Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Omul neted

V. Dăncilă - Inquam

Foto: Adel Al-Haddad/ Inquam Photos

Ori de câte ori citesc ceva spus de Viorica Dăncilă, am o senzație foarte neplăcută. Da, e senzație, nu e sentiment, nu e afect, nu e gând, e senzație, e ceva epidermic și destabilizator. Așa cum e orice senzație neplăcută: un gust prea intens, un miros prea puternic, o atingere dureroasă, un sunet strident, o imagine violentă. Este reacția primă și cea mai puțin reflectată la artificialitatea acestui personaj. Iar vorbirea liberă, la fel de artificială, reactivează toate celelalte dimensiuni false ale unui construct asemănător cu o hologramă

Nu-mi amintesc ca viața politică de după 1990 să fi propus pe cineva mai artificial și mai inadecvat; în același timp, ascensiunea Vioricăi Dăncilă este o surpriză pentru toată lumea. Pentru că oamenii politici români, bărbați și femei, ne-au obișnuit mai degrabă cu autenticitatea lor grobiană, cu mândria lor fudulă de oameni „dintr-o bucată”, adică neciopliți, care nu aveau nevoie să se prefacă a fi altcineva decât sunt de fapt. Şi acum, de nicăieri, apare ceva cu totul diferit.

Dar, iată, probabil că trebuia să trecem și prin faza aceasta a sinteticului complet, a simulării integrale. Pe undeva, cred că trebuie să fie fascinant să fii consilierului Vioricăi Dăncilă, să trăiești pe viu, să vezi cu ochii tăi că plastilina moale și amorfă din fața ta poate lua orice formă, poate juca orice rol, de la servitoarea umilă și tăcută a unui satrap la femeia dură care aspiră să fie mama națiunii, trecând prin roluri publice la fel de suprarealiste și de irelevante public, precum cel de mamă, de gospodină sau pur și simplu prin rolul de maximă neadecvare, care e cel de femeie. Pentru că e lipsită de orice formă și de orice consistență, ea se află dincoace și dincolo de orice rol anume, dincoace și dincolo de orice identitate solidificată și fixată.

Îmi dau seama însă că e insuficient să spunem că postura actuală a Vioricăi Dăncilă este un fals, ca și cum ne-am putea imagina în trecut sau în viitor vreo postură autentică. Ea nu este imaginea deformată a altceva, bine întocmit. Este un artificiu deplin, un fals fără replică, în care genele, zâmbetul, mersul, cuvintele, totul este altceva decât ar trebui să fie, ceva neliniștitor și chiar înspăimântător, pe care, la vremea lui, Freud îl numea die Unheimlichkeit (Uncany pentru englezi, l’inquiétante étrangeté pentru francezi), stranietatea pe care ți-o dă ceva familiar și în același timp complet străin.

Să revin o clipă la vorbire: nu am auzit încă pe nimeni să vorbească atât de mașinal, ca și cum ar vorbi cumva din afara ei, ca și cum unui dispozitiv, unei proiecții 3D i s-ar atașa un timbru vocal și un vocabular minimal, pe care ea, mașina, trebuie să le reproducă într-un număr limitat de combinații. Două exemple la întâmplare, pentru că ele sunt, din nefericire, cotidiene.

Când cineva spune: „oamenii au opțiuni politice diferite şi știm că la noi politicul şi-a pus amprenta foarte tare în ultima perioadă”, această frază îți provoacă un soi de mâncărime, de iritare. Şi-a pus amprenta unde, pe ce? Amprenta se pune pe ceva, se lasă pe ceva, amprenta e o urmă, urma rămâne undeva, nu se pune în vid; nu poți să lași fraza neîncheiată, nu poți să schilodești fraze doar pentru că ai uitat sau nu ai știut niciodată cum se folosește o expresie. Apoi: „nu sunt doar eu cea care preferă asemenea evenimente”. Pe cine ați auzit vreodată spunând între prieteni: „nu sunt doar eu cel care preferă încă o bere”? Nu poți să schingiuiești trupul frazei și să-i sucești gâtul încât la sfârșit senzația de sufocare a frazei să ți se transmită ție, celui care citești o asemenea oroare. 

La apogeul unei epoci ca a noastră, cu cv-uri de maximum o pagină, pline doar de aptitudini și competențe („sociabil”, „bun comunicator”, „neconflictual”...), un om lipsit de orice fel de însușiri ca prim-ministrul nostru este pregătit (de alții) din punct de vedere tehnic să primească orice fel de însușire. Nu aș cădea în ispita facilă vorbind despre prostie sau incultură. Nu, e mult mai profund și mai grav decât atât: e vorba de o suprafață plată, fără nicio denivelare, pe care nimic nu se poate fixa definitiv, pe care totul alunecă și unde nimic nu poate face obstacol la nimic. Ceea ce e valabil pentru cuvinte e valabil și pentru principii, valori sau credințe. Toate se întemeiază pe diferențe, pe margini, pe tensiuni, pe distincția dintre ceva și opusul său. Dar când suprafața pe care se așază cuvintele sau valorile este netedă, ele se atrag și se resping aleatoriu, se întind și se amestecă precum petele de ulei, alunecoase, vâscoase și expansive. Așa trebuie să ne-o imaginăm pe Viorica Dăncilă: ca pe o suprafață perfect netedă (așa cum obsesiv își dorește să-i arate obrazul sub straturile zilnice de retuș, așa cum își dorește să-i arate rochiile, perfect netede, fără niciun pliu, fără nicio cută, fără nicio striație). O suprafață pe care cuvintele devin plate, emoțiile se diluează, valorile se aplatizează și ele. Nicio profunzime, ci doar un ecran, pe care rulează voci și subtitrări, măști și costume. Toate având un numitor comun și un nume propriu.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Uncanny! Nu cred sa existe un cuvant mai potrivit pentru a descrie senzatia provocata de VV Dancila cand vorbeste! Si da, si reactia mea este involuntar organica...simt ca ma sufoc cand o aud.
    • Like 0
  • "Doamna" Viorica (desigur foarte departe de o adevarata doamna, mai aproape de specia de pavian in care a inclus-o de la bun inceput C.T.P.) nu este un om, asa cum ar crede unii. Este adevarat, are 2 maini si 2 picioare, pozitie bipeda, ochii si nasul acolo unde trebuie (pacat ca lipseste creierul, dar asta nu se vede, din fericire poseda cutie craniana, chiar daca e goala). Doamna este un umanoid care poate absorbi orice idee sau adopta orice atitudine, asa cum o foaie de sugativa absoarbe o pata de cerneala.... Si, tot precum o foaie de sugativa, aceste idei / atitudini se suprapun una alteia precum niste pete ale diverselor cerneluri.... Nu conteaza ca unele din aceste idei sau atitudini vin in flagranta contradictie cu ideea sau atitudinea anterioara. De exemplu, Viorica cea care nu cracnea in fata lui Dragnea si vorbea tampenii de frica pura de a nu iesi din linia discursului dictata de penalul ei sef din umbra nu are problema acum cerand "respect". Pe bune, serios? Adica sa i se poarte respect ca....? Ca a fost sluga lui Dragnea penalul? ca a fost femeia si mama care nu s-a oripilat de faptul ca ala a angajat 2 fufe la protectia copilului din Teleorman ca sa faca treaba pentru asa zisul partid PSD? ca a fost penibila pe plan international, la destule intalniri la nivel inalt, si a reprezentat Romania penibil? Hai, Veorica mama, lasa-ne cu discursurile tale invatate pe de rost ca poezioarele de la scoala, du-te si "make a photo" sau plimba-te pe la Podgorita (sau Pristina!).....
    • Like 3
  • Nu mi se pare nimic surprinzător, în fond România a fost condusă zeci de ani de analfabetul cuplu Ceaușescu și apoi a mai fost condusă niște ani buni de falsul Iliescu, cu notoriul său limbaj de lemn.
    • Like 2
  • În ceea ce privește politicienii puși să joace roluri de oameni cu demnitate publică, cred că o privire mai atentă și mai puțin părtinitoare/partinică va descoperi mai mulți pretendenți la președinție, bărbați sau femei care, privindu-se în oglindă, pot vedea hidoasa imagine de fantoșă descrisă în articol.
    • Like 2
  • Și totuși, există! Și sînt unii care vor s-o facă președinte. Și alții care o aplaudă. Iar alții chiar o vor vota. Unii care-o invidiază, alții care o apără. Și atunci, cum de putem să mai zîmbim? La ce să ne mai intereseze ce va fi miîne, cînd - iată, acum ne confruntăm cu marele nimic. Putem doar să-i numărăm greșelile. O țară întreagă pe mîna prostiei! De ce? Mmmhhhhhh!
    • Like 6
  • AlexisZ check icon
    Bine scris, as zice ca Romania iese in fata plutonului tare de tot cu androidul Veo, putem castiga detasat la toate saloanele de inventica si robotica; o sa reuseasca sa-i pacaleasca pana si p-aia...
    • Like 3
  • Este prototipul de om care reuseste in institutiile din Romania si care poate avea norocul, poate beneficia de conjunctura, in care sa ajunga pe cea mai inalta pozitie. Datorita inteligentei precare este perfect manipulabila, ideala de a fi scoasa in fata. Nu are indoieli. Nu are simtul umorului. Se autoconvinge de minciunile preluate de la cei de langa ea.
    Pentru a avea un discurs autentic e nevoie de toate cele de mai sus - sa te indoiesti (in sinea ta) de anumite ganduri si idei pe care le emiti (autocenzura), sa fi capabil sa te autoironizezi (asta implica si umor - decelarea unei situatii comice prin inadecvare) si sa aplici un filtru afirmatiilor interlocutorilor, sa-ti pui problema daca ce iti este servit are baza reala sau se potriveste cumva cu experientele tale. Pentru ca inteligenta reprezinta de fapt capacitatea unui individ de a face conexiuni intre informatii diverse. Daca nici macar nu iti propui chestia asta esti holograma. Daca numai nu poti esti DECAT prost.
    Inteligenta si prostia nu sunt doua pozitii ale unui intrerupator. Exista multe nuante. Insa daca in majoritatea cazurilor nu esti capabil sa identifici cel putin o conexiune posibila intre doua informatii date, sau daca nimic nu-ti starneste macar zambetul, e grav.
    • Like 3
  • Corina check icon
    Aveți dreptate în general. dar nu mergeți prea departe negându-i adecvarea la rolurile de mamă, gospodină, femeie? Nu faceți parte din intimitatea ei. A avut o viață personală înainte. Nu e prea mult să presupuneți falsul peste tot?
    • Like 1
    • @ Corina
      Rolul de femeie și mamă pe care îl joacă acum, de când a fost înfiptă prim ministru, care este expus public în moduri ridicole cu toate ocaziile.
      De exemplu când guița că se luptă cu toți bărbații de stat, Iohannis, etc
      • Like 2
    • @ Mario Popesco
      Corina check icon
      Corectă precizarea. Numai că recitind, am dat de exprimări care tind să-i nege umanitatea. Ne îndreptăm spre o zonă obscură.
      • Like 1
    • @ Corina
      AlexisZ check icon
      Ati uitat sa adaugati rolul de sotie, fosta profesoara, vecina, viitoare bunica, fosta deputat european, manechin de toale si brose scumpe, goarna PSD ului, robotelul lui Dragnea si ce mai vreti dumneavoastra. Ce mai, o bomboanà...pe coliva ingropàrii României este femeia asta extraordinara !!!
      • Like 4
  • dan check icon
    Cazul Dancila ar trebui predat in scoala de stiinte politice , cum ajunge intr-o democratie sa fie aleasa o analfabeta Prim Ministru.
    Pana si ascensiunea doamnei V. este una falsa., cine a votat PSD de fapt a votat liste de candidati la gramada printre care si doamna V. asa a ajuns parlamentar.
    Eu nu inteleg cum de un om normal la cap poate sa stea in sedinta de guvern langa una ca asta si sa o asculte vorbind mai mult de 5 minute .
    Pentru mine este o enigma cum poate cineva sa lucreze cu individa asta ca sa nu mai vorbesc ca nu are nici o jena sa vorbeasca in fata colegilor sau romanilor de pretutindeni.
    Inchipuiti-va cum ar arata Romania cu Dancila presedinte , absolut halucinant.
    • Like 4
    • @ dan
      Razvan G check icon
      De acord cu tine, cu o mica remarca - viorica a fost "aleasa" doar de dragnea, nu si de alegatori, in mod direct. Evident ca, plecand de la acest fapt, tot ceea ce urmeaza este fals.
      Din acest motiv, eu cred ca exista o mare diferenta de reprezentativitate intre instiutia Prezidentiala si cea Ministeriala (indiferent de persoanele care ocupa vremelnic aceste posturi) si ca intotdeauna, primul ministru trebuie sa salute primul......
      • Like 1
  • In acest caz, plastelina este sinonim cu Parvenita.
    Ar face orice ca să devină ceea ce nu poate fi, dar nu-i iese.
    Până și mersul o dă de gol, cu mâinile rigide pe lângă corp, ca să nu-i ghicească cineva originea șleampătă. Iar râsul lipsește din program, fiindcă râsul spune totul și deodată.
    Zâmbetul e rânjet. Iar de surâs nici nu mai poate fi vorba, a fost lichidat cu decenii în urmă, de ambițiile meschine.
    • Like 4


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult