Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Royal Simo

Incomodă adversară chinezoaica Shuai Peng... Amintind de Monica Seles prin loviturile tari cu două mâini și pe stânga și pe dreapta, Peng a profitat de orice minge mai scurtă sau moale a Simonei, pentru a izbi decisiv. Așa cum o arată și scorul, 6-4, 7-6 (6), meciul a fost strâns până în ultima clipă, cu multe break-uri și răsturnări de situație, s-ar fi putut oricând întoarce.

Ce mi-a plăcut la Simona a fost alura – cum să-i spun altfel la Wimbledon?... – royală. Adunată și sigură pe sine, fără a fi arogantă, ea a tratat toate situațiile dificile – și au fost destule – cu o „răceală” impresionantă.

În setul 2, în tie-break, chinezoaica a avut 6-5, minge de set. A servit Simona, și după două schimburi a venit la fileu!... Tactic corect, pe iarbă, dar surprinzător pentru Simona. A urmat un passing destul de bun al lui Peng pe reverul lui Halep. Tăindu-mi respirația, Simo a făcut un volé-stop impecabil! Uf... Dacă Peng lua setul, intra în decisiv cu moralul celei care vine din urmă...

La 6-6, Simona a produs, foarte calmă, nici mai mult, nici mai puțin decât un as!

Iar la mingea de meci, pe serviciul 2 al lui Shuai, ca să ne arate că n-a uitat returul de 4-0 pe care nu l-a lovit decisiv în finala de la Roland Garros, s-a deplasat pentru forehand și a plesnit un lung de linie pe care Peng n-a mai putut decât să-l agațe și să-l trimită în out...

Cred că Simona a digerat zgura înfrângerii de la Openul Franței și aleargă acum, pe iarba englezească, pentru fiecare minge și fiecare punct, fără să se gândească la finala Wimbledonului și la locul 1 în lume.

Căci, până acolo, va da piept în optimi cu „fiara” Victoria Azarenka, flămândă de victorii...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Planck a realizat că erorile din ambele legi, deși opuse, au nevoie de o unică condiție corectoare. Așa a apărut quanta Planck – „A fost un act de disperare... Am sacrificat toată fizica pe care o știam”, mărturisea calmul fizician. Adică, fizica lui Newton.

Citește mai mult

Sergiu Balaban

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon conducte

Statul administrează aproximativ 1.500 de companii. Doar prin două structuri – AVAS și SAPE – sunt gestionate participații la peste 400 de firme. În loc să tăiem de la educație sau să creștem taxe, de ce nu privatizăm transparent aceste active? Fondurile de pensii Pilon II au capital. Piața de capital există. Investitori există. Polonia a făcut asta din anii ’90. Noi încă finanțăm sinecuri pe datorie. foto Inquam Photos / Mălina Norocea

Citește mai mult