Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce tac profesorii?

Protest mut

Foto: Adriana Neagoe/Inquam Photos

Între 3 și 25 de ani, copilul, adolescentul și tânărul se formează în instituții școlare. Principalul partener în tot acest proces al formării este profesorul. Deși în învățământul preuniversitar și în cele mai multe facultăți nu există o disciplină școlară care să vizeze dreptul, în sala de clasă toți profesorii sunt angajați în slujba dreptății. 

Subordonarea activităților educaționale principiilor dreptului: principiului proprietății (se sancționează copiatul), principiului egalității în fața normei (nu se fac discriminări între elevi), principiului îmbinării intereselor personale cu cele generale (nu se absolutizează nici interesul elevului, dar nici interesul școlii), principiului garantării și ocrotirii drepturilor subiective (nu se atentează la drepturile subiective nepatrimoniale – sănătate, viață, demnitate, nume etc., dar nici la cele patrimoniale), principiului bunei-credințe (nu se prezumă reaua-credință a copilului), reprezintă forme de a consacra virtuțile dreptății în activitatea de zi cu zi din școli.

Se poate spune că în interiorul unei instituții de învățământ, profesorul este deopotrivă avocat, procuror și judecător. Cele mai multe tensiuni și conflicte între elevi sau între elevi și profesori își găsesc soluționarea în sala de clasă. În general, în perioada de formare a minorului, interacțiunile acestuia cu instituțiile judiciare sunt rare, însă asta nu înseamnă că el este format în afara unui cadru care să-i permită înțelegerea valorii normei, a drepturilor și a instituțiilor formale și informale care le protejează. Viața școlii îmbină armonios cadrul normativ general, elaborat de parlament, guvern sau ministerul educației, cu cel particular, care depinde de specificul unității școlare sau chiar de valorile fiecărui cadru didactic în parte.

Cu toate că autoritatea profesorilor este maximă în sala de clasă, în societate ea a tins sistematic spre zero.

Profesorii nu s-au opus când propaganda îi obligă să-și vândă conștiințele în numele unei ideologii criminale, în numele unei ideologii pentru care valorarea umană tindea spre zero. Nu au făcut-o, deși depășeau cu mult numărul partizanilor sau al altor grupări care s-au opus instalării comunismului în țară. Profesorii erau cei mai în măsură să evalueze gradul în care falsificarea alegerilor din 1946 și abdicarea forțată a regelui, din 1947, ar fi putut instaura un regim al fărădelegii.

Profesorii nu au fost asociați cu niciun fenomen disident semnificativ în perioada comunistă, deși numeric depășeau cu mult personalul minier din Valea Jiului (90.000, în 1977) sau personalul uzinei Tractorul (26.000, în 1987).  

Nu s-au opus când elita intelectuală a țării a fost ucisă, nu s-au solidarizat nici măcar în zilele când universitățile erau golite de valori și capturate de complici ai regimului, nu s-au opus când Academia Română a fost transformată într-o formă fără fond, nu s-au opus când micimi umane le-au decis destinele și i-au subordonat. Nu s-au opus când au fost confiscate toate bunurile imobile, mobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, care slujiseră pentru funcționarea şi întreținerea instituțiilor de învățământ particular, laic sau confesional. Nu s-au opus când fiii celor cu „origine nesănătoasă” erau exmatriculați din școli sau când accesul în școli era restricționat până la cedarea pământurilor în gospodăriile agricole colective. Nu s-au opus în fața atentatului la libertăți și drepturi, dar nici în fața degradării continue a nivelului de trai în anii ‘80. Marii dizidenți nu au fost profesori. Niciun profesor nu s-a incendiat pe pârtia de schi (a făcut-o un electrician căruia îi plăcea să picteze), niciun profesor nu a semnat Scrisoarea celor Șase și nici nu a făcut parte din Grupul Canal 77, de asemenea, niciun profesor nu s-a solidarizat cu Carta 77. Doina Cornea, deși a deținut funcții didactice, a făcut carieră în disidență din poziția de publicistă și traducătoare, mai curând decât din poziția de membră a corpului profesoral.

La nivel de implicare socială, studenții și-au depășit în mod repetat profesorii. Au făcut-o în timpul grevei regale, în 8 noiembrie 1945, când studenții au organizat puternice manifestații anti-comuniste. Au făcut-o în 1956, când protestele studenților au abordat subiecte ca „prezenţa trupelor sovietice în România, colectivizarea forţată a agriculturii, folosirea la construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră a deţinuţilor politici, nivelul scăzut de trai al întregii populații, sentimentele antisovietice”(sursa). Studenții s-au implicat și în fenomenul “Piața Universității”, după ce “nobilele idealuri ale comunismului revoluției” fuseseră întinate prin recuperarea eșalonului doi al Partidului Comunist în structurile Frontului Salvării Naționale.

În ultimii 27 de ani, deși au livrat doi președinți de stat, profesorii au fost puțin vizibili în dezbaterile publice. Profesorii, prin sindicatele și reprezentanții politici, și-au propus aproape tot timpul mize mercantile. Marile proteste sindicale au avut exclusiv revendicări materiale, salariale, niciodată principiale.

Protest mut

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

La fel cum au tăcut în timpului regimului criminal dictatorial comunist, profesorii au continuat să tacă și după „revoluție”. Au tăcut în fața mineriadelor, au tăcut în fața ascensiunii forțelor politice extremiste în anul 2000, au tăcut inclusiv în anii 2012, 2013-2015, anii cu cea mai mare efervescență protestatară din România post-revoluționară.

Anul acesta, profesorii au tăcut din nou. Și continuă să tacă.

Tac chiar acum, când protestează până și judecătorii. În același timp, zi de zi, pe holurile școlilor și în clase, ei nu încetează să facă dreptate. Ce rezistă din această dreptate când închid ușile școlilor în urma lor? Ce rezistă din statutul lor de profesor când ies din școală?

Sentimentul apartenenței la o categorie socială privilegiată, dar și structura rețelistică descentralizată care există în învățământ, sunt premise favorizante pentru asumări curajoase și pentru exprimări solidare. Cu toate acestea, aceste asumări, aceste solidarizări sunt aproape inexistente.

Ce explicație aveți? De ce tac profesorii?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tatăl meu a fost născut în 1927 zona Făgărașului. Profesorii din liceul Radu Negru din acea perioada când a fost el elev și vb de profesorii cei de valoare au ajuns în închisorile comuniste alături de elevii lor. Tatăl meu a făcut închisoare ptr ca a jucat hora unirii. Copil de 17 ani! Lucian Blaga de exemplu a avut parte de binefacerile comunismului. Da. Profesorii au tăcut ptr ca nu au apucat sa fie auziți.
    • Like 0
  • Mi se pare un articol prost si generalizant, no offence! Pe mine, ca profesor care ma zbat dincolo de limite de multe ori pentru copii si impotriva unui sistem aberant, care-mi neglijez cei 3 copii de-acasa de multe ori, care mi-am petrecut seri nesfarsite la proteste impotriva acestui sistem - in ger deseori, cu copiii personali de multe ori, public de fiecare data, acest articol ma intristeaza si ma jigneste.
    • Like 0
  • Regis RM Regis RM check icon
    Nici nu-mi vine să mă frământ, nici nu-mi pasă să zâmbesc! Un articol mai idiot nu am citit de mult. Să rezum: lipsa de activism public a profesorilor a generat situația României contemporane. Adică, profesorii trebuiau să bată minerii... chemați de iliescoi, nu aveam poliție, armată, jandarmerie.... profesorii trebuiau să își dea foc pe pârtiile de schi în semn de protest, să se opună dictaturii sovietice,... mai că îmi vine să râd... ei trebuiau să apară drept dizidenți în regimul împușcatului... de parcă toată țara s-ar fi redus la profesori.. să vă întrebați domnule de ce judecătorii și procurorii ceaușiști nu au protestat împotriva regimului... asta e o interogare mai serioasă... marii subnutriți de ce nu au fost dizidenți în anii 80, uitați-vă la salariul unui profesor... mai întâi, de ce nu își fac treaba azi în sălile de clasă.. au spus-o și alții... mulți sunt slabi pregătiți sau superficiali... și invidioși față de privilegiați... de cei care pot să se întrețină prin meditații având materii de bacalaureat, cauză din care toate principiile deontologice sunt încălcate... al proprietății... vezi orientarea camerelor de luat vederi în unele clase, al egalității.. să fim serioși... este mai egal elevul cu bani și meditat decât majoritatea săracă și nemeditată... principiul imbinării intereselor e de mult încălcat... încercați să refaceți curriculumul național... că sar sindicatele în aer... și cloaca politică se face preș imediat... etc... etc... deci, ideea este că noi nu aplicăm și nu am înțeles încă DEMOCRAȚIA... care înseamnă prevenirea abuzului de putere... al cui? al funcționarului, profesorului, judecătorului, politicianului, securistului, femeii de serviciu...
    pace!
    • Like 0
  • Ati văzut-o pe Dăncila la sedintele de Guvern, cum stă cu hârtia în fată si citește ? Fără hârtia aia, funcția ei e zero. La fel arată situația profesorilor din scoli, în marea majoritate, sunt dependenti de hârtia cu lecția de predat, depind de domn' director, de inspectorul care vine în inspecție, pentru obținerea gradului didactic "definitivat", si de masa pregătită pentru protocol. Am văzut niște specimene, cu funcții în scoală si inspectorat, fără nicio legătură cu meseria de dascăl. Sistemul de învățământ îi învață pe mulți profesori ce e umilința. Dacă nu suporti situația, pleci.
    • Like 0
  • Foarte multi profesori nu isi fac treaba asa cum ar trebui. Un foarte important profesor imi spune intr-o zi " Eu nu pot sa ajung la ore exact cum este orarul si daca ma iau de conducere sigur imi vor face probleme. Daca nu ma fac simtita impotriva conducerii, nici ei nu au treaba cu mine !" Poate si de asta tac profesorii.
    • Like 0
  • Și, totuși, să nu uităm că Radu Vancu, unul dintre liderii mișcării de protest "Vă vedem din Sibiu", este și profesor. La fel și alți protestatari de la Sibiu. Să ne amintim de scrisoarea-protest semnată de 134 de profesori universitari impotriva ministrului Educației, Valentin Popa, sau revolta și acțiunea universitarilor ieșeni care au cerut public, insistent, demisia lui T. Toader. Asta ca să mă rezum la câteva exemple semnificative de dată foarte recentă.
    • Like 0
  • Textul îl urmează pe ministrul justiţiei, pe principiul condamnă, nu judeca!
    Dacă autoarea ar arunca o privire asupra statutului social şi individual al profesorilor, de ieri şi de azi, ar fi înţeles singură de ce. Aş putea spune cel puţin tot atîtea rele despre gazetari, ba chiar şi mai multe, luîndu-i în bloc. Dar eu sînt profesor şi nu-mi permit!
    • Like 0
  • Liviu check icon
    E o problemă şi cu programa. Am un amic - profesor de desen - care a lucrat iniţial în sistemul de stat (educaţie formală) şi a trecut apoi la cel privat (educaţie nonformală - cursuri de desen). În educaţia privată avea libertatea să-şi facă singur programa, iar o programă sănătoasă se decide în funcţie de numărul de ore alocate. Pentru a urma programa de stat ar fi avut nevoie de cel puţin 4 ore de desen pe săptămână, însă la nivel naţional era alocată.... una singură! E clar că materia trebuia făcută pe repede înainte, comprimat şi dacă elevul înţelegea ceva era bine, dacă nu... iarăşi bine. Din păcate problemele sunt cu sistemul.
    • Like 2
    • @ Liviu
      Asa e! Corect! Eu,predand romana, m-am izbit de problema asta la cl.a 5-a unde materia este enorma in comparatie cu celelalte clase ! Norocul meu a fost ca ,fiind un profesor cu vechime, am stiut cum sa restrang ceea ce era obligatpriu si sa fac slalom printre temele toooo-tal balastru , ca sa pot sa fac rost de ore mai multe pentru fixare ! Dar ce te faci cu copiii aflati la inceput de cariera care trebuie sa dea examene si au inspectii,etc. Ei! Sun enorm de multe de povestit !
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Da, româna este şi materie de examen. La desen lucrurile stau mai relaxat. Din păcate româna e privită chiar mai rău decât matematica, şi asta datorită limbajului de critic literar care trebuie însuşit. Cerinţa programei - "texte adecvate vârstei" - devine apă de ploaie când la evaluare li se dă poezie simbolistă şi li se cere explicarea sensului. Stau familiile pe capul copilului să recite definiţia liricului - cu termenii adecvaţi - şi tremură de frică la gândul poeziilor care pot fi date la examen cu cerinţa de explicarea a sensului. Principiul adecvării la vârstă n-are nicio acoperire şi nici nu poţi intui ce anume e adecvat şi ce nu. N-am înţeles de ce Magda Isanos a fost considerată o poetă "adecvată vârstei". Însă la noi nu se întreabă, se execută.
      • Like 2
    • @ Liviu
      Ai,probabil,dreptate! Eu ,insa,ma bucur enorm (si o spun cu mandrie legitima!) ca ,in scoala unde am predat, elevii mei au luat examenul la romana cu peste 80% fata de matematica aproape sub 50%! Si ,precizez, am predat toata viata la tara unde nu-si permiteau copiii sa faca pregatire ! Au reusit doar cu ce au invatat cu mine , la scoala! La ore si in pregatirile pe care le faceam in scoala, dupa ore!
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Este foarte adevărat, însă din păcate acest dopaj necesar examenului se duce în câţiva ani. Practic munca profesorului e mai mult pentru examen. Ce rămâne sunt doar câţiva termeni răzleţi şi de multe ori o silă care merge până la a nu mai avea nicio legătură cu literatura. Asta în timp ce în alte sisteme se face scriere creativă, se fac proiecte comune etc. Termenii literari sunt oferiţi cu picătura, treptat şi practic. Nu înţeleg de ce şi cine a decis CRITICĂ LITERARĂ la o asemenea vârstă în loc să se meargă pe stimularea lecturii, pe scriere creativă etc. Tot învăţământul se scaldă într-o baie de teoretic. Practic nu se mai face nici la fizică sau chimie.

      Poate că profesorii ar trebui să ia atitudine pentru că e munca lor.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Eu cred ca totul depinde de profesor! Dar poate ca am avut eu norocul sa muncesc in locuri unde a fost permisa si ESTE permisa creativitatea ! Si mai depinde si de modul in care inserezi teoria ! Eu,sincer, ascultam teorie doar pe tonti(ca sa nu zi altfel!), ca sa le pot da macar 5 , sa poata merge la profesionala! In rest, cu elevii buni discutam asa: eu nu ascult definitii pentru ca ,la examen , nu va intreaba definitii! Eu vreau sa aveti citita opera si o schema cu punctele pe care trebuie sa le atingeti ! Si totdeauna sa faceti in plan dupa care sa redactati lucrarea! Asa imi spunea profesorul meu de romana! Eu n-am invatat pe din afara comentarii si nici elevilor mei nu le-am cerut. N-am dat EU comentarii,ci si le-au facut singuri , pe baza a ceea ce am discutat in clasa! Asa am invatat eu,asa am procedat cu elevii mei! In cadrul orelor chiar le puneam muzica de Vangelis sau Jean Michel Jarre si le ceream sa scrie ce le sugereaza muzica respectiva sau sa scrie in 5 randuri ce le sugereaza cuvantul "apa" sau orice. Nu mai mult de 2 minute! Am spus: totul depinde de profesor! De ce vrei sa lasi in urma ta! Si ma simt bine pe strada cand ma intalnesc cu fostii mei elevi! Acum, ca am iesit la pensie de 4 luni ! O zi buna!
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Dar aparteneţa la gen nu se face tocmai prin enunţarea definiţiei urmată de demonstraţia că textul aparţine de genul respectiv? Apartenenţa la gen e subiect de evaluare. Problema cu româna e simplă: la gimnaziu elevul trebuie pregătit pentru evaluare. Programa cere text adecvat vârstei, asta însemnând că la o anumită vârstă unele texte se potrivesc, în timp ce altele nu. O poezie de Arghezi sau un pastel sunt texte de care elevii nu se tem; Magda Isanos sau poezie simbolistă e o cu totul altă problemă.

      Să luăm un exemplu ipotetic: X este poet simbolist. El a scris 125 de poezii simboliste. Toate aceste poezii sunt înregistrate de critica literară cu sensul corect, care ţine şi de viaţa poetului, de context etc.

      Explicarea mecanismului simbolist n-ar fi dificilă, însă practica este. Fiind o poezie încifrată elevul se teme că la examen n-o să cadă fix pe sensul corect, drept pentru care va pierde puncte. De exemplu el va crede că simbolul copacului desfrunzit reprezintă avântarea poetului spre cer, când în realitate el reprezintă dezrădăcinarea de satul copilăriei !!!

      Ce face elevul? Studiază cele 125 de poezii pentru evaluare ca să fii sigur că sensul e cel corect, cel parafat de critica literară? Că se scad puncte şi prin asta ţi se decide viitorul. Şi asta doar pentru poetul X, că poetul Y mai vine cu încă 125 de poezii.

      Care sunt acele texte adecvate vârstei şi pe ce criteriu se stabilesc? Pe ce criteriu se dau la evaluare? E adecvat vârstei să se dea poezie simbolistă când aceasta se învaţă la liceu? Mersul acesta pe întuneric e cel care produce starea de iritabilitate atât pentru părinţi cât şi pentru elevi.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Aveti dreptate ! Dar asta nu mai tine de profesorul simplu de la catedra! Pe noi nu ne intreaba nimeni si, mai mult, au inceput sa apara tot felul de ,nu stiu cum sa-i numesc, "inteligenti"?,cu tot felul de idei, uitand totusi ca,spre supararea unora, invatamantul este de doua feluri: public si privat ! Vor sa arate ca sunt ,habar n-am ce, ca-s progresisti sau ....? Si,culmea, se afla prin minister sau prin comisiile de alcatuire a subiectelor, Dumnezeu stie, dar in fiecare an stam si ne minunam cand citim subiectele ! Si-mi pun de multe ori intrebarea daca aceia stiu cum este alcatuit invatamantul romanesc ? Stiu ca toti copiii tarii asteia au dreptul la educatie ? Stiu ca "meditatii" fac cei din orase, si nici aceia toti!, iar cei de la tara intra in evaluari cu ceea ce le predau "prostii aia de profesori" la care se uita de sus si cu aroganta "lumea buna"? Stiu ca la licee , pana la urma rezultatele de frunte sunt ale amaratilor care fac naveta si mai si muncesc in gospodariile parintilor? Nu stau la pun-te masa, scoal-te masa"??? Scuzati ! Mi-am iesit putin din papuci! Eu va doresc sa aveti un invatamant pre cum va e inima si sa va ganditi "MACRO" la ce inseamna el in Romania !
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Sunteţi un dascăl adevărat, aveţi toată admiraţia mea. Păcat că profesorii care îşi fac meseria cu devotament nu sunt consultaţi în această chestiune. Cei din sistem ar avea de învăţat. Păcat că în urma unui sistem strâmb pierdem mulţi elevi cu dragoste pentru literatură. Poate multe talente. Pierdem chiar şi profesori, care se resemnează, umiliţi şi încovoiaţi de birocraţia sistemului.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Multumesc! La buna vedere si sarbatori cu bine ! La multi ani !
      • Like 0
  • @victor66 Eu am numit "vacante turistice" acele mini-vacante de cate 3-4 zile alcatuite prin realuzarea"unui pod" intre diverse sarbatori religioase sau altele. Mini -vacantele astea au "mancat"ore ,iar materia a fost inghesuita in timpul cursurilor. Sambata nici copiii, nici parintii n-au fost de acord sa faca scoala! Eh! Bine ca am terminat cu asta !
    • Like 0
  • Liviu check icon
    1. Profesorii nu sunt o categorie privilegiată. Sau nu mai mult ca medicii.
    2. Profesorii nu pot critica decât sistemul de învăţământ.
    3. Când profesorii critică sistemul atunci ei o fac la modul general la fel ca medicii, contabilii, inginerii etc. Adică laolaltă cu ceilalţi.
    4. Magistraţii critică legile justiţiei pentru că E DOMENIUL LOR.
    • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult