Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Diriginta unei clase de a IX-a le-a dat o temă elevilor ei: să scrie pe două coloane cum arată „proful bun” vs. „proful rău”. Iată cum au răspuns adolescenții

Una dintre temele care fac legătura dintre predarea psihologiei și predarea sociologiei, la clasa a X-a, este dedicată comportamentelor pro-sociale și anti-sociale.

Imaginați-vă un profesor de psihologie care invită elevii să construiască liste de comportamente pro-sociale și anti-sociale, iar la final afișează rezultatele muncii elevilor pe pereții sălii de clasă.

Și imaginați-vă un scenariu în care în sala de clasă respectivă intră o persoană care reacționează urât când vede pe pereți listele comportamentelor anti-sociale identificate de elevi (perfid, duplicitar, oportunist, demagog, sadic, crud etc.), care reclamă directorului munca elevilor și a profesorului de psihologie, iar directorul îi cere profesorului să elimine materialele elevilor din sala de clasă. Argumentul persoanei: faptul că la un pian există deopotrivă clape albe și negre, iar astfel, toate comportamentele, chiar și cele deviante, sunt justificate și necesare.

Nu este un scenariu care implică infractori și politicieni. Deși exemplul ne poate duce cu gândul la asta.

Este însă un exemplu didactic. Cazul real este mult mai șocant.

Cazul real nu vizează orele de psihologie, ci o activitate desfășurată de profesoara de științe socio-umane Gabriela Popescu, în cadrul programului “Școala altfel”, împreună cu elevii clasei a IX-a, clasa la care este dirigintă.

Este o activitate desfășurată în regim non-formal, așa cum profesoara a învățat să organizeze în urma participării la un curs acreditat de Ministerul Educației. 

Tema activității, “profesorul bun vs profesorul rău”. Din nefericire, subiectul se întâlnește rar în agenda educației formale, o evaluare a profesorilor de către beneficiari, părinți sau elevi, a fost constant blocată și subminată chiar de profesori, însă profesorii care nu se tem de percepțiile elevilor au libertatea ca în cadrul programului „Școala altfel” să abordeze și teme tabu. Cât de tabu ar putea fi tema evaluării cadrelor didactice, cât timp totul se decide în funcție de ea: concurența la licee, rezultatele școlare, piața meditațiilor, premiile la olimpiade, atractivitatea mediului școlar, decideți dumneavoastră. 

Se pare că tema i-a atras pe elevii profesoarei. Contribuțiile lor, cât se poate de generoase, sunt materializate în figurine și în planșe completate după propria lor judecată. Toate materialele rezultate sunt folosite pentru a decora sala de clasă la finalul activității. 


Nu există nimic supărător în aceste materiale, exceptând multe din descrierile profesorului rău, care, fie “țipă întotdeauna la ore”, fie „se supără dacă nu înțelegi de prima dată un lucru” (după părerea membrilor echipei Pijamalele), fie „consideră că nota 10 este doar pentru el”, fie „se folosește de violența verbală pentru a intimida” (după părerea membrilor echipei Haremul lui Tomiță!), fie „știe să jignească”, fie „întârzie la ore” (după cum reiese din textul echipei Pisicile albastre de Rusia), și exemplele ar putea continua.




Argumentul clapelor pianului, aplicat la situația concretă a profesorilor buni și răi, este aberant. Nu poți justifica necesitatea profesorilor agresori, violatori, traumatizanți doar pentru o estetică a complementarității. O școală fără valori este populată cu profesori fără valori. Iar pentru profesorii fără valori, eroii și lașii, călăii și victimele, sfinții și torționarii sunt deopotrivă de necesari pentru societate, pentru că fără agresori, fără violatori, fără lași, fără victime și fără torționari, nu ar fi claviatura umană completă

Dacă cineva și-ar propune să valideze cumva percepțiile copiilor, probabil că ar descoperi că peste 95% dintre descrierile lor sunt conforme cu simțul comun. Dar, cine și-ar propune asta? De ce un exercițiu colectiv (fiind realizat pe grupe de elevi) de exprimare a percepțiilor asupra celor două categorii de profesori, ar trebui evaluat și validat în alte condiții decât discutând cu ei, analizând împreună, aflând argumentele și, eventual contraargumentele lor. Poate chiar și perspectiva dihotomică asupra calității profesorilor ar putea face obiectul unei interogări și ar servi ca temă unei dezbateri între elevi sau între profesori și elevi. Și totuși, un profesor s-a simțit ofensat când a văzut materialele realizate de elevi și a cerut conducerii liceului ca materialele respective să fie înlăturate de pe pereții sălii de clasă. Paradoxal, între descrierile profesorului rău, elevii niciunei grupe nu au cuprins și “devalorizarea muncii elevilor”, „cenzurarea dreptului elevului la opinie”, “incapacitatea de a învăța”, “lașitate”. Dar, cu ocazia aceasta descoperă însușiri suplimentare pe care, chiar dacă nu le mai afișează pe pereți, le vor reține în mințile și inimile lor. Pentru că ceea ce “profesorul rău” nu vrea să vadă, nu înseamnă că nu există. Și ceea ce „profesorul rău” nu știe este că poți să ștergi urmele profesorilor răi de pe pereți, dar nu le poți șterge urmele din sufletele celor care au nefasta neșansă de a nu-i putea refuza.

Nu trebuie să ne fie frică să recunoaștem. Chiar dacă statul providențial nu acceptă asta, cancelariile nu sunt chiar spații paradisiace. Mecanisme perverse de evaluare a calității muncii creează impresia că toți profesorii sunt perfecți. O impresie falsă. Cu cât vom renunța mai curând la mitul perfecțiunii tuturor profesorilor, cu atât vom da șanse mai mari sentimentelor de admirație și proceselor de învățare, de perfecționare, de adaptare, de asumare a aspirațiilor superioare și de angajare în scopul atingerii lor, și cu atât mai curând cancelariile vor fi igienizate de frică. De frica evaluării elevilor și părinților, de frica evaluării comunității. Până atunci, „profesorii buni” rămân idealurile copiilor, părinților și ale tuturor celor care interacționează vreodată cu școala, mai puțin ale „profesorilor răi”, care, după cum exemplul de mai sus o dovedește, nici nu vor să audă de ei.

Argumentul clapelor pianului, aplicat la situația concretă a profesorilor buni și răi, este aberant. Nu poți justifica necesitatea profesorilor agresori, violatori, traumatizanți doar pentru o estetică a complementarității. O școală fără valori este populată cu profesori fără valori. Iar pentru profesorii fără valori, eroii și lașii, călăii și victimele, sfinții și torționarii sunt deopotrivă de necesari pentru societate, pentru că fără agresori, fără violatori, fără lași, fără victime și fără torționari, nu ar fi claviatura umană completă. Și, de parcă nu ar fi destul, profesorii fără valori, deși teoretizează acceptarea diversității în toate formele ei, chiar și imorale, se sperie când văd diversitatea pe pereții unei clase și acționează pentru a o ascunde.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Noi am avut un alt test, dat de o diriginta din zona de mediocritate patentata. Eram in clasa a zecea cand ne-a dat un test luuung despre casnicie. noua, unor adolescente preocupate de scoala si de viitorul nostru profesional, de iubiri, intalniri si despartiri si prea putin de 'casnicii'. Rezultatul? desi ne-a cerut sa fim sincere, dupa ce am facut testul ne-a 'parat' la directiune ca suntem 'mere putrede'. norocul nostru a fost ca directorul facea parte dintr-o alta categorie profesionala: ne-a trimis in clasa si ne-a spus sa stam cu burta pe carte. Nu stiu ce i-o fi spus profesoarei 'indignate'. dar pe noi ne-a lasat in pace. Am ramas in relatii bune cu directorul (si aproape cu toti profesorii) pana la sfarsitul liceului. Singurul cadru didactic pe care il salutam doar fiindca asa m-a invatat mama ca trebuie a fost fosta mea efemera diriginta, pe care, pe atunci, o percepeam ca agresiva (a incercat sa ne intre in suflet) si rau intentionata. Acum nu o mai tin minte decat pentru acest gest, pe care il consider demn doar de un copil de gradinita....Nu mai doare, dar a fost una din primele mele dezamagiri majore. S-a incalcat un principiu pe care eu l-am considerat vital: oamenii mari din viata ta trebuiau sa te indrume, sa te sprijine si sa te ajute sa cresti. Nu sa te provoace si sa te parasca... Oare de unde s-o fi inspirat?
    • Like 2
  • CITAT: <Tema activității, “profesorul bun vs profesorul rău”, se întâlnește rar în agenda educației formale, o evaluare a profesorilor de către beneficiari, părinți sau elevi, a fost constant blocată și subminată chiar de profesori, însă profesorii care nu se tem de percepțiile elevilor au libertatea ca în cadrul programului „Școala altfel” să abordeze și teme tabu.>
    Articolul confirma NOCIVITATEA ABORDARII DAMBOVITENE A ASA ZISEI "ASIGURARI A CALITATII EDUCATIEI" - introdusa de OG75/2005 aprobata prin Legea 87/2006 - aplicata prin ARACIP si ARACIS in scoli si facultati/ universitati....Conform acestei abordari eronate, confuze, lacunare si ultrabirocratizate (1) calitatea educatiei ar insemna productia de documente (confirmand chipurile fapte si actiuni - desi se stie ca "hartia suporta orice"!) si NU inseamna SATISFACTIA BENEFICIARILOR EDUCATIEI (elevi, studenti, absolventi, angajatori, parinti, etc.) si (2) standardele (de proces, de produs/ serviciu educational, etc.) - formand REFERENTIALUL SINE-QUA-NON in raport cu care ar trebui evaluata conformitatea - nu sunt de dorit in educatie intrucat s-ar opune creativitatii si inovativitatii. Prin acest simulacru aflat in vigoare la noi de 12 ani (cu toate sutele de semnale critice mai mult sau mai putin credibile aparute in tara si in strainatate!) nu numai ca nu a fost realizat obiectivul central al asigurarii calitatii ("generarea increderii beneficiarilor in faptul ca cerintele lor vor fi satisfacute"), dar a fost introdusa o sursa suplimentara de birocratie in sistemul educational si au fost consumate INEFICIENT importante fonduri rambursabile. PANA CAND?
    • Like 0
  • Strategia invatamantului romanesc care intarzie sa apara , se confunda si se amesteca cu viata in general din Romanika. Singura strategie care se observa este acea de a ridica salariile la profesori , dar din pacate sunt aceasi profesori care au predat pana acum. Aceasi profesori nervosi , cu idei preconcepute de acum 30-40 de ani. Modul in care se atrag copii spre cunoastere astazi a ramas acelasi ca odinioara, inregimentat intre doua ziduri paralele , cu reguli stricte, nu misca in banca , nu zambi , nu raspunde neintrebat , asculta si nu comenta. Sunt multe de facut , si ca vorba romaneasca , omul sfinteste locul sa fie aplicata , e sa constientizam cu totii ca avem de facut o schimbare , de atitudine , de constientizare...fiecare la timpuri noi , idei noi si adaptate. Viitorul ....sunt ei, urmasii urmasilor nostri , si noi trebuie sa le oferim ceva , dar nu orice .
    • Like 2
  • CITAT: <Tema activității, “profesorul bun vs profesorul rău”, se întâlnește rar în agenda educației formale, o evaluare a profesorilor de către beneficiari, părinți sau elevi, a fost constant blocată și subminată chiar de profesori, însă profesorii care nu se tem de percepțiile elevilor au libertatea ca în cadrul programului „Școala altfel” să abordeze și teme tabu.>
    Articolul confirma NOCIVITATEA ABORDARII DAMBOVITENE A ASA ZISEI "ASIGURARI A CALITATII EDUCATIEI" - introdusa de OG75/2005 aprobata prin Legea 87/2006 - aplicata prin ARACIP si ARACIS in scoli si facultati/ universitati....Conform acestei abordari eronate, confuze, lacunare si ultrabirocratizate (1) calitatea educatiei ar insemna productia de documente (confirmand chipurile fapte si actiuni - desi se stie ca "hartia suporta orice"!) si NU inseamna SATISFACTIA BENEFICIARILOR EDUCATIEI (elevi, studenti, absolventi, angajatori, parinti, etc.) si (2) standardele (de proces, de produs/ serviciu educational, etc.) - formand REFERENTIALUL SINE-QUA-NON in raport cu care ar trebui evaluata conformitatea - nu sunt de dorit in educatie intrucat s-ar opune creativitatii si inovativitatii. Prin acest simulacru aflat in vigoare la noi de 12 ani (cu toate sutele de semnale critice mai mult sau mai putin credibile aparute in tara si in strainatate!) nu numai ca nu a fost realizat obiectivul central al asigurarii calitatii ("generarea increderii beneficiarilor in faptul ca cerintele lor vor fi satisfacute"), dar a fost introdusa o sursa suplimentara de birocratie in sistemul educational si au fost consumate INEFICIENT importante fonduri rambursabile. PANA CAND?
    • Like 1
  • „Mecanisme perverse de evaluare a calităţii muncii creează impresia că toţi profesorii sunt perfecţi.”

    Din păcate „la satat” nu poţi face o evaluare corectă. Ba nu! Poţi face o evaluare corectă, dar nu poţi să o scrii. Pentru că dacă dai calificativ slab „cui nu trebuie”, zbori tu şi el/ea rămâne. Or nu cred că directorul de şcoală îşi permite luxul să piardă nişte bani la salariu sau, în caz extrem, să-şi caute de muncă pentru că... a avut nefericita idee să fie corect. De aceea, la satat, veţi vedea numai calificative maxime. Aşa nu se supără decât cei care muncesc, cei care trag... adică cei care oricum nu contează.
    • Like 2
    • @ Dragoş Anghelache
      Mai ales ca statul ne vrea prosti!
      • Like 1
  • Mi-a plăcut comparația școlii cu pianul , dar există un contraargument: clapele negre împreună cu cele albe fac muzica frumoasa.... Clapele corzilor dezacordate doar zdrăngăne si nu pot fi tolerate alaturi de celelalte. Ori intra in acord, ori sunt înlocuite cu unele bune!!!
    • Like 3
  • Frumos articol. O sugestie pentru toti educatorii si parintii acestei tari -Cititi cu atentie de 100 de ori daca e cazul cartea lui Augusto Curry ,,Parinti straluciti -Profesori fascinanti,,
    • Like 3
  • Bun experimentul , pacat ca nu va fi extins . Profesorii "rai" nu vor o oglinda , iar daca incerci sa le-o pui in fata ti-o vor intoarce nervosi spre copii, parinti, sistem .....
    • Like 4
  • Foarte interesant material. Da,trebuie evaluati profesorii de catre beneficiari. Cu cat sunt mai multe pareri cu atat rezultatul este mai aproape de adevar. Sa nu credem ca elevii sunt neaparat obiectivi. Fiecare vede adevarutl sau,in functie de interese. Unul care intarzie des va dori sa se motiveze totdeauna absenta respectiva iar cel care nu-si face temele repetat,va dori sa fie iertat de fiecare data. Iar sintagma"sa fie intelegator"oare cum poate fi interpretata? Sigur,daca un elev greseste rar,profesorul sa fie intelegator. Dar cu cel care greseste mereu? Nu-i deloc usor sa alegi calea cea buna.
    • Like 3


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult
text: Dumitrel Toma voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon