Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

25 de motive pentru desființarea ministerului „Educației”

Devine tot mai clar că politizarea ministerului Educației produce mai curând circ decât pâine, iar de educație nici nu se mai poate vorbi.

Voi prezenta mai jos 25 (nu știu cum se face, dar, după lectura fiecărui draft, mai număr una, două, în plus) de inconsecvențe și incoerențe care ar justifica o decizie de desființare a ministerului Educației, așa cum este el cunoscut acum, iar la final voi propune o posibilă soluție pentru această situație.

1. Ministerul a introdus descriptorii de performanță pentru ciclul primar, tot el a actualizat programele fără a mai corela și descriptorii, anulând tot efortul.

2. Ministerul a desființat liceele pedagogice, ministerul le-a reînființat, iar asta în mod repetat.

3. Ministerul a înființat școlile de arte și meserii, ministerul le-a desființat.

4. Ministerul a introdus probele orale, la Bacalaureat, ministerul le-a anulat relevanța, impunând probe de formă (la „competențe” nu se pică).

5. Ministerul a introdus supravegherea video pentru corectitudinea examenului de Bacalaureat, ministerul i-a diluat valoarea, scăzând nivelul de dificultate al probelor scrise.

6. Ministerul a inițiat chestionarea tuturor profesorilor pentru a decide diversificarea disciplinelor examenului de Bacalaureat, pentru filiera tehnologică, ministerul a abandonat-o.

7. Ministerul a dorit un examen de Bacalaureat exigent, dar tot el dorea „facultate fără bac”.

8. Ministerul și-a asumat finanțarea per elev, dar tot el se miră când constată că elevii rămân corigenți doar în anii terminali, unitățile școlare evitând să-și asume rezultatele reale ale evaluărilor de final de ciclu.

9. Ministerul verbalizează excesiv pe tema abandonului școlar, dar tot el ascunde orice evidență despre amploarea reală a acestuia (a se vedea evoluția definiției „abandonului școlar” din actele normative, modul în care se raportează, dar și statisticile oficiale despre nivelul abandonului școlar).

10. Ministerul și-a creat agenții pentru evaluarea și asigurarea calității, ministerul le-a subminat, punând accentul pe verificarea de formă a documentelor și pe falsificarea realității.

11. Ministerul a stabilit limite maxime de elevi în colectiv, dar tot el permite lăbărțarea acestora la clasele de uman. Nu aceeași „generozitate” o arată când trebuie comasate sau închise școli.

12. Ministerul elaborează proceduri de evaluare pentru toate funcțiile din sistem, dar tot el este cel care admite și tolerează generalizarea calificativelor maxime la nivel de sistem.

13. Ministerul are un Institut de Științe Educaționale, dar tot el este definit de incoerență, contingență și abuz.

14. Ministerul încurajează diversificarea metodelor de evaluare, dar tot el se limitează la „test” în cazul examenelor naționale, iar apoi se miră când compară rezultatele la „test” cu mediile anuale ale elevilor;

15. Ministerul a creat baze de date cu itemi de evaluare, pe platforma INSAM, dar tot el i-a uitat acolo.

16. Ministerul a creat lecții AEL, pentru digitalizarea învățământului, dar tot el le-a făcut nerelevante, neasumându-și publicarea acestora online, astfel încât să fie utile tuturor celor interesați.

17. Ministerul a desfășurat nenumărate programe de educație tehnologică și digitală, multe făcute de formă, dar tot el descoperă surprins că lecțiile sunt neatractive, bazate des pe prelegere și magistrocentrism.

18. Ministerul modifică anual, uneori de mai multe ori pe an, calendarul anului școlar, jucându-se cu vacanțele, cu numărul săptămânilor de școală, cu argumentele (la fel se comportă și cu programul „Școala altfel”).

19. Ministerul a mutat la gimnaziu clasa a IX-a, tot el a mutat-o din nou la liceu.

20. Ministerul a decis ca la liceu să fie admiși și elevi cu medii sub 5 la evaluările naționale, iar apoi este surprins că există eșec școlar la examenul de Bacalaureat.

21. Ministerul a decis, fără consecvență, ca media de absolvire a gimnaziului să conteze mai mult sau mai puțin în calculul mediei de admitere în liceu, creând subit beneficiari sau păgubiți.

22. Ministerul a decis reformarea planului cadru de la gimnaziu, ministerul a subminat-o, producând un plan cadru „meşteşug de tâmpenie”.

23. Ministerul și-a asumat răspunderea pentru Legea Educației nr. 1/2011, ministerul a invalidat-o prin zecile de modificări ulterioare.

24. Ministerul este din ce în ce mai prolific cu metodologiile, regulamentele, procedurile, notele, excepțiile, și tot el constată lipsa impactului acestora.

25. Ministerul a organizat concurs pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, promițând prin act normativ că nu va numi în funcțiile vacante, post-concurs, directorii care nu participă la concurs sau care nu sunt admiși, și tot el decide contrariul, pentru 666 de posturi (358 de director, 308 de director adjunct), modificând metodologia de concurs după organizarea concursului (aberant).

Ceea ce rezistă este ceea ce nu devine niciodată obiect al schimbării, fondul. Fondul rezistă cu grație. Aceeași neasumare, aceeași revoltă, aceleași eșecuri parfumate cu parfum de trandafiri (vorbesc despre elitele olimpismului românesc), aceeași culpă comună, aceeași bucurie când se închid școlile, se anunță zile libere sau se suspendă cursurile.

Soluția pe care o propun, pentru a evita mânjirea „educației” cu toate aceste produse ale incoerenței și subiectivismului arbitrar și abuziv, este să renunțăm la ipocrizie și să consacrăm caracterul personal al instituției. Ministerul să nu se mai numească „al Educației”, pe care, în condițiile actuale, doar o spurcă, ci Ministerul Persoană Fizică Care Este.

Practica ne ajută, Ministerul „Persoană Fizică Care Este” fiind recunoscut cu nume diverse Ministerul Educației, Ministerul Învățământului (MI), Ministerul Învățământului şi Ştiinței (MIS), Ministerul Educației Naționale (MEN), Ministerul Educației, Cercetării şi Tineretului (MECT), Ministerul Educației și Cercetării (MEC), Ministerul Educației, Cercetării şi Tineretului(MECT), Ministerul Educației, Cercetării şi Inovării (MECI), Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), Ministerul Educației Naționale (MEN), Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (MENCS), Ministerul Educației (ME) (Sursa).

Este inutil să crezi că schimbarea numelor măriei sale, ministerului, reflectă în vreun grad schimbarea societății sau statului. Este imoral să crezi că asocierea numelor ministerului cu națiunea ascunde vreo relație între cele două. Schimbarea numelui ministerului este asociată precis doar cu schimbarea entității private numită Persoană Fizică care Este.

Cum ar suna să ceri metodologiei emisă de Ministerul „Mircea Dumitru” să fie coerentă cu metodologia rectificată de Ministerul „Pavel Năstase”. Sau cum ar suna să ceri legii educației, asumată de Ministerul „Daniel Funeriu”, să fie coerentă cu legea educației dorită de Ministerul „Remus Pricopie”. Bineînțeles că absurde. Nimeni nu ar mai aștepta coerență, predictibilitate, consecvență de la ministere personale. Dar chiar nimeni!

Am putea, apoi, dacă ne-am permite curajul și integritatea, să avem mai multe ministere personale, iar școlile ar putea alege cărui minister să i se subordoneze. Unele ar putea respecta legea Funeriu, altele ar putea respecta legea Andronescu, unele ar putea avea directori care participă la concurs, iar altele ar putea avea directori politici. Unele ar putea avea absolvenți care ajung în facultăți cu bacalaureatul luat, iar altele ar avea absolvenți care ar intra în facultăți fără bacalaureat.

În felul acesta am avea și o răspundere mai clar asumată. Nu va mai răspunde toată România pentru ce decid niște golani. Am spus golani? Ups! Mă refeream la reformatori.

