolez la Primăria Iașiului și o să vrea să-i conducă pe Chirica și pe neamurile lui. Poate să-i spună cineva ipochimenului că niciun om, niciun strămoș direct al omului nu a trăit vreodată în copaci? Merită să-i atragă cineva atenția că „metafora” lui, cum îi spune, este expresia cea mai grobiană a unui imaginar care a redus ființele umane la animale și că asta a justificat sute de ani sclavajul sau genocidul african?

Dar prostul nu e prost destul dacă nu e și consecvent în prostia lui. El revine azi cu precizări ca un adevărat erou ce se crede, când de fapt este doar un ins lipsit de educație și sufocat în sosul stătut al propriului provincialism. Şi persistă și agravează aberațiile inițiale, crezând că are curajul să spună lucrurilor pe nume și luând exemplul țărilor africane care investesc în educație, spre deosebire de România, care se dezintegrează cu analfabeți ca el la conducere. Nu, România nu se dezintegrează din cauza sirienilor și congolezilor, popoare care au dat eroi și mari figuri ale culturii mondiale. România moare pentru că printre cei care o conduc și-a putut face loc un rasist ca primarul Iașiului sau un alt rasist ca primarul Băii Mari.

Am mai spus-o și va trebui s-o spunem zi de zi: nu a existat nicicând în România corectitudine politică, pentru că nu a existat nicicând în România educație în spiritul respectării celui diferit, a celui slab, a celui străin. Școlile și universitățile sunt îmbibate de rasism, șovinism și xenofobie. „Patriotism” e numele pe care rectori și profesori, dar și alți vajnici apărători ai limbii, credinței și pământului sfânt îl dau urii lor viscerale față de unguri, țigani, negri sau musulmani. 

Şi cum altfel își justifică prostul libertatea de a delira decât ca o rupere a lanțurilor corectitudinii politice, văzută de la Trump și Şerban Nicolae încoace ca o emancipare, ca o eliberare din chingile educației, ca o șansă, în sfârșit, de a-i spune, din toată profunzimea convingerilor sale de frustrat, unei femei că este curvă, unui african că este maimuță și unui arab că este terorist.

Am mai spus-o și va trebui s-o spunem zi de zi: nu a existat nicicând în România corectitudine politică, pentru că nu a existat nicicând în România educație în spiritul respectării celui diferit, a celui slab, a celui străin. Școlile și universitățile sunt îmbibate de rasism, șovinism și xenofobie. „Patriotism” e numele pe care rectori și profesori, dar și alți vajnici apărători ai limbii, credinței și pământului sfânt îl dau urii lor viscerale față de unguri, țigani, negri sau musulmani. Au inventat amenințări apocaliptice ca să se poată ridica ei, eroii, pe soclurile statuilor pe care și le construiesc singuri. Înalță ode superiorității și excepționalității românești, suficiente pentru a justifica apoi orice comparație denigratoare pentru toți ceilalți.

Chirica nu a rostit niciun adevăr care doare, pentru că prostia rasistă și îngâmfată nu doare, dimpotrivă, pare chiar un soi de balsam pe cicatricile lipsei de educație, de toleranță și de deschidere spre celălalt. Nu ne doare nimic, pentru că rasismul și xenofobia sunt leacurile naturiste pe care le luăm atunci când nu putem accepta că o femeie poate fi virtuoasă și poate conduce, că un ungur poate fi un partener de încredere, că un congolez poate veni la Primăria Iașiului. Sunt convins că Iașiul ar fi infinit mai bine administrat de un congolez, de un musulman sau de o femeie decât este de către acest mărunt frustrat pentru care uleiul de păr și gelul țin loc de strălucire a minții.

Însă ceea ce ar trebui să doară e ceea ce spune Chirica: „o metaforă pe care o folosim cu toții”. Da, trăim într-o societate în care cu toții îi spunem negrului maimuță și țiganului cioară. Da, trăim într-o societate în care lucrul cel mai bine împărțit între noi este ura față de celălalt. Iar a-i spune africanului maimuță ori țiganului cioară nu e o metaforă, ci este o oglindă deformată: este însăși substanța etică a unei societăți fără educație și fără morală.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp