Ciprian Mihali

„Nu uitați că o criză este ocazia de aur pentru orice persoană fără scrupule de a fi și mai mult decât ce a fost înainte.” (Foto Guliver/Getty Images)

S-ar putea să fie pentru cei mai mulți dintre noi cea mai grea perioadă pe care am cunoscut-o în timpul vieții de până acum și, poate, până când vom înceta să mai fim pe acest pământ. (Foto: Guliver Getty Images)

Trăim fără îndoială un moment de răscruce în istoria omenirii, a Europei și, poate, și a României. (Foto: Alberto Groșescu/ Inquam Photos)

E o stare de rău care se propagă insidios între oameni, precum fumul înecăcios din București, pe care nimeni nu-l vede, dar toată lumea îl simte, precum jegul gros din spitalele în care un post se vinde cu mii de euro, precum ambianța dintr-o universitate care s-a predat tăcută celui care a batjocorit ca nimeni altul legea și statul de drept în România. (Foto: Inquam Photos)

Cum își imaginează cei mai mulți dintre români viitorul? Fiecare în legea lui sau toți laolaltă după legea comună și superioară tuturor? (Foto: colaj Facebook Ramona MIhai/ Republica)

Aflăm de la ministrul de Externe că 111 diplomaţi au fost promovați în mod excepțional, fără respectarea unor criterii minime de transparență. Iar când un diplomat spune asta, trebuie să fim atenți la cuvintele îngrijorătoare din spusele lui: „excepțional”, adică în afara unui plan de carieră, în afara unor concursuri, și fără o „minimă” transparență, ceea ce înseamnă opacitate, abuz și ilegalitate. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Societatea românească nu s-a modernizat niciodată îndeajuns și pentru că nu a știut și nu a vrut să fie o societate incluzivă. Pentru că și atunci când școala a promovat o educație a incluziunii, mentalitățile, discursurile și practicile de zi cu zi pun mereu în față excluziunea.

Au fost abandonați și de statul român, și de statul maghiar în fața unor televizoare care i-au sedat, i-au manipulat și i-au făcut să fie ce sunt azi. (Foto: digi24.ro)

Ierarhiile erau ucigătoare: cine a cunoscut repartițiile ca medic, profesor sau inginer în anii 80 știe că pentru câteva sutimi în minus la media de la terminarea facultății trebuia să adaugi încă 200 sau 300 de km la depărtarea de casă.(Foto Inquam Photos/ George Călin)

În Belgia, nicăieri, până la sfârșitul liceului, notele nu fac parte din criteriile de distribuire sau selectare a copiilor în anumite clase sau școli mai bune. Calitatea școlilor nu e dată de notele elevilor, ci de calitatea profesorilor. (Foto Guliver/Getty Images)