Notă: Acest articol este o mărturie în plus a culturii post-adevăr.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aruncati cu noroi fara sa stiti ce puneti inloc.
    A huidui e "la moda" pentru unii,vad.
    Cand vrei sa darami definitiv o situatie care e vie,punctul de plecare e din start prost si fara perspectiva pentru ca ucide e antisocial.
    Nu ma aliez curentului de a desfiinta ministerul educatiei,deci,pentru ca educatia are nevoie de repere.
    Propun sa desfiintam,insa,creierul(isi aroga meritul de a conduce si multora li se cuvin descrierile dumneavoastra) si sa ramana inima cu esenta ei de bun simt si cu capacitatea ei de a aduce pace,adevar,dreptate in tot si toate,inclusiv in educatie.
    Delicios.
    • Like 0
  • Jenantă ultima minunatie cu directorii. Noi dorim ca elevii sa tinda spre perfecțiune, pe lângă cunoștințe le insuflam repectul pentru adevaratele valori si vine un ministru care cere sa ne conduca oameni incapabili, directori care au picat examenul sau care nici nu s-au prezentat la concurs .Grețos
    • Like 0
  • check icon
    Punctele (numeroase) de incoerență administrativă arată foarte bine că politicul, nu eficiența, a jucat rolul esențial în jocul de-a educația în ultimul sfert de secol. Neexistînd o politică clară și coerentă pt reforma în domeniul educației, fiecare nou ministru și fiecare echipă adusă de el a avut cîte o idee, culeasă și aia de pe unde a apucat să o culeagă și, încîntat de propria-i ignoranță, dl ori d-na ministru a implementat-o mîndru/mîndră de al țării viitor. Fuduli însă nevoie mare...
    • Like 0
  • Bună ziua ! La fiecare din cele 25 de puncte de vedere, încă 25 de subpuncte şi nu epuizați constatările. Numai bine mereu !
    • Like 0
  • Ceea ce se întâmplă în zona Educației este un fel de teatru absurd de care eu personal m-am săturat, fapt pentru care m-am dus să lucrez în privat (trebuia să o fac mai demult).
    Dacă aș alege un singur defect al sistemului educațional cred că ar fi ipocrizia - refuzul de a recunoaște onest problemele reale - de unde imposibilitatea de a le rezolva.
    Mai multe pe blog-ul meu: http://reteauadeidei.blogspot.ro/
    • Like 0
  • Atata timp cat scoala nu este, in ultima instanta, decat o modalitate de supraveghere a copiilor pe timpul cat parintii sunt la munca, nimic bun nu putem astepta de la sistemul educativ. Apoi, ca in orice institutie de stat, si la MEN exista o disproportie zdrobitoare intre numarul celor "cu mapa" in defavoarea "celor cu sapa". MEN are o groaza de directii, comitii s.a.m.d. , in teritoriu exista inspectorate, iar la scoli trebuie sa functioneze zeci de comisii care nu trebuie sa faca altceva decat niste rapoarte imbecile pentru ca cei de la inspectorate si minister sa-si justifice existenta. Auzi: scoala din Cucuietii din Deal trebuie sa-si stabileasca strategia pentru ... !!! Oricum intr-o scoala mica, unde sunt 4-5 profesori trebuie sa existe vreo 10-20 de comisii ! Si ca sa fie totul perfect, in aprecierea profesorilor, o mare pondere o au activitatile extrascolare si cursurile platite la diferite ONG-uri care au aspirat fonduri europene. Concluzia nu este alta decat aceea din titlul articolului.
    • Like 2
    • @ Voicu Nicolae
      check icon
      1.. „Atata timp cat scoala nu este, in ultima instanta, decat o modalitate de supraveghere a copiilor pe timpul cat parintii sunt la munca,” De unde ați preluat ideea asta? Este rezultatul unui studiu personal?
      2. „MEN are o groaza de directii, comitii s.a.m.d. , in teritoriu exista inspectorate, iar la scoli ....” Da, asta da, aici este problema, în birocrația inspectoratelor ACESTEA trebuie desființate și reorganizate ca simple birouri de evidență în cadrul prefecturilor, cîțiva oameni și cîteva calculatoare (le numeri pe degete) ar fi suficienți/-te. Inspectorii trebuie duși unde le este menirea, la ore. Mulți nici nu mai știu să predea, tot ce știu este să învîrtă hîrtii.
      • Like 0
  • Cel mai simplu ar fi să desfiinţăm pesede. Doar aşa ar scăpa ţara asta (educaţie, sănătate, cercetare, economie etc) de viermii care-i distrug rădăcinile.
    • Like 1
  • Dumitrel a ramas unul dintre putinii luptatori onesti pentru binele invatamantului romanesc...De cand m-am retras din arena educationala, nimic nu s-a schimbat si nici nu se va schimba cat timp structura anchilozata din subordinea ministerului nu se va innoi (si nici nu este cu cine, domeniul subfinantat nefiid atractiv), indiferent cati alti ministri se vor perinda vremelnic la volan, structura fiind ghidata de pe scaunul din spate. Degringolada continua...:(
    • Like 2
  • Mulţumesc pentru invitaţie! Ce ar trebui să fac?
    • Like 0
  • Felicitări pentru articol şi pentru ce exprimă el - onestitate, responsabilitate, revoltă.
    db
    P.S. Sunteţi sigur că la punctul 21 aţi vrut să scrieţi "ad hoc"? Cunosc atât de muţi oameni instruiţi care nu cunosc semnificaţia expresiei, încât sunt tentat să cred că aţi vrut să spuneţi altceva ("brusc", "peste noapte" etc.). Dar ignoranţa asta este şi ea un produs al Şcolii Româneşti...
    • Like 2
    • @ Dumitru Bortun
      Multumesc mult pentru observație. Lecția este învățată.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult