Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Minunile doamnei Mariana Stan, directoarea școlii din Dor Mărunt, care a dus promovarea la evaluare de la 20 la sută la peste 90 la sută: cum arată școala în care orele se fac de la 7 dimineața, „pe mintea odihnită”

Mariana Stan

Trebuie să vă vorbesc despre această doamnă! Am văzut-o aseară vorbind pe scena Operei, la un eveniment care a premiat directorii de școli care au reușit să facă minuni.

Când a venit directoare la școala gimnazială numărul 1 din Dor Mărunt, Mariana Stan a găsit un dezastru: toalete în fundul curții, tavane prin care ploua, abandon școlar cât cuprinde și o rată de promovare la evaluarea națională de 20 la sută.

„Ca orice gospodar, m-am pus pe treabă”. Doamna Stan nu a reparat doar școala, ci și comunitatea. Convinsă că educația începe de acasă, a mers la familiile nevoiașe să le întrebe ce au nevoie ca să-și țină copiii la școală. Le-a dus nu doar alimente, haine și rechizite, ci și lemne de foc, aragaz sau mașină de spălat unde a fost nevoie. Pentru asta, a scris peste tot, s-a zbătut, a făcut petiții, a bătut la uși, la primărie, la ONG-uri, la companii, a strâns bani și donații. A cumpărat o mașină prin programul Rabla, cu care aduce copiii la școală.

„Ce dacă suntem școală rurală?! Mă durea sufletul când vedeam că toți copiii cu posibilități plecau la școală la Lehliu”. Da, când te naști la Dor Mărunt, Lehliu devine o aspirație.

Oamenii din sat și-au dat seama că acolo, la școală, e cineva „care îi vede”. Când te simți abandonat și învins, uneori e singurul lucru de care ai nevoie. Absenteismul a început să scadă, școala se repara, clasele începeau să arate a locuri plăcute și primitoare.

Inovația doamnei Stan care a produs însă cea mai intensă dezbatere în micul sat din Câmpia Bărăganului a fost „gimnastica minții de la ora 7 dimineața”. Prima oară, sătenii s-au revoltat, iar profesorii au strâmbat din nas: cum să faci română și matematică la 7 dimineața?! Cine a mai pomenit să trezești copilul în creierii nopții?! „Am observat că la prânz toți copiii erau foarte obosiți. Și atunci i-am întrebat: nu vreți să veniți cu creierul odihnit?” La început au venit doar 3 copii, dar copiii s-au tras unul pe celălalt, după ce au văzut că înțeleg mai bine. Orele „cu creierul odihnit” încep la 7 dimineața, copiii vin la școală cu noaptea în cap, dar datele cu care lucrează doamna directoare arată o creștere spectaculoasă a capacității de învățare, ceea ce s-a tradus în creșterea promovării la evaluarea națională. De la 20 la sută, școala din Dor Mărunt a ajuns la 93 la sută!

Doamna Stan a mers mai departe și a pus școala din Dor Mărunt pe harta lumii. Mare mirare a fost pe săteni când într-o zi a localitatea lor a descins ambasadorul din Coreea de Sud. „Văzusem că niște eleve ascultau la un târg de Crăciun muzică de-asta modernă coreeană. Prin urmare, am scris o scrisoare la Ambasada Coreei de Sud”. Doamna Stan a povestit atât de convingător despre pasiunea copiilor din Dor Mărunt pentru cultura sud-coreeană, încât ambasadorul a venit în sat cu material didactic. I-a invitat pe copii la București, la reședință, la un dineu. „O lună de zile am tot învățat cum să ne comportăm când mergem la masă la Ambasada Coreei. Să nu ne facem de râs că venim noi de la țară, de la Dor Mărunt…” Și iată cum azi există copii într-un sat din Bărăgan care urmează un curs intensiv de limba coreeană.

În școala doamnei Stan nu există bully-ing. Ideea de a-l invita pe un renumit psiholog să facă voluntariat la școala din Dor Mărunt i-a venit doamnei Stan după ce l-a văzut vorbind „atât de frumos” la televizor. Prin urmare, i-a scris și l-a invitat în sat. Surpriză, după câteva zile, acesta a acceptat, cu condiția să vină cu o întreagă echipă de 10 asistenți cu care să facă voluntariat. Un an a stat echipa în localitate, timp în care a lucrat nu doar cu copiii, ci și cu părinții și cu profesorii. În fiecare dimineață are loc în fel de ritual numit „Pastila de bine”, când copiii discută despre un proverb sau despre o valoare. „Cel mai important e să le dăm copiilor valori morale. Caracterul nu îl predai la școală cu creta. Altitudinea cere atitudine”. Doamna Stan spune că mai mult decât cunoștințe, școala trebuie să le dea copiilor valori precum stima de sine, disciplină și autocontrol.

Azi copiii din Dor Mărunt visează să ajungă departe. Unii merg la olimpiade și la concursuri. Părinți de la Lehliu își aduc copiii la Dor Mărunt.

„Da, de la Dor Mărunt se poate, ce dacă e un sat aruncat în Câmpia Bărăganului? Putem să facem orice, dar împreună!” Doamna Mariana Stan este Directorul anului în România, premiată la Gala Asociației pentru Valori în Educație. Am făcut parte din juriu și în acest an și pot să vă spun că în Educație încă avem oameni!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • D check icon
    Frumos exemplu, frumos descris. Mult succes în continuare doamnei Stan!
    Dacă putem ajuta cu ceva, vă rog să ne scrieți.
    • Like 1
  • Rucs Rucs check icon
    Foarte frumos articol și exemplu!
    • Like 1
  • Orele „cu creierul odihnit” încep la 7 dimineața
    Oamenii / copiii nu sunt la fel. Orele pentru "creierul odihnit" sunt diferite de la o persoană la alta. Pentru unii e ora 6 pentru alţii ora 8 şî pentru ceilalţi e ora 10.
    Poţi să bagi în spital un copil dacă-l trezeşti constant fără să fi reuşit să-şi doarmă numărul de ore de somn (în perioada în care e setat genetic sau prin obicei să le doarmă).
    Imunitatea îi scade dacă somnul nu e complet!
    E drept că obiceiurile se pot schimba ar tot rămâne componenta genetică care (]n cazul ăsta) avantajează pe cei setaţi să se trezească devreme...
    • Like 0
    • @ Haiduc Andrei
      D check icon
      Doamne, ciudați mai sunt unii! Tocmai ți s-a demonstrat că mintea funcționează mai bine dimineața devreme, tu: “nu, poți să bagi copilul în spital.” Nu e logic că dacă ai treabă de dimineață te culci mai devreme ca să îți faci orele de somn? A, stai, că tu crezi că e genetic programul de somn. Îmi amintești de o poveste haioasă de a lui Creangă.
      • Like 1


Îți recomandăm

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

Pălărie de damă

Copiii mamei soacre și-au confruntat notițele abia după înmormântare. Adevărul i-a eliberat, au urât-o pentru câteva ore, dar prevederile testamentare și o ladă de șampanie vintage, scumpă, cumpărată chiar de soacră-mea pentru ocazie, a mai atenuat șocul și a netezit o parte din drumul spre vindecare. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Bosnia Romania

Suntem contrariați de atmosfera din Bosnia, de modul în care a fost primită echipa națională. Lucescu vorbea chiar de condiții de divizia C, evident după ce a criticat arbitrajul, ca în toată cariera lui. Comentatorii sunt siderați de ostilitatea gazdelor, și ne întreabă retoric cu un ton superior dacă ne-am săturat de UE, uitați asta ne așteaptă în afara blocului comunitar. Înseamnă că domnul Lucescu, domnii Grădinescu și Mocanu și tot restul suporterilor care cred că România e altfel, nu știu în ce condiții joacă unii juniori în România. foto Profimedia

Citește mai mult

Nicolae Șerban

E greu să vezi în agricultură mai mult decât vreme, prețuri și noroi. Dar în halele de la Orbeni, printre senzori, tabele și camioane care nu merg niciodată goale, înțelegi că povestea asta e despre altceva: despre disciplină. Despre felul în care cineva a decis că nu „merge și-așa”, că agricultura e știință, nu poezie, și că, atunci când partenerii potriviți se întâlnesc, produsul românesc poate sta pe raft nu doar în iulie, ci și în ianuarie.

Citește mai mult