Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Royal Simo

Incomodă adversară chinezoaica Shuai Peng... Amintind de Monica Seles prin loviturile tari cu două mâini și pe stânga și pe dreapta, Peng a profitat de orice minge mai scurtă sau moale a Simonei, pentru a izbi decisiv. Așa cum o arată și scorul, 6-4, 7-6 (6), meciul a fost strâns până în ultima clipă, cu multe break-uri și răsturnări de situație, s-ar fi putut oricând întoarce.

Ce mi-a plăcut la Simona a fost alura – cum să-i spun altfel la Wimbledon?... – royală. Adunată și sigură pe sine, fără a fi arogantă, ea a tratat toate situațiile dificile – și au fost destule – cu o „răceală” impresionantă.

În setul 2, în tie-break, chinezoaica a avut 6-5, minge de set. A servit Simona, și după două schimburi a venit la fileu!... Tactic corect, pe iarbă, dar surprinzător pentru Simona. A urmat un passing destul de bun al lui Peng pe reverul lui Halep. Tăindu-mi respirația, Simo a făcut un volé-stop impecabil! Uf... Dacă Peng lua setul, intra în decisiv cu moralul celei care vine din urmă...

La 6-6, Simona a produs, foarte calmă, nici mai mult, nici mai puțin decât un as!

Iar la mingea de meci, pe serviciul 2 al lui Shuai, ca să ne arate că n-a uitat returul de 4-0 pe care nu l-a lovit decisiv în finala de la Roland Garros, s-a deplasat pentru forehand și a plesnit un lung de linie pe care Peng n-a mai putut decât să-l agațe și să-l trimită în out...

Cred că Simona a digerat zgura înfrângerii de la Openul Franței și aleargă acum, pe iarba englezească, pentru fiecare minge și fiecare punct, fără să se gândească la finala Wimbledonului și la locul 1 în lume.

Căci, până acolo, va da piept în optimi cu „fiara” Victoria Azarenka, flămândă de victorii...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult