(Foto: Guliver/Getty Images)
Cronica unui eşec anunţat...
De la 1 ianuarie 2019, România va deține preşedinţia UE, pentru prima dată de la aderarea sa, în 2007. Un moment politic major care promite deja să fie o întâlnire ratată cu istoria europeană, văzând că preocupările prioritare par a fi mai degrabă scăparea de închisoare a lui Liviu Dragnea, preşedintele partidului de guvernământ. Echipa care pregătește Președinția este formată (ca mai tot guvernul), din oameni care au în special meritul de a fi aproape de Partidul Social Democrat, puși în funcții după vechiul dicton: loialitatea faţă de partid înainte de competenţă.
Exemplu aleatoriu: după informațiile presei, există în această echipă chiar şi o foarte tânără esteticiană, a cărei calitate principală este de a fi fiica unor oameni bine plasati în partid. Desigur, nevoia de un machiaj al imaginii unui guvern mai aproape de corupți decât de populaţie ar putea justifica această alegere jignitoare pentru diplomația românească. Dar această Preşedinţie este un eşec anunţat, prin lipsa sa de substanţă, fără a menţiona lipsa unei viziuni europene. Chiar şi acţiunile culturale de pe marginea preşedinţiei planificate la Bruxelles sau în altă parte a Europei par doar niste manifestari cu subsidii între prieteni, promovând în special artiştii de curte, fără prea multe rețineri etice faţă de guvern şi metodele sale.
În ciuda acestei situații generale, problema reală este totuși cea a liniei politice pe care actuala putere de la Bucureşti este înscrisă. Cea a naţionalismului ridicat la rangul de virtute politică, în simbioză cu cea a altor ţări estice, seduse de iliberalism.
Viceprim-ministrul italian Salvini s-a întâlnit luna trecută la Bucureşti cu ministrul de interne, Carmen Dan, dezaprobată de români printre altele pentru gestionarea brutală, cu sprijinul Jandarmeriei, a manifestației diasporei împotriva corupţiei, în august trecut. Salvini, de asemenea, s-a întâlnit si cu cel mai controversat om din România, preşedintele PSD Liviu Dragnea. Scopul este de a pune bazele unei axe naţionaliste, în mod clar anti-Bruxelles, în numele dreptului suveran. Inițiativă salutată de agențiile de știri - satelit ale Kremlinului, cum ar fi Sputnik.
Este greu de crezut că puterea de la Bucuresti, care se hrănește cu aceste discursuri anti-europene, poate aduce vizibilitatea şi impactul pozitiv necesar pentru Uniune. Provocările sunt vizibil mai sus de capacitatea de management a Guvernului carpato-danubiano-pontic: Brexit în martie 2019, alegeri europene în mai etc. Momente cheie din istoria europeană, pe care un astfel de guvern nu le poate asuma. Un guvern care refuză acum finanţarea europeană chiar și pentru lucrări de infrastructură majoră de care ţara are mare nevoie (spitale regionale, autostrăzi etc), deoarece nu le place să fie trași la răspundere pentru utilizarea banilor europeni. OLAF ştie de ce...
Discursul naţionalist al actualului guvern românesc nu este o excepţie în Europa de Est, cu Polonia şi Ungaria în frunte. De mai mulţi ani, "noua Europă" se confruntă cu o evoluţie constantă a unui curent naţionalist-conservator. Potrivit specificului țării, cu altoi de Ortodoxie monocefală în România (ca în Rusia), de exemplu, el are însă ca numitor comun o critică deschisă a deciziilor de la Bruxelles și, în general, a modelului de democrație susținut de UE. Cu un refuz apasat al dreptului Uniunii de a veghea la respectul normelor fundamentale alte drepturilor omului, sistemului judiciar independent sau al politicilor economice. Total fără rețineri, puterea de la București pune nationalismul cu iz balcanic înaintea obligațiilor sale comunitare. Uitând că instituțiile europene sunt structuri juridice bazate pe valorile statului de drept.
A dispreţui recomandările lor în mod atât de flagrant, aşa cum face guvernul român în ajunul preşedinţiei sale, cum face Parlamentul prin vocea si degetul mediocrului ex-ministru al justitiei, echivalează cu negarea însăşi a esenţei democraţiei europene şi a angajamentelor asumate la aderare. Fără a mai vorbi de imaginea de băieți de cartier îmbrăcați pentru poza europeană în costume scumpe.
Foştii membri ai Pactului de la Varşovia au revăzut fantomele trecutului, când lumina venea (adesea și la propriu, și la figurat) de la Moscova. O alegere politică bizară, ştiind că dominaţia rusească a fost puternic contestată de populaţiile ţărilor în cauză. Vorbește-i unui polonez de Rusia...Dar fiindcă memoria colectivă este amorțită, clasa politică din aceste ţări preferă un discurs societal puternic, pentru a camufla o situaţie socio-economică de multe ori dezastruoasă. O căsătorie poate fără dragoste, din interes, din cauza admiraţiei faţă de metodele radicale de la Kremlin sau Ankara, de îndepărtare a opozanților si intimidare a presei independente (atunci când acestea nu reuşesc să o cumpere).
Foaia de parcurs a guvernului român pare să fie deci un banal copy-paste după alți lideri naţionalisti din est, remarcându-se prin limitarea capacității de intervenție a instituțiilor, încălcarea separării puterilor în stat, reforma contestată a sistemului juridic, controlul total al mass-mediei publice, ostracizarea oricărui adversar intern (aproape toți membrii PSD percepuți de grupul Videle ca disidenţi au fost excluși), demonizarea oricăror critici externe. Teoria conspiraţiei străine (sorosiste bineînțeles) împotriva ţării înfloreşte în România, cu sprijinul guvernului.
Un ciclu democratic care se termină în Est...
Această bătălie politică este doar la început în Europa, având în vedere reapariția naţionalismului, respingerea crescendo a multilateralismului, sau proliferarea extremelor. În acest punct, discursul de extremă dreapta se încrucișează cu cel al camarazilor lor de stânga. Ambele părți resping UE, chiar dacă din motive diferite. Puterea românească actuală se înscrie în logica ideologică a naţionalismului care a apărut la sfârşitul ciclului de liberalizare, după căderea comunismului.
După ce au atins obiective majore, ca aderarea la UE, economia liberă şi democratizarea societăţii, societăţile estice caută acum un alt model politic. Pietrele de temelie ale acestui post-discurs sunt religia (şi chiar identitatea religioasă a ţării), familia şi valorile tradiţionale (căsătoria homosexuală, de exemplu, rămâne în mare măsură respinsă), sau chiar identitatea istorică naţională glorificată.
În mod paradoxal, unii vor să ne întoarcem la o formă de colectivism societal, unde accentul nu mai este pus pe libertățile individuale, ci pe contribuția fiecărei persoane la construirea unui bun comun și un tip de societate care corespunde normelor și valorilor superioare auto-proclamate. Pentru adepţii acestei viziuni, inclusiv instituţiile statului trebuie să fie instrumente în serviciul acestei cauze, care, în trecere, serveşte intereselor puterii actuale. Acest colectivism revizuit este o mutatie ideologică între un concept marxist, de decadenţă a capitalismului şi, în general, a Vestului (portretizat fără morală, fără valori) şi naţionalismul de origine de extremă dreapta, chiar și atunci când partidul se declară social-democrat, ca în România.
Reiterând, problemele preşedinţiei române depăşesc în mare măsură problema abilităţilor slabe ale echipei sale. La urma urmei, ar fi doar un moment nepotrivit de trecut. Dar sunt aspecte mai ample ale geopoliticii europene, nevoia de un mesaj puternic, proporțional cu provocările UE, într-o perioadă a înfloririi naționalismelor pe întreg teritoriu al Uniunii și, de asemenea, la nivel internațional, în special în SUA sau China.
Fragmentarea zonei europene, în numele acestui naţionalism conservator, ar duce la slăbirea fundaţiilor sale democratice. Rolul de însoțire (a se citi monitorizare a performanțelor) de către Finlanda, țară care va deține președinția UE după români, pare să fie o măsură de bun simț pentru a salva ce se mai poate. Pentru a preveni modelul naţionalist al preşedinţiei europene, care ameninţa Uniunea din interior.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Se vorbește de democrație, dar în afara sistemului electoral, se vorbește de competențe strategice în cadrul unei birocrații de la Bruxelles pe care nu cred că o înțeleg decât câțiva oameni de la noi din țară. Iliberalismul câștigă teren pentru că liberalii sunt mai iliberali decât naționaliștii. Cred că atâta timp cât la Bruxelles și București factorii de răspundere vor trăi în propria lume virtuală, nu vor dialoga calm și nu vor asculta glasul oamenilor, nu se va întâmpla altceva decât o radicalizare cruntă a populației, care va simți că votul lor este înșelat la fiecare ciclu electoral.
O țară fără străzi, fără condiții de învățare civilizate, cu mulți analfabeți funcționali, cu o sănătate tulburător de degradată, cu familii dezbinate, se demonstrează pentru chițibușuri avocățești despre justiție. Cine să mai înțeleagă ceva. temele sunt false, oamenii sunt falși iar Bruxelles-ul și guvernul trăiește tot mai mult în câte o distopie virtuală ce nu mai are nicio legătură cu realitatea.
Să vedem ce presupune președinția rotativă a Consiliului Europei:„Președinția rotativă asigură gestionarea curentă a agendei europene și prezidarea formațiunilor sectoriale ale Consiliului la toate nivelurile (ministerial, ambasadorial și tehnic), cu excepția Consiliului Afaceri Externe. Președinția trebuie să acționeze ca un mediator imparțial, concentrându-se în principal pe prezentarea de propuneri de compromis, capabile să conducă la adoptarea de poziţii comune ale statelor membre.
Președinția se asigură că discuțiile se derulează în mod corespunzător și că sunt corect aplicate Regulamentul de procedură și metodele de lucru ale Consiliului.
Președinția organizează de asemenea diferite reuniuni formale și informale la Bruxelles și în țara care asigură Președinția prin rotație.”.
Nici România, nici Croația și nici Finlanda nu generează noi sarcini pentru Consiliul Europei, le gestionează pe cele existente asigurându-se că se respectă Regulamentul de procedură și metodele de lucru ale Consiliului, la fel au făcut și predecesorii.