Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce n-am învățat în primii 10 ani de Republica

F. Negruțiu

Nu-mi plac aniversările.

Când am împlinit 10 ani, mama mi-a organizat o petrecere. A făcut un tort și i-a chemat pe copiii din bloc. Nu știu de unde, a făcut rost de un aparat de fotografiat și ne-a făcut poze ciocnind cu suc. În albumul familiei, zâmbesc nefiresc, ca la fotograf. Datorită mamei îmi voi aminti toată viața de împlinirea a 10 ani și de primul meu zâmbet imortalizat pe hârtie fotografică.

Mama m-a învățat multe, dar nu cum să stau la poză. M-a învățat să muncesc, să lupt, să strâng din dinți, dar nu să zâmbesc. Și acum, ca adult, atunci când cineva „mă trage în poză”, am reflexul babelor de la țară care-și trag broboada peste gură atunci când râd.

Republica, copilul nostru, a împlinit 10 ani. Dacă nu mă suna Alex de dimineață, să-mi dea „kind reminder”, mă luam cu altele și uitam de aniversare. Pentru cine nu știe, Alex Livadaru este sufletul Republicii și mintea ei limpede.

În anii aceștia, noi, cei patru fondatori și colegele cu care facem echipă, am învățat Republica noastră ce înseamnă…

să gândești cu capul tău,

să discuți civilizat cu cei care nu-ți împărtășesc opiniile,

să lupți pentru idealurile tale,

să ai ambiția morală de a construi binele comun,

să aduni oameni dintr-o bucată în jurul tău, sute de contributori-povestitori

să muncești zi și noapte, să nu ai weekend-uri și zile libere și zile punte,

să nu iei bani de la stat, de la partide, de la păcănele,

să-ți respecți colaboratorii, partenerii, publicul și cuvântul dat,

să nu fușerești și să nu crezi că merge și așa,

să crezi că prin muncă cinstită poți ieși la lumină,

să strângi din dinți și să mergi mai departe, chiar dacă ești obosit și cu fiecare an un pic mai bătrân,

să nu depinzi de nimeni,

să fii liber.

Ce n-am învățat încă e să ne bucurăm suficient de ce am realizat și să mai și zâmbim.

Mulțumesc, Alex, Claudiu, CTP, Lore, Carmen, Raluca, Diana, Ramona, Marco, Mihai, Oana, Alexandra și celor peste 800 de contributori care ați făcut posibilă Republica în fiecare zi, fără nicio pauză de respirație, în ultimii 10 ani! La mulți ani! :)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • La mulți ani Republica.ro, adevărată agora digitală.
    Mă așteptam să mulțumiți și utilizatorilor platformei, nu doar întemeietorilor și contributorilor. Le mulțumesc eu, pentru că datorită comentariilor lor platforma este vie. O agora fără dezbateri și dispute nu este decât o tribună de genul "Alooo, aloooo... stați liniștiți! Nu plecați! Aloooo!"
    • Like 1
  • De remarcat un lucru - in cazul Republica pina si hater-ii sunt ceva mai scoliti, Daca in 'platformele de socializare' utilizate de atit de multi insi s-ar monta "filtre de verificare corectitudine gramaticala" , cred ca numarul hater-ilor s-ar micsora cu 90%. Este stiut din batrini ca prostia mege mana in mana cu rautatea.
    Inca o data "La multi ani!" , si tot respectul pentru colectivul vostru (mentiune speciala pentru domnul Cristian Tudor Popescu, scrierile dumnealui le-am apreciat inca inainte de 1989)
    • Like 1
  • La multi ani ! Si straduiti-va sa rezistati in viitor, mai ales ca sunteti printre putinii normali intr-o lume mass-media tot mai imbecilizata si imbecilizanta.
    • Like 1
  • Florin check icon
    La multi ani!!! Si multe impliniri pe viitor.
    • Like 1
  • Ștergeți porcăria aia cu zero comentarii când comentariile sunt închise. Nu de alta, e păcat să cădeți în patima ipocriziei. Respectă-ți publicul. Cică.
    • Like 1
    • @ john dean valley
      Francisc check icon
      CTP e un tovarăș care nu acceptă să fie contrazis, domnule john dean valley. Nu-i bai. Cine îl crede nu are decât să-l asculte...

      Eu țin minte un articol publicat în „Adevărul” anilor 90, în care „înfiera” cu mânie proletară pe golanii (nu mai pun ghilimele!) din Piața Universității. Ironia sorții este că tovarășul Popescu (devenit între timp domn!) își permite să dea cu tifla oricui...
      • Like 0
  • Respect, domnule Florin Negruțiu, sub rezerva că ”să discuți civilizat cu cei care nu-ți împărtășesc opiniile” mai are de înfruntat orgoliul personal al unuia și altuia. Reconsiderați afirmația că Mama Dvs. nu v-a învățat să zâmbiți în poză. Măcar pentru că este neadevărată! Să ne învinuim pe noi atunci când este ceva ce nu ne place la noi!
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult