Gheorghe Băcanu

„Faceți din proști conducători și vă întrebați de unde apare dezastrul”, a spus Churchill, lucru perfect adevărat pentru situația din România secolului al XXI-lea. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Am încercat să pun economia României pe canapeaua lui Freud cu scopul de a o psihanaliza, de a afla care-i sunt bucuriile și frustrările, care-i sunt dezamăgirile și speranțele pentru viitor. Acesta ar fi un bun prilej pentru ea de a-și “relaxa piticii” și de a-și expune, sincer, toate problemele cu care se confruntă. Foto: Getty Images

Probabil cele mai multe lipsuri le avem la primul nivel(a), nevoi primare. Aici aș începe cu nevoia pregnantă ca România să devină un stat meritocratic în care să fie promovată competența, meritul individual și știința de carte. În momentul de față loialitatea este mai importantă decât competența. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Să ne închipuim ce-ar însemna câteva procente în plus la colectare? Aproape că ar dispărea actualul deficit. Un singur procent colectat în plus din PIB înseamnă peste două miliarde de euro. (Foto: Getty Images)

Scenariul propus în titlu este absurd, nedorit de nimeni, dar ca exercițiu de imaginație merită abordat, având ca exemplu ceea ce se petrece acum în companiile de stat. Rândurile care urmează își propun să arate ce s-ar întâmpla dacă această monstruozitate s-ar extinde. (Foto: Sergii Petruk / Alamy / Alamy / Profimedia)

Supraaglomerarea sectorului bugetar este un fapt real, recunoscut de toate guvernele care s-au succedat la putere în ultimii ani, dar nimeni nu a avut curajul să miște un deget pentru a rezolva această problemă, ba mai mult, fiecare gașcă (sic!) venită în poll-position și-a adus protejații în administrație, mărind cu brutalitate ritmul angajărilor la stat. Foto: Getty Images

România, față în față cu un potențial „Plan Marshall”. ( Foto: MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia)

S-ar putea ca cineva să spună că este vorba de o pledoarie pentru o juntă. Nici vorbă. Da, poate fi vorba de o „juntă” a responsabilității, a bunului simț și, nu în ultimul rând, al competenței. Foto: Inquam Photos / George Călin

România riscă să devină, prea devreme, un „stat al bunăstării generale”, dar pe datorie. Această „dictatură” este o joacă cu bugetul, la fel ca la ruleta rusească, dar cu toate cele șase compartimente pline. (Foto: PhotoAlto / Profimedia)