Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Educația cu părinți dezbinați

Greva profesorilor  Foto - Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia

Foto - Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia 

Educația de la noi crește ca un copil cu părinții dezbinați. Un părinte stă cu ochii pe cunoaștere, pe înțelegere, pe știință, pe adecvare, pe revelații, pe sens, pe vocație, pe valoare, pe umanitate, pe solidaritate, pe libertate. Celălalt părinte stă cu ochii pe bani, pe titluri, pe hârtii, pe superstiții, pe instincte, pe pofte hedoniste, pe putere, pe supremația în fața semenilor, pe dezbinări și stăpâniri. Pe unul îl ghidează adevărul, celălalt se profesionalizează în arta minciunii și a manipulării. Un părinte își strigă amarul pe stradă, celălalt vânează oportunități foto. Un părinte caută solidaritatea în semeni, celălalt își promovează chipul pe bani. Un părinte plânge, celălalt râde. Un părinte protestează pe străzi, celălalt le fură copiilor sufletele, oferind acadele colorate. Mereu a fost așa. Starea de anomie socială, incoerența valorică, falsul permanentizat, duplicitatea, recompensează cu vârf și îndesat copilul celor doi părinți incompatibili.

Educația este o investiție. Dacă tu, societate, ai plătit prost profesorii, acum 30 de ani, când au intrat în sistemul național, atunci știi că a fost competiție redusă pe posturi, că au intrat și absolvenți precari intelectual sau pedagogic. Deci, astăzi, nu te plângi că feciorul tău este înjurat în sala de clasă, sau că el însuși înjură, sau că profesorii intră la și 10, sau că nu se prea învață, sau că elevii sunt analfabeți funcțional sau că se organizează activități de formă, pentru albumele foto de pe facebook. Ai investit puțin, multiplici puținul, deci permanentizezi sărăcia la nivel transgenerațional. Sărăcia în educație produce sărăcie în tot, produce simultan și compensatoriu infinit de costisitoare manifestări ale iluziei bogăției. Golul educației va ridica edificii aparent vizibile, precum împărații cu fundul gol și cu diamante împrumutate la gât. În cancelarii va fi liniște, nimeni nu va ridica vocea dacă directorii vor fi sfertodocți, dacă vor frauda bugetele mici, dar multe, dacă, aliniați politic în spatele inspectorului general, vor goni nebunește după validări politice, posturi în diverse sinecuri și salarii mari. Ceea ce reprezintă sistemul de învățământ, astăzi, reflectă fidel investițiile din ultimele decenii. Investițiile mici de astăzi se vor percepe identic peste câteva decenii.

Educația este un bun public. Și, ca orice bun, are un preț stabilit la nivelul pieței, pe baza cererii și ofertei. Dacă prețul bunului este mic, atunci calitatea acestui bun scade, oferta de educație se reduce. Educația formală, cea furnizată de sistemul de învățământ, reprezintă aproape un monopol de stat, alt motiv pentru a prezuma un raport preț-calitate inadecvat. Faptul că societatea se hrănește cu iluziile că telefonul sau inteligența artificială vor prelua rolurile profesorilor, că influencerii de tiktok vor educa o nouă generație de personalități cu „marș” la gură, că activitățile non-formale vor reprezenta substitute perfecte ale eforturilor sistematice și consistente, iar toate acestea vor fi oferite pe gratis, este o nebunie. Întotdeauna când nu plătești produsul, tu ești produsul. Iar un produs în care nu se investește educație, rămâne un produs ieftin, cumpărabil cu mărunțiș. Bunicii au fost cumpărați cu zahăr și ulei, nepoții vor fi cumpărați cu imaginile mâncării.

În timp ce profesorii sunt în grevă, politicienii muncesc, ostenesc, organizează, planifică, desfășoară festivități de absolvire, fotografiază în dreapta și stânga, lucrează la acte normative înșelătoare, scriu declarații, desenează memorandumuri, organizează conferințe de presă, ăăăă-iesc, distribuie chipuri de politicieni, doresc să preia frâiele încheierii mediilor, ar vrea să organizeze examene, performează în gol. Iar salariile lor și perspectivele de parvenire sunt mari, foarte mari, fără limită a bunului simț de mari. Iluzia că școala reprezintă spațiul exclusiv al acțiunii politice a fost invalidată în mod repetat în istorie. Atenienii și-au ucis pedagogul Socrate, acționând politic, dar au câștigat disprețul istoriei. Acțiunea politică l-a răstignit pe învățătorul Iisus, iar decontul se știe. Legionarii au ucis pedagogul Iorga, acționând politic, și ce au câștigat? Comuniștii au ucis o academie întreagă, acționând politic, și ce au pus în loc? Minerii au agresat intelectuali, acționând politic, și ce victorie a fost? Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, și câți alți intelectuali incomozi, au fost agresați fizic, linșați mediatic, sub acțiune politică, și cu ce consecințe? Analizând schemele de birocratizare a educației, de politizare genÎalizată, urmărite consecvent de către partidele politice, devine evident că profesorii devin indezirabili, iar copilul needucat va fi pescuit de politicianul cu nadele pline.

Articol publicat inițial pe blogul autorului. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Marta check icon
    Mi-a atras atenția titlul, pentru că sunt de părere că dezbinarea din familiile de azi chiar afectează educația și educarea copiilor. Dar, când colo, era o metaforă. M-a pufnit și râsul când am citit ce interesați sunt profesorii, in rolul "părintelui" bun, de "cunoaștere, înțelegere, știință, adecvare, revelații, sens, vocație, valoare, umanitate, solidaritate, libertate.". Scuze, îmi tremură vocea de emoție. Celălalt părinte, cel rău, politicienii/guvernul, exclusiv pe bani. Nu mai contează că greva a pornit de la bani, nu de la "cunoaștere, înțelegere, știință, adecvare, revelații, sens, vocație, valoare, umanitate, solidaritate, libertate".
    Mie îmi vine mai curând în minte istorioara aia cu rabinul care cere celor două femei să taie copilul în două. Doar că în povestea noastră s-a jucat la bluf bine de tot, nimeni nu a vrut să cedeze doar ca să salveze copilul.
    Și nu e anormal! Este firesc ca profesorii să își vadă interesul, dar sa fiu scutită de comparații lacrimogene ale profesorilor cu părintele cel bun, preocupat de (voi scrie din nou, e emoționant) "cunoaștere, înțelegere, știință, adecvare, revelații, sens, vocație, valoare, umanitate, solidaritate, libertate". ..și nu de "bănet"
    • Like 1
  • Gecaba Gecaba check icon
    Am citit de vreo 3 ori articolul, sa inteleg ceva din el. Societatea nu a investit in educatie, ca nu poate face asta societatea. La fel de bine pot sa spuna alte categorii profesionale ca societatea nu a investit in ceea ce profeseaza ei,
    ceea ce ar fi o aberatie. Personal sunt alaturi de profesori, e anormal si rusinos sa traiesti cu salarii de mizerie si sa faci educatie, dar faptul au fost copiii la mijloc a rupt societatea. Ptr mine, atat clasa politica, cat si profesorii, au ratat in a arata ca le pasa de copii. Si ca sa fiu foarte clar, atat educatia cat si sanatatea sunt institutiile in care orice stat resposabil investeste ( in sensul profund, nu doar salarial), asa cum se investeste la nivel de familie. Ceea ce ma dezamageste la profesori, este ca nu au venit in 30 de ani cu un proiect de tara in educatie! Nu au fost in stare de asa ceva. In pofida faptului ca se autointituleaza educatorii societatii, ei nu au dat nicio directie societatii, nu au produs nicio revolutie intelectuala,nu trag societatea dupa ei. Si atunci, cum sa cred ca vor altceva in afara de salarii? Imaginea lor nu este deloc cea pe care o reclama,ba dimpotriva.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Ideea că banii vor rezolva sistemul de educației e o iluzie. E ca și cum a băga 3.000 de Euro în reparația unui gramofon. Îl poți face să meargă perfect, dar nu vei putea rula Mp3-uri pe card sau pe USB, pur și simplul pentru că, în ciuda tuturor reparațiilor, rămâne tot gramofon. E depășit moral, e vetust.
    Școala românească funcționează încă pe principii sovietice. Este o uzină educațională, înțesată cu materii, ghiozdane grele și basculante de profesori. Sistemele performante comasează materiile; este împărțit între cultură generală și vocațional.
    Putem compara sistemul de educație cu cel medical: medicul de familie și medicul specialist. Medicul de familie îți poate da sfaturi generale, care funcționează foarte bine, dar dacă apare o problemă specifică ești trimis către un specialist.
    Asemănător, sistemele performante au EDUCAȚIE MATEMATICĂ (cu caracter de cultură generală) și MATEMATICĂ, modul opțional pe care elevii și-l aleg în colaborare cu profesorii și consilierii școlari. Educația matematică este o disciplină de cultură generală, matematica este vocațională.
    Sistemul nostru este bazat pe principiile sovietice ale POLITEHNIZĂRII și POLICALIFICĂRII, însemnând materie vocațională peste tot.
    • Like 0
  • Domnul meu, se numesc "analfabeti functional", nu "analfabeti functionali". Ca nu sunt niste analfabeti care functioneaza.
    • Like 2
    • @ Lucian Baciu
      Mulțumesc mult pentru atenție și feedback. Se va corecta.
      • Like 1
    • @ Lucian Baciu
      Foarte pertinentă corectura de exprimare. Și nu în ultimul rând amuzantă explicația. Dar bine că nu s-a folosit cuvântul ”FUNCȚIONABILI” pe care îl aud mereu și mereu la toți inculții și mă râcâie pe creier...
      • Like 1
    • @ Dumitrel Toma
      Multumesc pentru corectura si pentru ca nu ati adoptat politica strutului.
      • Like 0


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult
Text: Dumitrel Toma/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon