Dumitrel Toma

Educația este o investiție. Dacă tu, societate, ai plătit prost profesorii, acum 30 de ani, când au intrat în sistemul național, atunci știi că a fost competiție redusă pe posturi, că au intrat și absolvenți precari intelectual sau pedagogic. Deci, astăzi, nu te plângi că feciorul tău este înjurat în sala de clasă, sau că el însuși înjură, sau că profesorii intră la și 10, sau că nu se prea învață, sau că elevii sunt analfabeți funcțional sau că se organizează activități de formă, pentru albumele foto de pe facebook. Foto - Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia

Să ni-l imaginăm pe ministrul Sorin Câmpeanu rostind plin de aroganță: „Schimbăm pentru că trebuie să avem un fundament pentru redarea prestigiului şi demnităţii profesiei de dascăl”. Evident că nimeni nu ar crede într-o asemenea schimbare. Pentru că Sorin Câmpeanu… deja știți. Va să zică nu le are. Verdict: ad hominem. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Cu toate că autoritatea profesorilor este maximă în sala de clasă, în societate ea a tins sistematic spre zero. Profesorii nu s-au opus când propaganda îi obligă să-și vândă conștiințele în numele unei ideologii criminale, în numele unei ideologii pentru care valorarea umană tindea spre zero. Nu au făcut-o, deși depășeau cu mult numărul partizanilor sau al altor grupări care s-au opus instalării comunismului în țară. (Foto: Adriana Neagoe/Inquam Photos)

Imaginați-vă un profesor de psihologie care invită elevii să construiască liste de comportamente pro-sociale și anti-sociale, iar la final afișează rezultatele muncii elevilor pe pereții sălii de clasă. Și imaginați-vă un scenariu în care directorul îi cere profesorului să elimine materialele elevilor din sala de clasă

Pe vremuri, manualele valoroase puteau fi chiar premiate, astfel încât autorii capabili să fie stimulați. Unul dintre cele mai populare abecedare din epocă, reeditat de 23 de ori în cadrul Tipografiei H. Goldner din Iași, ajuns la un număr de jumătate de milion de exemplare, intitulat „Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară”, dar cunoscut și ca Abecedarul lui Ion Creangă (deși a fost realizat în colaborare), i-a adus autorului principal venituri substanțiale, permițându-i achiziționarea unei case și asigurarea un stil de viață „fără a se umili tagmei preoțești”.