Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

„Acesta e adevăratul antisemitism, nu ce povestește Ilan Laufer inconștient, pentru a câștiga un post politic”. Lecțiile lui Chantal Maas 

Ilan Laufer - Olguța Vasilescu

(Foto: Inquam Photos / George Călin)

Afirmațiile recente ale candidatului PSD la funcția de ministru al Dezvoltării, Ilan Laufer, au scandalizat numeroși membri ai comunității evreiești europene și chiar internaționale. Am avut ocazia să discut pe această temă cu Chantal Maas, care a trăit aproape de Oświęcim (Auschwitz), pentru a retrasa o parte din Holocaustul evreilor din Transilvania. Părerea ei despre declarațiile de o deosebită gravitate ale lui Laufer este fermă. A profera acuzații de antisemitism în scopuri politice este grav și absurd. Și demonstrează o necunoaștere totală a istoriei propriei țări (sau cel puțin a țării unde voia să fie ministru), precum și o necunoaștere a ceea ce înseamnă cu adevărat plaga antisemitismului.

Fără să-și dea seama, Laufer propagă el însuși stereotipul conform căruia evreu este sinonim cu putere și bani și care trebuie numit în funcție doar pentru religia sa, nicidecum pentru competența sa. În niciun moment, fostul model nu se întreabă dacă e suficient pregătit pentru a deveni ministrul Dezvoltării, în ajunul Președinției europene, într-o țară în pragul recesiunii economice și al crizei sociale și morale.  

Chantal provine dintr-o familie evreiască din Oradea și a trăit o experiență unică în felul ei.

Ea povestește: „Am ajuns pe 8 august 2006 și am rămas acolo pană pe 8 august 2012. Locuind într-un apartament situat în linie dreaptă cu Birkenau, într-o clădire care fusese altădată rechiziționată de SS. Până și pietrele au o memorie acolo, e imposibil să nu simți încă groază peste tot. Au fost 42 lagăre, nu doar Auschwitz, Birkenau și Monowitz, mai cunoscute. Am făcut un reportaj în trei, un tânăr regizor polonez născut în Oświęcim, un tânăr franco-israelian și cu mine. Cum să descrii și să simți când auzi fraze teribile, de exemplu în parcarea Auschwitz. Ah, nu e așa de grav, erau doar evrei. Te imaginezi singur în această imensitate care este Birkenau, reprezentarea iadului pe pământ. Acolo fie că ucizi, fie că te pui în modul pauză. Nu respirați, nu gândiți. Apoi, trebuie să vă întoarceți în apartament și să vă blocați timp de câteva zile.

Într-o duminică după-amiază, un grup de skinheads se plimba în zonă. Toată populația a fost traumatizată. Amintirea cea mai puternică a primei mele vizite acolo, în fața crematoriului din Auschwitz: am fost împinsă de trei zdrahoni, unul purtând zvastika. Primul reflex este de a crede că e doar o viziune, o halucinație a spiritului. Dar era totuși real.

În cazurile extreme, când șocul emoțional era prea mare, părăseam Oświęcim, pentru a merge la Cracovia, măcar pentru câteva ore. Pentru a duce o adevărată viață. Pentru a celebra sărbătorile, cu evrei și ne-evrei. Pentru a reda viață singurei sinagogi dintr-un fost ghetou. Dar am înțeles un lucru esențial: eram vie și liberă, puteam alege să merg acolo sau nu, ceea ce oamenii morți în lagărele naziste nu puteau. Aș fi vrut să ofer această posibilitate tuturor. Pericolul extremelor este încă real, peste tot. Acesta este adevăratul antisemitism, nu ce povestește Ilan Laufer inconștient, pentru a câștiga un post politic.  

România este singura țară, după cunoștința mea, unde o sinagogă a fost inclusă într-un circuit turistic, la Oradea, tocmai pentru a crea o punte interculturală. Eu cred că el (n.b. Ilan Laufer) nu cunoaște deloc istoria antisemitismului în România, nu cunoaște amploarea pe care aceasta o poate avea încă în alte țări din Europa. Antisemitism care se reflectă în orice, de la mici reflecții permanente despre stereotipul evreilor neapărat bogați și influenți, la agresiuni verbale și uneori fizice.”

Olguța Vasilescu, bucățică ruptă din Vadim

Poate că fosta primăriță a Craiovei, neaoșa și vocala Olguța Vasilescu, consideră că a vorbi despre „la marche du tramway” direct de la tribuna Națiunilor Unite, spre amuzamentul internauților (și disperarea interpreților probabil) intră în calcul ca experiență în domeniul transporturilor și președintele Iohannis era obligat să o numească în baza acestei referințe.

Poate însă că Ilan Laufer ignoră că a doua candidată respinsă de Iohannis în același timp cu el și-a început cariera politică în Partidul România Mare, partid multă vreme adept al tezelor negaționiste. Vorbind despre antisemitismul imaginar al opozanților săi politici, PSD ar trebui să îl informeze și pe Ilan Laufer că actuala sa colegă Olguța, care se autodescrie oficial ca membră fondatoare a PRM, a fost lansată pe apa politicii de la 17 ani de Vadim Tudor, căruia i-a moștenit felul autoritar de a face politică.

Vadim, tatăl spiritual al Olgutei și admirator al mareșalului Antonescu, al cărui rol în deportarea evreilor în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial este notoriu. În 2001, când doamna Vasilescu era purtător de cuvânt la PRM și președinta organizației de tineret a aceluiași partid, Vadim dezvelea pompos bustul lui Antonescu în curtea Bisericii de la Bariera Vergului, din București, cu câțiva generali și nelipsitul sobor de preoți. Un an mai târziu, toate monumentele închinate mareșalului au fost distruse, ceea ce l-a făcut pe Vadim să afirme în 2014, că se „execută o poruncă a evreilor de peste Ocean. Astăzi, acești evrei intoleranți și falsificatori de Istorie de ce nu-l ajută pe Adrian Năstase? De ce-l lasă să zacă în pușcărie? Nu cumva el ispășeste blestemul statuilor mutilate?”.

PSD și modelele din Ungaria și Polonia

Revenirea în Europa a extremei drepte este o realitate și, de multe ori, aceasta se hrănește din aceeași ideologie naționalistă care inspiră și PSD. Cum să poți acuza pe alții de antisemitism, atunci când vrei să calci pe urmele lui Viktor Orban și FIDESZ, admirator deschis al lui Horthy? Singur exemplu, puterea de la Budapesta intenționa în acest an comemorarea a 150 de ani de la nașterea lui Miklos Horthy, iar printre vorbitori era programat și Sandor Lezsak, vicepreședinte al Parlamentului și cadru marcant FIDESZ. Evenimentul ar fi trebuit să aibă loc pe 27 ianuarie, data sărbătorită de Națiunile Unite că fiind Ziua internațională a memoriei victimelor Holocaustului. Doar intervenția comunității evreiești din Ungaria, mai ales a principalei sale organizații Mazsihisz, a făcut că această comemorare indecentă să nu mai aibă loc.

În Polonia, legile memoriale inițiate de mișcarea naționalistă eurosceptică Dreptate și Justiție interzic asocierea statului polonez cu Holocaustul (deși majoritatea lagărelor de concentrare naziste se găseau pe teritoriul național) și creează neliniște în sânul comunității evreiești locale. Textul legii prevede trei ani de închisoare pentru oricine ar acuza statul polonez de participare la crimele naziste. Legea a declanșat o maree de afirmații antisemite pe rețelele sociale poloneze, provocând îngrijorarea organizațiilor neguvernamentale militând contra rasismului.

Demonizarea lui Soros sau antisemitismul în spațiul public

În plus de toate aceste modele politice discutabile, atunci când distilezi oficial teza complotului universal al unui George Soros, el însuși evreu de origine maghiară, așa cum o face foarte vocal PSD, nu faci decât să alimentezi fantasmele colective antisemite. Miliardarul american a fost de altfel recent ținta unor tentative de asasinat care denotă clar că demonizarea sa în spațiul public, o teză ieșită direct din laboratoarele de propagandă ale Kremlinului și aplicată la scară mediatică nu doar în România, poate produce efecte criminale. De altfel, cum să interpretăm faptul că PSD preia chiar și retorica finanțării sorosiste a mișcărilor antifa, asimilate mișcării #Rezist? Dacă adversarii politici ai PSD sunt antifasciști, după propria logoree a partidului lui Dragnea, atunci ce sunt social-democrații români? 

De altfel, prin această demonizare a filantropului american, PSD propagă aceleași teorii ca extrema dreaptă americană, sigur mai aproape de antisemitism decât Forumul German din România. În ajunul atacului din octombrie de la sinagoga Tree of Life din Pittsburg, soldat cu 11 morți și mulți răniți, autorul posta și el comentarii anti-Soros pe rețelele sociale. Mai precis despre rolul imaginar al acestuia în organizarea unei caravane de migranți între America Centrală și Statele Unite, care nu ar trebui să aparțină doar rasei albe, în opinia sa.

Ilan Laufer chiar e conștient de proximitatea teoriilor suprematiștilor albi americani și ale PSD despre un Stat paralel, întreținut financiar de un evreu? PSD nu a inventat nimic nici în acest domeniu. În cele din urmă, consilierii lui Dragnea au viață ușoară, primind sume importante doar pentru a recicla teorii conservatoare dubioase care circulă deja și care adeseori, intră sub incidența legii în țările democratice. 

Banalizarea răului, manual de utilizare PSD

În „Banalitatea Răului”, Hannah Arendt descrie cu multă acuratețe un sistem torționar dus pe culmi de mici funcționari anoști, unii cu exces de zel birocratic. Poate va veni vremea ca mediocrii instalați la butoanele țării să explice multe din deciziile lor, cu un impact capital pentru România. 

Ceea ce face astăzi PSD, prin acuzații extravagante, este o banalizare a răului, mecanism prin care cuvintele folosite nepotrivit își pierd sensul. Fenomenul de sațietate semantică apare prin repetiție excesivă a unui cuvânt, care își pierde sensul. Or, în acest context, pierderea sensului cuvântului „antisemit”, alterarea sa și deci minimalizarea este de o mare gravitate, ținând cont tocmai de lecțiile crunte ale istoriei.

Atunci când o națiune suferă un traumatism colectiv precum epurările etnice din România din anii ’40, orice utilizare derizorie a termenului de antisemit este o nouă crimă. Când reperele morale s-au pierdut și barierele societății au cedat, să avansezi astfel de idei doar în scop politic, pentru o funcție, denotă o lipsă de maturitate flagrantă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "...care a trait la Oswiecim, aproape de Auschwitz..." Sau cineva care a trait la London, aproape de Londra.
    • Like 1
    • @ Sorin Gherghel
      Victor66 check icon
      Cum adica?
      • Like 0
    • @ Victor66
      In textul publicat initial era "...care a trait la Oswiecim, aproape de Auschwitz...". Oswiecim e numele polonez iar Auschwitz e numele german al aceleiasi localitati la fel cum englezii zic London iar noi zicem Londra la aceeasi localitate. Autoarea a corectat textul initial dar nu a avut si bunul simt sa scrie un comentariu gen "am corectat greseala". Oricum cine a citit textul mai devreme stie despre ce vorbesc.
      • Like 1


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult