Daniela-Livia Bîciu

În Belgia, ca și în multe alte colțuri ale lumii, românii trăiesc o viață de muncă grea, departe de familie, dar cu o legătură strânsă cu țara lor. Votul pentru AUR în aceste comunități nu este doar un act de susținere pentru un proiect politic, ci mai degrabă o respingere a unui sistem care nu i-a înțeles, o reacție din partea celor care nu mai au încredere în promisiunile politicienilor. Iar această realitate nu este una izolată – ea este o rană colectivă care încă nu și-a găsit vindecarea. foto: Alex Nicodim/NurPhoto/Shuttersto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Este greu de crezut că puterea de la București, care se hrănește cu aceste discursuri anti-europene, poate aduce vizibilitatea şi impactul pozitiv necesar pentru Uniune.

Revenirea în Europa a extremei drepte este o realitate și, de multe ori, aceasta se hrănește din aceeași ideologie naționalistă care inspiră și PSD. Cum poți acuza pe alții de antisemitism, atunci când vrei să calci pe urmele lui Viktor Orban și FIDESZ, admirator deschis al lui Horthy? (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Zilele trecute, un tată indignat a postat pe Facebook o imagine care a făcut stomacul multora dintre noi să se strângă de emoție și revoltă. O mamă încovoiată încerca să doarmă într-un pat cu zăbrele, de copil, mult prea mic, mult prea vechi, mult prea murdar. (Foto: Facebook)

Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, ar fi făcut și ea parte din categoria Baba. Femeie cu frica lui Dumnezeu, respectând toate datinile cu sfințenie, și cu teama că alte babe din sat, mai ales Leana, prietenă ei de-o viață, vor găsi ceva de bârfit dacă sarmalele de post nu erau fierte așa cum trebuie. (Foto Guliver/Getty Images)

Poate pentru prima dată după 1989, oamenii au arătat că memoria colectivă funcționează totuși și nu se lasă înșelați de discursurile despre familia tradițională ale unor politicieni care nu rețin niciodată din Biblie porunca „să nu furi”. (Foto Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Să vorbim între noi fără să se audă în lume, și mai ales nu în Europa care ne dă fonduri, că România se află pe ultimul loc al sistemelor medicale din UE? Să ne spunem încetișor la ureche, să nu audă agenturile străine care ne strică frumusețe de branding de țară, că bunicii și părinții noștri mor prin spitalele devenite focare de infecție? (Foto: Adriana Neagoe / Inquam Photos)