Săptămâna trecută a avut loc în Africa de Sud târgul NAMPO, cel mai mare târg agricol din Africa. Timp de patru zile, de dimineață până când se ascunde soarele, zeci de mii de buri din toată țara se bucură de ceea ce le place mai mult lângă orășelul Bothaville, în provincia Free State.
Am ajuns în Bothaville la puțin după opt, după mai mult de două ore de condus din Johannesburg. Înainte de localitatea Orkney am luat în mașină patru elevi negri dintr-un liceu public din zonă. Stau cam la douăzeci de kilometri de școală și n-au transport public. În fiecare zi trebuie să facă autostopul, ca să meargă și să se ducă înapoi.
Prima mea oprire este la o piață de fermieri de lângă târgul principal. Acolo beau cafea la remorca unui comerciant din Pretoria. Are vreo 50 de ani și - la fel că mulți alți vânzători de produse alimentare, de artă sau instrumente agricole care expun în târguleț - doarme în cort, în câmpie.
Partea australă a lumii își începe acum iarna și e frig, dar asta nu contează pentru mulți dintre burii care nu renunță nici acum la pantalonii foarte scurți, cam din epoca lui Maradona, și la cămășile kaki cu mânecă scurtă.
Primul om cu care vorbesc este un moș care și-a pierdut prietenul în piață și îl așteaptă la ieșire. Ne salutăm în afrikaans și vorbim în engleză. Așa începe conversația noastră:
- De unde sunteți?
- Eu m-am născut sub un copac, într-un cort.
Asta s-a întâmplat acum cel puțin 80 de ani, când mama lui a trebuit să se mute din casa unde stătea și să se ducă undeva, pe jos sau cu caii, prin ținuturile burilor.
Cu vreo patru kilometri înainte de piață, o coadă imensă de mașini, care se mișcă destul de repede, anunță că ne apropiem NAMPO. Mașinile de teren și bakkies (sau pick-ups, cum le zic americanii) sunt cele mai populare. Lângă parcarea de mai multe hectare este și un câmp pentru avioane ușoare și elicoptere, din care coboară afrikaners atletici și siguri pe ei, mulți dintre ei proprietari de parcuri naturale private unde au animale sălbatice.
NAMPO este un fel de târg Vitan gigantic, cu tractoare, vaci și oi în loc de mașini. Fermierii găsesc aici vite de toate felurile. Cu o cocoașă, cu două cocoașe, cu mai multă blană, fără blană. Mari, mici și exagerat de mari.
La fel se întâmplă cu oile și caprele. Niște companii fac demostrațiii de tăiat lemne și tuns de oi. Părinții cu pălărie de cowboy urcă în tractoare și mașini agricole și pozează în fața camerelor foto cu copiii lor blonzi.
Afrikaans este limba franca indiscutabilă în NAMPO. Majoritatea copleșitoare a vizitatorilor este de rasă albă, deși se mai văd câțiva fermieri și curioși negri, care se interesează ca și ceilalți despre animale și produse. La umbră, aproape de memorialul de marmură care îi comemorează pe fermierii morți în jafuri violente în fermele lor, se odihnesc patru bărboși cu sutane negre și cruci de lemn foarte mari în piept. Sunt preoți copți din Egipt, care au venit la târg din Pretoria, unde au o mânăstire.
De la terasă cu bănci de lemn miroase a grătar și sună o melodie tradițională olandeză. Evenimentul central al târgului este licitația. Se ține într-un fel de sală de sporturi cu tribune, în care cumpărătorii își prezintă ofertele ridicând mâna.
Primul rând este ocupat de mai mulți tineri cu uniformă bură, cămașă și pantaloni scurți kaki, ciorapi lungi și cizme. Pe o scenă foarte înaltă, licitatorii descriu țipând mânjii și vacile aflate la vânzare. Le plimbă prin ring niște adolescenți. Când animalele sunt prea mari sau rebele, le ia un om negru mai puternic. După descrieri, licitatorul strigă prețurile, ofertele care vin de la cumpărători. Vorbește repede și pasionat ca un comentator de curse de cai și se schimbă după două sau trei licitații. Pe scenă urcă și o doamnă. Frumoasă, înaltă și dreaptă, care are aceeași autoritate ca orice bărbat. Ăsta e feminismul, mă gândesc eu din tribună.
La stânga mea, lângă colț, este unul dintre cei care licitează. Un om gras cu ochelari și cămașă albastră, așezat lângă soția sa și cei doi copii adolescenți. Cei trei bărbați poartă kipa. Fermieri evrei în Africa de Sud - nu auzisem de ei niciodată, dar nici de preoții de religie coptă din Pretoria. Între buri urmăresc spectacolul două fete musulmane, care se uită la animale prin mica fâșie pentru ochi din burka lor neagră.
E târziu și decid să plec. La ieșire, un tânăr distribuie cd-uri gratis printre mașinile care ies din târg. Sunt cu versete biblice și pe ele au trecut un număr de cont, unde să pui bani ca să contribui la o campanie pentru a ameliora efectul secetei. Și sunt sigur că mulți vor pune bani și băieții nu vor pierde ce au investit în cd-uri. Dimpotrivă.
Afrikanerii sunt un popor admirabil.
În drum spre Joburg, mă opresc în Potchesftrom, să cumpăr biltong. Măcelarul se bucură de vizita unui spaniol și îmi dă o carte de vizită. Când ajung acasă, scriu un sms: "Biltongul dumneavoastră este excelent. Și coca cola o aveți foarte bună".
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.