Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Royal Simo

Incomodă adversară chinezoaica Shuai Peng... Amintind de Monica Seles prin loviturile tari cu două mâini și pe stânga și pe dreapta, Peng a profitat de orice minge mai scurtă sau moale a Simonei, pentru a izbi decisiv. Așa cum o arată și scorul, 6-4, 7-6 (6), meciul a fost strâns până în ultima clipă, cu multe break-uri și răsturnări de situație, s-ar fi putut oricând întoarce.

Ce mi-a plăcut la Simona a fost alura – cum să-i spun altfel la Wimbledon?... – royală. Adunată și sigură pe sine, fără a fi arogantă, ea a tratat toate situațiile dificile – și au fost destule – cu o „răceală” impresionantă.

În setul 2, în tie-break, chinezoaica a avut 6-5, minge de set. A servit Simona, și după două schimburi a venit la fileu!... Tactic corect, pe iarbă, dar surprinzător pentru Simona. A urmat un passing destul de bun al lui Peng pe reverul lui Halep. Tăindu-mi respirația, Simo a făcut un volé-stop impecabil! Uf... Dacă Peng lua setul, intra în decisiv cu moralul celei care vine din urmă...

La 6-6, Simona a produs, foarte calmă, nici mai mult, nici mai puțin decât un as!

Iar la mingea de meci, pe serviciul 2 al lui Shuai, ca să ne arate că n-a uitat returul de 4-0 pe care nu l-a lovit decisiv în finala de la Roland Garros, s-a deplasat pentru forehand și a plesnit un lung de linie pe care Peng n-a mai putut decât să-l agațe și să-l trimită în out...

Cred că Simona a digerat zgura înfrângerii de la Openul Franței și aleargă acum, pe iarba englezească, pentru fiecare minge și fiecare punct, fără să se gândească la finala Wimbledonului și la locul 1 în lume.

Căci, până acolo, va da piept în optimi cu „fiara” Victoria Azarenka, flămândă de victorii...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult