Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Noi, cei care ne vorbim „de rău” țara în afară

Diaspora - Foto Inquam Photos

(Foto: Adriana Neagoe / Inquam Photos)

Am participat recent la o întâlnire a diasporei românești, la Parlamentul European, organizată de Consiliul Românilor de Pretutindeni și Rombel- Români în Belgia, cu titlul „Diaspora românească – gazată în România, respectată în Uniunea Europeană”. În trecere fie spus, se pare că unii, suflete sensibile, s-au emoționat chiar și de denumirea dezbaterii, chiar în inima și vitrina Europei. S-au emoționat mult mai puțin pentru femeile, bătrânii și copiii gazați pe 10 august, Dias Irae. Deh, sensibilități selective.

Spun pentru prima dată pentru că în aproape 20 de ani de viață în Belgia sau pe alte meleaguri, cu aproape întreaga activitate profesională desfășurată în afara granițelor țării, nu prea am avut ocazia de a mă întâlni formal cu conaționali.

Trebuie să ai o mare doză de optimism incurabil și poate chiar o vocație sisifică să încerci sistematic să pui la un loc români în străinătate. Iar după evenimentele din 10 august, să mai fie și aleși PSD în sală. Am fost invitată să vorbesc despre un subiect tangențial, anume rolul implicării românilor în politica locală belgiană, ținând cont de candidatura mea pe lista primăriei din celebrul Molenbeek. Să vorbesc despre integrarea românilor în Europa, ținând cont că ei se integrează din ce în ce mai greu în România. 

Aproape că-mi pare bine de extincția vocală providențială apărută încă de dimineață, pentru că mi-a mai limitat intervenția și elanul. Mi-a tremurat vocea, dar și sufletul de stupefacție. Mai întâi de cei doi disciplinați eurodeputati PSD prezenți, al căror scop era să se manifeste în fața publicului într-un ansamblu de aforisme și monologuri, într-o retorică agresivă și pe alocuri arogantă împotriva a tot ce se putea enunța critic despre partidul lor iubit. Apoi să părăsească sala, evitând întrebările. Evident, fiecare își justifică existența, mandatul și salariul cum poate. Aș fi tentată să zic că fiecare om își poartă crucea conștiinței cum poate, dar pentru unii ar trebui poate să explic conceptul de conștiință și s-ar putea să ne ia ceva timp. 

Un român bun e un român care tace. Eventual definitiv, că atunci poate și votează cum trebuie

M-a surprins retorica acelora ce susțin urbi et orbi teza că nu trebuie să ne spălam rufele murdare prin lume. Altădată poetic numite „delicte de agitație subversivă" sau „uneltiri împotriva ordinii populare". Bine, acum e cam neclar la care rufe murdare se referă fanii guvernului PSD-ALDE, ținând cont că același guvern ne spune că în România se trăiește din ce în ce mai bine. Logic ar fi să nu mai avem ce critica. Sutele de mii de copii români care se culcă seara flămânzi, mai ales în mediul rural, poate nu își dau încă seama. Nici că suntem printre campioni la numărul mamelor minore, la abandonul școlar și că sistemul de învățământ este depășit și neadaptat realităților actuale. Ce să vorbim de protecție socială, când ministra în domeniu rostește un elegant „Plimbă ursul" criticilor săi. Nici măcar Vadim, mentorul ei politic, nu vorbea la așa nivel de autobază de provincie. 

Nici pensionarii, niște oameni și ei, unii doar cu 500 lei pe lună, încă nu realizează cât de privilegiați sunt că încă mai au pensii nespeciale. Nici că trei din regiunile României sunt în topul sărăciei comunitare, cu venituri pe sfertul mediei europene. 

Îmi aduc aminte de timpurile de dinainte de 1989, când trebuia neapărat să spunem că în țara noastră totul e perfect, doar ca să facem în ciudă capitalismului decadent și odios, pe care l-am depășit demult, progresând alert spre societatea socialistă multilateral dezvoltată. Înainte, erai trădător de țară dacă spuneai că magazinele sunt goale. Acum, magazinele sunt pline, dar ești trădător de țară dacă spui că nu îți ajunge salariul sau pensia să termini luna. 

Să vorbim deci în circuit închis de exemplu despre faptul că România se află pe locul 1 în UE la mortalitatea infantilă (peste 10 copii decedați la 1000 locuitori și comparativ, doar 2/1000 în Suedia). De acord. Dar să vorbim în România intramuros despre asta cui ? Partidului la guvernare al cărui președinte tocmai a fost condamnat (nu definitiv, o să zică arțăgoșii), pentru că ar fi furat bani de la copii săraci ? Lui să-i vorbim de copilării furate sau iluzii pierdute ?

Să vorbim între noi fără să se audă în lume, și mai ales nu în Europa care ne dă fonduri, că România se află pe ultimul loc al sistemelor medicale din UE? Să ne spunem încetișor la ureche, să nu audă agenturile străine care ne strică frumusețe de branding de țară, că bunicii și părinții noștri mor prin spitalele devenite focare de infecție? În care nu s-a schimbat nimic de când le-au construit tot ei, prin anii '60-'70, cu miliția și securitatea la spatele lor. Nu s-a schimbat nimic, și cu atât mai puțin mentalitatea.

Să spunem doar la confesiunea creștină că satele copilăriei noastre se depopulează în fiecare zi? Și după aceea să cotizăm pios pentru Catedrala Neamului, când ar trebui să cotizăm mai întâi pentru spitalele neamului?

Dumnezeu s-a născut în exil. Și poate moare tot acolo

În anul centenarului, să ne mândrim firește cu Cioran, Eliade, Brâncuși, Ionesco și alte monumente ale culturii românești, omițând să precizăm că acestea au creat majoritatea operelor lor tot pe drumul exilului? Doar Dracula nu a emigrat, având avantajul cert că nu murea. Poate ar muri acum, pe fondul crizei acute de sânge din România.

Să susurăm că suntem prima țară din lume la rata emigrării pe timp de pace? Sigur, în anul Centenarului să încingem voios grătarul și să ne bucurăm că am devenit mexicanii Europei, dar în cazul nostru zidul se construiește din interior. 

Lecția de sofism: Alții sunt mai corupți decât noi

Revenind la aceeași întâlnire a diasporei, mirarea s-a perpetuat, auzind de la aceiași reprezentanți ai coaliției PSD-ALDE că nu mai trebuie să vorbim de corupția din România, că și Belgia e atinsă de același cancer, ba chiar în stadiu și mai avansat.

Sigur, corupția nu au inventat-o românii, ea e deja biblică. Cu un măr, Eva l-a corupt pe Adam. Mai inflexibil decât un procuror DNA, Dumnezeu i-a expluzat din Paradis. Sigur, am putea aminti că într-adevăr, fiecare țară are corupții ei și nici în Belgia ei nu lipsesc (Publifin, Samusocial etc). Să mai amintim totuși că România se află pe locul 59 în statisticile 2017 privind corupția ale Transparency Internațional, iar Belgia abia pe 16. Suntem vecini de top cu Cuba, altă țară prietenă care luptă hasta la victoria siempre împotriva agenturilor străine defăimătoare.

Articol publicat și pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunteti incepatoare in politica!Avand in vedere situatia privilegiata de exponent al natiunii romane ce poate deveni lider local intr-o tara de adoptie,sunt mandru si va doresc succes!Insa va rog sa evitati atitudinile critice privind statul de origine,pentru ca vor distorsiona indirect ,imaginea pe care o au localnicii carora le cereti increderea reprezentarii.S-auzim de bine!
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult