Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

De ce tac profesorii?

Protest mut

Foto: Adriana Neagoe/Inquam Photos

Între 3 și 25 de ani, copilul, adolescentul și tânărul se formează în instituții școlare. Principalul partener în tot acest proces al formării este profesorul. Deși în învățământul preuniversitar și în cele mai multe facultăți nu există o disciplină școlară care să vizeze dreptul, în sala de clasă toți profesorii sunt angajați în slujba dreptății. 

Subordonarea activităților educaționale principiilor dreptului: principiului proprietății (se sancționează copiatul), principiului egalității în fața normei (nu se fac discriminări între elevi), principiului îmbinării intereselor personale cu cele generale (nu se absolutizează nici interesul elevului, dar nici interesul școlii), principiului garantării și ocrotirii drepturilor subiective (nu se atentează la drepturile subiective nepatrimoniale – sănătate, viață, demnitate, nume etc., dar nici la cele patrimoniale), principiului bunei-credințe (nu se prezumă reaua-credință a copilului), reprezintă forme de a consacra virtuțile dreptății în activitatea de zi cu zi din școli.

Se poate spune că în interiorul unei instituții de învățământ, profesorul este deopotrivă avocat, procuror și judecător. Cele mai multe tensiuni și conflicte între elevi sau între elevi și profesori își găsesc soluționarea în sala de clasă. În general, în perioada de formare a minorului, interacțiunile acestuia cu instituțiile judiciare sunt rare, însă asta nu înseamnă că el este format în afara unui cadru care să-i permită înțelegerea valorii normei, a drepturilor și a instituțiilor formale și informale care le protejează. Viața școlii îmbină armonios cadrul normativ general, elaborat de parlament, guvern sau ministerul educației, cu cel particular, care depinde de specificul unității școlare sau chiar de valorile fiecărui cadru didactic în parte.

Cu toate că autoritatea profesorilor este maximă în sala de clasă, în societate ea a tins sistematic spre zero.

Profesorii nu s-au opus când propaganda îi obligă să-și vândă conștiințele în numele unei ideologii criminale, în numele unei ideologii pentru care valorarea umană tindea spre zero. Nu au făcut-o, deși depășeau cu mult numărul partizanilor sau al altor grupări care s-au opus instalării comunismului în țară. Profesorii erau cei mai în măsură să evalueze gradul în care falsificarea alegerilor din 1946 și abdicarea forțată a regelui, din 1947, ar fi putut instaura un regim al fărădelegii.

Profesorii nu au fost asociați cu niciun fenomen disident semnificativ în perioada comunistă, deși numeric depășeau cu mult personalul minier din Valea Jiului (90.000, în 1977) sau personalul uzinei Tractorul (26.000, în 1987).  

Nu s-au opus când elita intelectuală a țării a fost ucisă, nu s-au solidarizat nici măcar în zilele când universitățile erau golite de valori și capturate de complici ai regimului, nu s-au opus când Academia Română a fost transformată într-o formă fără fond, nu s-au opus când micimi umane le-au decis destinele și i-au subordonat. Nu s-au opus când au fost confiscate toate bunurile imobile, mobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor, care slujiseră pentru funcționarea şi întreținerea instituțiilor de învățământ particular, laic sau confesional. Nu s-au opus când fiii celor cu „origine nesănătoasă” erau exmatriculați din școli sau când accesul în școli era restricționat până la cedarea pământurilor în gospodăriile agricole colective. Nu s-au opus în fața atentatului la libertăți și drepturi, dar nici în fața degradării continue a nivelului de trai în anii ‘80. Marii dizidenți nu au fost profesori. Niciun profesor nu s-a incendiat pe pârtia de schi (a făcut-o un electrician căruia îi plăcea să picteze), niciun profesor nu a semnat Scrisoarea celor Șase și nici nu a făcut parte din Grupul Canal 77, de asemenea, niciun profesor nu s-a solidarizat cu Carta 77. Doina Cornea, deși a deținut funcții didactice, a făcut carieră în disidență din poziția de publicistă și traducătoare, mai curând decât din poziția de membră a corpului profesoral.

La nivel de implicare socială, studenții și-au depășit în mod repetat profesorii. Au făcut-o în timpul grevei regale, în 8 noiembrie 1945, când studenții au organizat puternice manifestații anti-comuniste. Au făcut-o în 1956, când protestele studenților au abordat subiecte ca „prezenţa trupelor sovietice în România, colectivizarea forţată a agriculturii, folosirea la construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră a deţinuţilor politici, nivelul scăzut de trai al întregii populații, sentimentele antisovietice”(sursa). Studenții s-au implicat și în fenomenul “Piața Universității”, după ce “nobilele idealuri ale comunismului revoluției” fuseseră întinate prin recuperarea eșalonului doi al Partidului Comunist în structurile Frontului Salvării Naționale.

În ultimii 27 de ani, deși au livrat doi președinți de stat, profesorii au fost puțin vizibili în dezbaterile publice. Profesorii, prin sindicatele și reprezentanții politici, și-au propus aproape tot timpul mize mercantile. Marile proteste sindicale au avut exclusiv revendicări materiale, salariale, niciodată principiale.

Protest mut

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

La fel cum au tăcut în timpului regimului criminal dictatorial comunist, profesorii au continuat să tacă și după „revoluție”. Au tăcut în fața mineriadelor, au tăcut în fața ascensiunii forțelor politice extremiste în anul 2000, au tăcut inclusiv în anii 2012, 2013-2015, anii cu cea mai mare efervescență protestatară din România post-revoluționară.

Anul acesta, profesorii au tăcut din nou. Și continuă să tacă.

Tac chiar acum, când protestează până și judecătorii. În același timp, zi de zi, pe holurile școlilor și în clase, ei nu încetează să facă dreptate. Ce rezistă din această dreptate când închid ușile școlilor în urma lor? Ce rezistă din statutul lor de profesor când ies din școală?

Sentimentul apartenenței la o categorie socială privilegiată, dar și structura rețelistică descentralizată care există în învățământ, sunt premise favorizante pentru asumări curajoase și pentru exprimări solidare. Cu toate acestea, aceste asumări, aceste solidarizări sunt aproape inexistente.

Ce explicație aveți? De ce tac profesorii?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Liviu check icon
    E o problemă şi cu programa. Am un amic - profesor de desen - care a lucrat iniţial în sistemul de stat (educaţie formală) şi a trecut apoi la cel privat (educaţie nonformală - cursuri de desen). În educaţia privată avea libertatea să-şi facă singur programa, iar o programă sănătoasă se decide în funcţie de numărul de ore alocate. Pentru a urma programa de stat ar fi avut nevoie de cel puţin 4 ore de desen pe săptămână, însă la nivel naţional era alocată.... una singură! E clar că materia trebuia făcută pe repede înainte, comprimat şi dacă elevul înţelegea ceva era bine, dacă nu... iarăşi bine. Din păcate problemele sunt cu sistemul.
    • Like 2
    • @ Liviu
      Asa e! Corect! Eu,predand romana, m-am izbit de problema asta la cl.a 5-a unde materia este enorma in comparatie cu celelalte clase ! Norocul meu a fost ca ,fiind un profesor cu vechime, am stiut cum sa restrang ceea ce era obligatpriu si sa fac slalom printre temele toooo-tal balastru , ca sa pot sa fac rost de ore mai multe pentru fixare ! Dar ce te faci cu copiii aflati la inceput de cariera care trebuie sa dea examene si au inspectii,etc. Ei! Sun enorm de multe de povestit !
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Da, româna este şi materie de examen. La desen lucrurile stau mai relaxat. Din păcate româna e privită chiar mai rău decât matematica, şi asta datorită limbajului de critic literar care trebuie însuşit. Cerinţa programei - "texte adecvate vârstei" - devine apă de ploaie când la evaluare li se dă poezie simbolistă şi li se cere explicarea sensului. Stau familiile pe capul copilului să recite definiţia liricului - cu termenii adecvaţi - şi tremură de frică la gândul poeziilor care pot fi date la examen cu cerinţa de explicarea a sensului. Principiul adecvării la vârstă n-are nicio acoperire şi nici nu poţi intui ce anume e adecvat şi ce nu. N-am înţeles de ce Magda Isanos a fost considerată o poetă "adecvată vârstei". Însă la noi nu se întreabă, se execută.
      • Like 2
    • @ Liviu
      Ai,probabil,dreptate! Eu ,insa,ma bucur enorm (si o spun cu mandrie legitima!) ca ,in scoala unde am predat, elevii mei au luat examenul la romana cu peste 80% fata de matematica aproape sub 50%! Si ,precizez, am predat toata viata la tara unde nu-si permiteau copiii sa faca pregatire ! Au reusit doar cu ce au invatat cu mine , la scoala! La ore si in pregatirile pe care le faceam in scoala, dupa ore!
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Este foarte adevărat, însă din păcate acest dopaj necesar examenului se duce în câţiva ani. Practic munca profesorului e mai mult pentru examen. Ce rămâne sunt doar câţiva termeni răzleţi şi de multe ori o silă care merge până la a nu mai avea nicio legătură cu literatura. Asta în timp ce în alte sisteme se face scriere creativă, se fac proiecte comune etc. Termenii literari sunt oferiţi cu picătura, treptat şi practic. Nu înţeleg de ce şi cine a decis CRITICĂ LITERARĂ la o asemenea vârstă în loc să se meargă pe stimularea lecturii, pe scriere creativă etc. Tot învăţământul se scaldă într-o baie de teoretic. Practic nu se mai face nici la fizică sau chimie.

      Poate că profesorii ar trebui să ia atitudine pentru că e munca lor.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Eu cred ca totul depinde de profesor! Dar poate ca am avut eu norocul sa muncesc in locuri unde a fost permisa si ESTE permisa creativitatea ! Si mai depinde si de modul in care inserezi teoria ! Eu,sincer, ascultam teorie doar pe tonti(ca sa nu zi altfel!), ca sa le pot da macar 5 , sa poata merge la profesionala! In rest, cu elevii buni discutam asa: eu nu ascult definitii pentru ca ,la examen , nu va intreaba definitii! Eu vreau sa aveti citita opera si o schema cu punctele pe care trebuie sa le atingeti ! Si totdeauna sa faceti in plan dupa care sa redactati lucrarea! Asa imi spunea profesorul meu de romana! Eu n-am invatat pe din afara comentarii si nici elevilor mei nu le-am cerut. N-am dat EU comentarii,ci si le-au facut singuri , pe baza a ceea ce am discutat in clasa! Asa am invatat eu,asa am procedat cu elevii mei! In cadrul orelor chiar le puneam muzica de Vangelis sau Jean Michel Jarre si le ceream sa scrie ce le sugereaza muzica respectiva sau sa scrie in 5 randuri ce le sugereaza cuvantul "apa" sau orice. Nu mai mult de 2 minute! Am spus: totul depinde de profesor! De ce vrei sa lasi in urma ta! Si ma simt bine pe strada cand ma intalnesc cu fostii mei elevi! Acum, ca am iesit la pensie de 4 luni ! O zi buna!
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Dar aparteneţa la gen nu se face tocmai prin enunţarea definiţiei urmată de demonstraţia că textul aparţine de genul respectiv? Apartenenţa la gen e subiect de evaluare. Problema cu româna e simplă: la gimnaziu elevul trebuie pregătit pentru evaluare. Programa cere text adecvat vârstei, asta însemnând că la o anumită vârstă unele texte se potrivesc, în timp ce altele nu. O poezie de Arghezi sau un pastel sunt texte de care elevii nu se tem; Magda Isanos sau poezie simbolistă e o cu totul altă problemă.

      Să luăm un exemplu ipotetic: X este poet simbolist. El a scris 125 de poezii simboliste. Toate aceste poezii sunt înregistrate de critica literară cu sensul corect, care ţine şi de viaţa poetului, de context etc.

      Explicarea mecanismului simbolist n-ar fi dificilă, însă practica este. Fiind o poezie încifrată elevul se teme că la examen n-o să cadă fix pe sensul corect, drept pentru care va pierde puncte. De exemplu el va crede că simbolul copacului desfrunzit reprezintă avântarea poetului spre cer, când în realitate el reprezintă dezrădăcinarea de satul copilăriei !!!

      Ce face elevul? Studiază cele 125 de poezii pentru evaluare ca să fii sigur că sensul e cel corect, cel parafat de critica literară? Că se scad puncte şi prin asta ţi se decide viitorul. Şi asta doar pentru poetul X, că poetul Y mai vine cu încă 125 de poezii.

      Care sunt acele texte adecvate vârstei şi pe ce criteriu se stabilesc? Pe ce criteriu se dau la evaluare? E adecvat vârstei să se dea poezie simbolistă când aceasta se învaţă la liceu? Mersul acesta pe întuneric e cel care produce starea de iritabilitate atât pentru părinţi cât şi pentru elevi.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Aveti dreptate ! Dar asta nu mai tine de profesorul simplu de la catedra! Pe noi nu ne intreaba nimeni si, mai mult, au inceput sa apara tot felul de ,nu stiu cum sa-i numesc, "inteligenti"?,cu tot felul de idei, uitand totusi ca,spre supararea unora, invatamantul este de doua feluri: public si privat ! Vor sa arate ca sunt ,habar n-am ce, ca-s progresisti sau ....? Si,culmea, se afla prin minister sau prin comisiile de alcatuire a subiectelor, Dumnezeu stie, dar in fiecare an stam si ne minunam cand citim subiectele ! Si-mi pun de multe ori intrebarea daca aceia stiu cum este alcatuit invatamantul romanesc ? Stiu ca toti copiii tarii asteia au dreptul la educatie ? Stiu ca "meditatii" fac cei din orase, si nici aceia toti!, iar cei de la tara intra in evaluari cu ceea ce le predau "prostii aia de profesori" la care se uita de sus si cu aroganta "lumea buna"? Stiu ca la licee , pana la urma rezultatele de frunte sunt ale amaratilor care fac naveta si mai si muncesc in gospodariile parintilor? Nu stau la pun-te masa, scoal-te masa"??? Scuzati ! Mi-am iesit putin din papuci! Eu va doresc sa aveti un invatamant pre cum va e inima si sa va ganditi "MACRO" la ce inseamna el in Romania !
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Sunteţi un dascăl adevărat, aveţi toată admiraţia mea. Păcat că profesorii care îşi fac meseria cu devotament nu sunt consultaţi în această chestiune. Cei din sistem ar avea de învăţat. Păcat că în urma unui sistem strâmb pierdem mulţi elevi cu dragoste pentru literatură. Poate multe talente. Pierdem chiar şi profesori, care se resemnează, umiliţi şi încovoiaţi de birocraţia sistemului.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Multumesc! La buna vedere si sarbatori cu bine ! La multi ani !
      • Like 0
  • @victor66 Eu am numit "vacante turistice" acele mini-vacante de cate 3-4 zile alcatuite prin realuzarea"unui pod" intre diverse sarbatori religioase sau altele. Mini -vacantele astea au "mancat"ore ,iar materia a fost inghesuita in timpul cursurilor. Sambata nici copiii, nici parintii n-au fost de acord sa faca scoala! Eh! Bine ca am terminat cu asta !
    • Like 0
  • Liviu check icon
    1. Profesorii nu sunt o categorie privilegiată. Sau nu mai mult ca medicii.
    2. Profesorii nu pot critica decât sistemul de învăţământ.
    3. Când profesorii critică sistemul atunci ei o fac la modul general la fel ca medicii, contabilii, inginerii etc. Adică laolaltă cu ceilalţi.
    4. Magistraţii critică legile justiţiei pentru că E DOMENIUL LOR.
    • Like 0
  • Victor66 check icon
    Ce ”categorie socială privilegiată” formează profesorii? Oameni prost plătiți, supraaglomerați cu munca și care nu pot să critice sistemul din motive reale de timp. Știi cum lucrează oamenii aceștia? Plus că pot apărea probleme dacă se implică în politică.
    • Like 2
    • @ Victor66
      valserg check icon
      Asta cu "supraaglomerați cu munca" e o glumă bună. Cât despre "prost plătiți", bănuiesc că vă referiți la salarii, nu și la banii încasați (de mulți, nu de toți, că, na, nu toate materiile se cer) la meditații și nici la uriașa evaziune fiscală făcută.
      • Like 0
    • @ valserg
      Liviu check icon
      Vi se pare că se fac meditaţii la geografie, desen, muzică, biologie sau alte materii? Se fac doar la două materii mari şi late: matematică şi română. Supraaglomerarea vine dintr-o programă încărcată pe care profesorul e obligat să o înghesuie într-un număr de ore redus. În învăţământul de stat profesorul e OBLIGAT să urmeze o programă care de multe ori n-are nicio legătură cu numărul de ore în care trebuie parcursă, ca să nu mai vorbim de vacanţe, zile libere etc. Mulţi renunţă şi aleg învăţământul privat, unde programa are legătură şi cu numărul de ore dar şi cu actul educaţiei.

      Nu mai punem la socoteală cantitatea enormă de hârţogărie în care dovedeşti că ai înghesuit în trei ore basculanta de materie şi că elevii au şi înţeles!!!

      Zici: "am predat tema X în 2 ore şi s-a înţeles geamblău", deşi e clar că pentru tema X ar ajunge cinci zile, dar mai ai şi tema Y, şi tema Z, că aşa vrea programa, să înghesui o basculantă de nisip într-o cutie de chibrituri.

      N-ai cum să zici "băi, mai rarefiaţi din programă, să priceapă şi ăştia micii ceva." Păi te pui cu sistemul? Nu merge.

      Ca să nu mai vorbim că e o hârţogărie pe care n-o citeşte nimeni. Hârtiile trebuie să existe doar că aşa vrea sistemul. Ce profesor bun nu se anesteziază în câţiva ani?

      Şi uite-aşa profesorii devin nervoşi, şi elevii devin nervoşi, şi părinţii devin nervoşi... na, ca pe la noi.

      • Like 0
    • @ Liviu
      valserg check icon
      Meditații "Se fac doar la două materii mari şi late: matematică şi română". Serios ? Engleză, germană, chimie, biologie, informatică, muzică - astea ce-s ? Știți de fapt care sunt problemele principale ale învățământului din România ? 1. Nu există NICIO responsabilitate a profesorului (își poate bate joc de ore, de programă, de tot, poate scoate numai loaze pe bandă rulantă, nu îl poți da afară sau măcar sancționa, nicicum). 2. Programa (și manualele !) este CATASTROFAL DE PROASTĂ (spun asta comparând cu ceea ce fac elevii în țările vest-europene. Te sperii când vezi ce lucruri faine și deștepte învață ăiă și ce aiureli sunt în manualele noastre).
      • Like 0
  • I
    • Like 0
  • Liviu check icon
    Învăţământul trece printr-o criză la nivel mondial şi vom asista în anii care vin la discuţii furtunoase pe această temă. Criza a fost anunţată încă din anii 70 de către un sociolog american - Alvin Toffler - într-o carte devenită deja cult: ŞOCUL VIITORULUI.

    Învăţământul actual este în momentul de faţă un învăţământ DICTAT DE STAT (aşa numita curriculă naţională). În funcţie de performanţe statul asigură finanţare diferitelor unităţi de învăţământ. Valabil şi în SUA, prin Guvernul Federal (aşa numitul program "NO CHILD LEFT BEHIND"). Statul este cel care decide curricula, tot statul este cel care decide standardele şi testele. Ce nu funcţionează?

    Funcţia primară a învăţământului a fost până în prezent să ofere forţă de muncă. Există un mariaj între învăţământ şi piaţa muncii, deşi între cei doi actori au existat dintotdeauna diferenţe majore: învăţământul era ghidat de stat, piaţa era liberă.

    În ultimele decenii piaţa s-a schimbat radical iar învăţământul - ca orice instituţie de stat - n-a mai ţinut pasul. El a început să producă în majoritatea ţărilor şomeri cu diplomă pe bandă rulantă. Variantele alternative - Waldorf, Montessori - merg până la un punct, de la care eşti obligat să te înregimentezi tot la stat.

    Soluţia ar fi ca învăţămâtul să iasă de sub tutela statului, acesta urmând să asigure doar finanţarea, dar nu să decidă şi asupra pieţei muncii, care este un organism liber. Instituţiile de învăţământ publice şi-ar găsi repede mijloace de adaptare la piaţă şi o curriculă adecvată cerinţelor actuale. Finlanda a înţeles semnalul tras de Toffler încă din anii 70 şi a început o reformă puternică şi decisă pentru a se adapta unui viitor care se anunţă incert. Restul sistemelor produc încă detaşamente înspăimântătoare de specialişti pe care piaţa muncii nu-i poate folosi. Majoritatea persoanelor îşi găsesc locuri de muncă care n-au nicio legătură cu pregătirea de bază, cum ar fi ingineri care lucrează... design publicitar pe calculator etc. Din fericire cutremurele au început în majoritatea ţărilor şi problema e pusă din nou pe tapet. Se pare că Toffler a avut dreptate.
    • Like 4
    • @
      Liviu check icon
      Da, ştiu, şi sunt cu siguranţă probleme care se pot rezolva într-o nouă paradigmă a învăţământului. Nu învăţământul SPECIALIZAT e problema, ci cel GENERALIST. Faptul că eşti un sportiv talentat, îţi aduni credite şi intri la o universitate bună devine ok dacă vorbim de o universitate de educaţie fizică şi sport şi devine nociv dacă vorbim de filologie sau matematică. E logic. Un filolog nu trebuie să fie expert în exerciţii cu matrice şi nici un matematician nu trebuie să fie expert în limbaj plastic sau literar. Poţi să fi un matematician excelent fără să ai habar că pictura cubistă se împarte în două etape distincte. Nu strică să cunoşti - şi vei cunoaşte dacă te pasionează - dar nici obligaţie sau stigmatizare socială n-ar trebuie să fie.
      • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Acum e criza la nivel mondial? De unde rezulta asta?
      • Like 0
  • Si mai este un motiv: profesorii sunt, fiecare,de cate o specialitate care in nici un caz nu are legatura cu justitia! Un profesor de romana sau biologie stie romana si biologia lui ! Cand vine vorba de legi se uita precum curca-n lemne! Singurele legi pe care le cunoaste,pentru ca se lupta cu ele, sunt cele din legea educatiei ! Si isi pun si ei problema: E BINE SAU NU E BINE ? Eu am hotarat sa ma incred in copiii mei ascultandu-i ce vorbesc si cu ce probleme se confrunta ! Si ii sustin macar moral, pentru ca fizic nu mai pot la varsta mea ! Dar,inca o data, observ ca exista o ura infinita impotriva profesorilor! Suntem inamicul public nr. 1 ! Ura fata de carte iese la suprafata cand si cand ! Pacat! Educatia romaneasca a ajuns in halul in care este CU AJUTORUL SI DIN CAUZA LEGILOR DATE DE ALTII ! In plus , romanul totdeauna a fost inclinat spre "FORME FARA FOND" ! S-au luat ambalajele legilor din occident fara sa se tina cont daca AVEM CU CE UMPLE AMBALAJUL ! A! De ce nu ripostam ? Pai, pentru ca "prin formatie" suntem niste persoane aplecate spre studiu, niste soareci de biblioteca ! Singura data cand AM INDRAZNIT SA MA REVOLT IMPOTRIVA UNEI NEDREPTATI am facut un soi de infarct pe care l-am dus pe picioare cu ceva urmari! N-avem stofa de revolutionari! Daca aveam ...NU MAI ERAM PROFESORI !
    • Like 2
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Magistraţii au dat un semnal necesar care nu putea fi dat de nicio categorie socială: nou suntem de specialitate şi blamăm aceste modificări. Profesorii nu puteau transmite un asemenea semnal şi nici medicii sau inginerii.
      • Like 1
    • @ Liviu
      Asa e! L-au dat abia acum, cand ii atinge pe ei ! Pana acum au tacut malc ! Si, cum ne-am obisnuit sa vedem atitudini duplicitare,cum nu ne pricepem, am preferat sa stam in expectativa! Si NU UITATI si altceva: NOI NU LUCRAM CU ADULTI CARE SE MAI DESCURCA SI SINGURI, CU CU COPII ! Anul trecut ,eu personal, chiar eram revoltata ca mi-au fost furate o gramada de ore cu atatea vacante "turistice" si a trebuit sa inghesui materia care si asa e foarte stufos! Astea-s problemele noastre! Si altele pe care societatea NU VREA SA LE CUNOASCA ! Despre ele pot vorbi o zi intreaga si nu termin! Suntem obisnuiti sa virbim in cunostinta de cauza !
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Liviu check icon
      Este o criză la nivel mondial, unde majoritatea sistemelor de învăţământ au început să producă şomeri cu diplomă. Puţine ţări (ex. Finlanda) s-au decis să atace frontal această problemă.
      • Like 1
    • @ Magda Lee
      Victor66 check icon
      Ce sunt aceste vacanțe turistice?
      • Like 0
    • @ Magda Lee
      Gabriel check icon
      Sunteti profesoara? comentariul dvs explica atitudinea generala a profesorilor.
      Doama draga, indiferent de varsta pe care o aveti, sunteti in primul rand un exemplu pentru elevii dumneavoastra. De la asta ar trebui sa plecati in orice faceti in viata, adica sia tunci cand iesiti public si comentati. Poate nu va strica un mic exercitiu in care inainte sa va ganditi la ura fata de profesori, sa va intrebati daca autorul are dreptate. Si ca idee, eu cred ca are mare dreptate. Asta inseamna ca inca unul din afara sistemului de invatamant cerde asta. Si daca vedeti imprejur ura, cred ca asta inseamna ca sunt mult mai multi care ii dau dreptate...
      Sa va spun ceva extrem de simplu: treaba dumneavoastra e sa ii invatati pe copii sa invete. Asta inseamna sa se adapteze vietii si nevoilor de cunoastere pe care le vor avea si de aici inainte. Daca sunteti profesoara de fizica de exemplu, nu trebuie sa va limitati la fizica. Copii in setea lor de cunoastere va vor urma exemplul dat (sau nu) la fizica si la alte materii! Ce vreau sa spun: nu va cere nimeni sa fiti specialisti in drept. Cand te duci la vot (sper ca o faci macar pe motivul ca esti un exemplu pentru altii), nu iti cere nimeni sa fi specialist cu studii in politica! Eu ies in strada si ma imbolnavesc in frig pentru noi toti si nu am studiat dreptul! Un minim interes fata de ce se propune legislativ si te lamuresti cum stau lucrurile! Practic, iti inveti elevii cum sa fie implicati, sa fie activi in societate. Daca stai si te uiti pe net si comentezi prostii (da imi asum ce spun), obtii exact opusul, oameni care asteapta de la altii sa le faca legile "bune". Stofa de revolutionar zici ca n-ai? Eu cred cu tarie ca nu ai stofa de profesor ca altfel ar fi trebuit sa stii deja tot ce am spus. Sa stii ca profesor nu inseamna sa te limitezi la materia pe care o predai. Si nu sugerez sa fi de partea celor ce ies in strada impotriva modificarilor legislative. Poti fi si de partea celorlalti, dar eu as vrea sa iti asumi alegerea.
      Legat de privilegiati? Te rog sa iti dai demisia si sa muncesti in alt domeniu, Oricare altul! Sa vezi atunci cu alti ochi privilegiile de care te bucurai ca profesor. De obicei e greu sa le vezi din sistem. Pare ca nu e nici un privilegiu... Da, salariile nu sunt corecte, dar asta nu inseamna ca nu aveti privilegii.
      Sper ca nu am jignit, nu asta am intentionat. Vreau doar sa aduc argumente pentru a va putea face sa intelegeti ca de la intelectualii tarii sunt asteptari mult mai mari! Voi sunteti cei ce puteti influenta prostimea ce se uita la antena x, astfel incat pe termen lung sa reusim sa traim mai bine, fara hoti si inculti care sa ne conduca.
      • Like 0
  • Principalul scop al invatamantului finantat de stat este sa-i invete pe oameni sa se supuna autoritatii, iar in momentul in care profesorii nu s-ar mai supune autoritatii ar pune de fapt la indoiala si munca lor de zi cu zi.
    • Like 1
    • @ Andrei Bozantan
      Liviu check icon
      E valabil pentru multe sisteme de învăţământ care acum se clatină din temelii pentru că produc pe bandă rulantă şomeri cu diplomă. Americanii încep să blameze din ce în ce mai tare amestecul Guvernului Federal în sistemul public de învăţământ, după cum o fac numeroase ţări. Singură Finlanda a început o reformă clară şi hotărâtă.
      • Like 0
  • Liviu check icon
    ??? Ce sens are felierea societăţii?
    • Like 0
  • valserg check icon
    Profesorii tac pentru că nu sunt, ca mentalitate, cu nimic mai presus decât cei care votează pentru găleți, șlapi și varză cu ciolan gratis. Având în verere că EDUCAȚIA este un criteriu esențial, care face ca România să fie la coada Europei din punct de vedere civilizație, nivel de trai, cultură, nu putem decât să-i blamăm, pentru lașitate și neimplicare pe unii (nu toți !) dascăli.
    • Like 1


Îți recomandăm

Moft Copt

O tartă, un chec, un tort timid. După care a vrut să facă deserturi cu o tehnică puțin mai sofisticată, gen macarons. „Prima dată când am făcut macarons mi-au ieșit. Următoarele 10 dăți nu mi-au mai ieșit”, povestește Răzvan Cărare, fondatorul brandului „Moft Copt”.

Citește mai mult

Gabriel Bebeșelea - credit Foto Ionut Macri

În străinătate se practică discuții ale artiștilor cu publicul, dar înainte de concert, pentru a explica și a susține ceea ce urmează să fie interpretat și concepția muzicienilor despre lucrările prezentate. O perioadă Gabriel Bebeșelea a adus și la Cluj acest concept, dar la un moment dat a realizat că publicul este mult mai dezinvolt după ce ascultă muzica. (Credit foto: Ionut Macri)

Citește mai mult

Gillette

„Mi-a plăcut că au luat o poziție în legătură cu ce înseamnă să fii bărbat azi. Nu poți să fii unul din cele mai mari branduri din lume, să contribui de zeci de ani la definirea imaginii ideale a bărbatului și să nu ai altceva de spus decât că bărbatul trebuie să fie ras fain-frumos”, spune Dan Șendroiu, director de strategie la agenția Friends/TBWA.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Theresa May

În mod normal, o asemenea înfrângere ar fi dus la demisia imediată a oricărui prim-ministru. Nu însă şi a doamnei May, care încă speră, contrar tuturor previziunilor, că va putea convinge UE să-i ofere un acord mai pe placul parlamentarilor britanici. (Guliver Getty Images)

Citește mai mult