În tenis, e mai greu să-ți revii după ce-ai fost la un pas de victorie, decât după ce-ai fost la un pas de înfrângere.
Precedentele 3 întâlniri din circuitul WTA dintre Simona Halep și Johanna Konta au avut o desfășurare similară și fatală.
La Wuhan, în 2015, Simona a condus cu 5-1 în setul decisiv, Konta a recuperat și a câștigat.
La Miami, 2017, Simona are un set, 5-4 și serviciul. Pierde setul 2 de aici și se prăbușește în cel decisiv.
La Wimbledon, câștigă din nou primul set și ajunge la 5-4 și serviciul în tie-break-ul setului 2. Konta riscă, îi intră, câștigă setul și meciul.
Azi-noapte, iarăși, set și 5-2. Ca și în celelalte întâlniri, bătălia s-a dat între numărul loviturilor decisive reușite/ratate de Konta și cel al mingilor retrimise de Halep, alergând din răsputeri, în terenul britanicei.
Până în buza victoriei, Simona câștigase de fiecare dată această numărătoare. Apoi, Konta își spunea că nu mai are ce pierde, lovea cu curaj și avea „noroc”. Exact așa s-a întâmplat și acum, la Cincinnati.
Nu pot decât să bănuiesc ce-a fost în mintea Simonei când Konta a egalat la 5, după ce i-a anulat, fără drept de apel, cu lovituri câștigătoare, 2 mingi de meci consecutive, dar știu ce era în mintea subsemnatului. Am crezut că nu va rezista repetării pentru a 4-a oară a poveștii ucigătoare. În astfel de clipe, îți trece prin cap că ești urmărit de un blestem, că e cineva, acolo, sus, care nu te iubește, că piaza rea nu te va mai părăsi niciodată. Sentimentul ăsta rău te paralizează...
De data asta însă, Darren, chemat la bancă, a rostit scurt, în stilul lui inimitabil: „Enough is enough”, „Ce-i destul, e de-ajuns”. Adică, scoate-ți din cap fatalitatea asta a „reînvierilor” gen zombie ale lui Konta. Joci bine, controlează mai mult primul serviciu, continuă să te bați la maximum pentru fiecare punct, gândește pozitiv, meciul nu se termină dacă pierzi setul. Australianul a vorbit puțin, n-a încărcat-o pe Simona cu indicații tehnice și tactice, a lăsat-o să lupte singură, cu noul ei mental...
Căci, cu mintea cea nouă a câștigat Simona această luptă cruntă, după ce a ratat încă 3 matchball-uri consecutive la 6-5, o situație care poate îngenunchea psihic și un bivol. În niciunul dintre momentele critice, Simo n-a aruncat racheta, n-a gesticulat excesiv, n-a dat niciun semn de nervozitate sau frustrare. Ba chiar, după a 5-a minge de meci ratată, a zâmbit ușor.
A luat-o mereu de la capăt, cu calm și dârzenie. Emblematic mi se pare volé-ul stop pe care l-a așezat cu „mână rece” când, la 5-5, era condusă cu 40-15, pe serviciul ei!
Victoria aceasta asupra „blestemului” Konta înseamnă mai mult decât accesul în semifinalele marelui turneu american și păstrarea șanselor Simonei de a deveni lider mondial la sfârșitul acestei săptămâni. Înseamnă că umbra abătută asupra lui Simo în finala de la RG cu Ostapenko (apropo, „puștoaica nebună”, al cărei joc, la plesneală și arogant, l-am calificat atunci drept mediocru și norocos, primind eu multe înjurături pentru asta, pierde repetat în primul tur la jucătoare de dincolo de locul 100...) s-a risipit. Această altă Simona, care a început să vină pe lume după eșecul de la Miami și ciocnirea cu Darren Cahill, chiar e alta, adică e înaltă, s-a înălțat în spirit spre vârf...
Dar, atenție mare, deși a zdrobit-o la Washington, dându-i și un „bagel” 6-0, americanca Sloane Stephens și-a ridicat formidabil nivelul de joc în ultimele zile, învingându-le în serie pe Safarova, Kvitova și Makarova, așa că acum ciocnirea va fi mult mai dură. Hai, Simo, cu încredere și speranță!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
