Ne mândrim că președintele României este olimpic la matematică și premierul dublu licențiat în matematică și mecanică, dar, în același timp, administrația publică pârâie de absolvenți de facultăți particulare făcute la mulți ani după prima tinerețe

foto: Profimedia

 Recentele numiri în administrația publică, pe bază de clientelism politic, mi-au adus aminte de un vers din poezia poetului tulcean Ioan Gheorghiță,” ieri-derbedei în stradă, azi-secretari de state” (cartea ”Invocații paralele”, versuri, poezia ”Ne mor părinții”, p.34, Editura Ex Ponto-2025).

Acest vers este o radiografie a administrației publice, în care persoane fără niciun fel de pregătire, dar cu un tupeu imens și cu sprijin consistent din partea partidelor politice ajung să ocupe funcții foarte mari în structurile de stat. Poetul arată cum persoane marginale din societate, foarte subțiri din punct de vedere intelectual, profitând de conjuncturi favorabile, ajung să se cațăre viral în funcții incompatibile cu pregătirea lor. Nu mi-am propus să fac analiza stilistică a acestui vers, dar vreau să arăt cât de actual este pentru societatea românească. 

 Suntem într-o situație anormală, în care în vârful piramidei se află persoane care au cochetat cu știința de carte - președintele țării și premierul - iar o parte din restul piramidei este format din descurcăreți în obținerea de diplome tomnatice, după prima tinerețe, de la chioșcuri universitare, unde doar au marcat banul la secretariat, restul fiind apă de ploaie. Situația este cât se poate de bizară- sus avem un olimpic internațional, iar mai jos avem unele persoane cu trecut școlar îndoielnic, chiar analfabeți funcțional, care cu mult tupeu îți aruncă în față niște cartoane pe post de diplome, cu care se acoperă și râd în hohote și îi ridiculizează pe cei care au învățat carte pe bune. A contribuit, din plin, la această situație și hemoragia de diplome în securitate și informații pe care politicienii și le-au trecut în cv-uri pe post de prozacuri.

Ne confruntăm cu persoane care nu au construit nimic până la intrarea în politică, primul loc de muncă a fost în administrația publică, unde au post propulsați turbo cu ajutorul carnetului de partid, folosit ca proptea politică. Tracțiunea dată de apartenența la partid este definitorie. Posesorii de CV-uri împănate cu diplome șubrede, demne de o clovnerie universitară toxică, obținute în sistem vrac, cu ajutorul pozei de profil și cu taxa plătită, și fără nicio realizare profesională, au ajuns să ocupe funcții de decizie în ierarhia statului. Și lacomele universități de stat au pus umărul, din plin, la prăbușirea calității învățământului superior. Pentru a-și menține numărul de studenți au făcut compromisuri la calitate, accentuând procesul de degradare a imaginii de învățământ superior de stat serios și alimentând impostura academică. Suntem într-o dictatură a ”diplomelor fără carte”, iar o consecință a acestei situații este apariția lui ” homo diplomatus suspectus”. E o nevoie urgentă de recâștigarea prestigiului învățământului superior de stat și reînscăunarea domniei științei de carte.

 Dacă nu venea Revoluția, aceste persoane rămâneau doar cu certificatul de naștere și intrau într-o facultate doar cu prilejul ”Zilei porților deschise”. Revoluția a scos pe tapet omul descurcăreț, lipitoare politică, fără scrupule, dar și fără școală, cu ascensiuni profesionale virale, ieșite din peisaj, gata oricând să pună mâna pe o sinecură suculentă. Se laudă cu unul sau mai multe cartoane, chiar stive de diplome, pe care le arată cu o aroganță asezonată cu un rânjet de superioritate, ori de câte ori le este pusă sub semnul întrebării competența. Aceste persoane au ajuns stăpâne peste întreaga administrație publică.

Un fapt este cert, elefantul din magazinul de porțelanuri este lipsa științei de carte din întreaga administrație publică, coroborată cu incapacitatea partidelor de a mai produce oameni de stat. Și toate acestea se întâmplă sub efectul diluării importanței studiilor în întreaga clasă politică. Prin promovarea imposturii academice partidele au dat ”block” celor competenți, cu studii făcute la timpul lor.

Toate acestea au contribuit la transformarea administrației publice într-un iarmaroc al incompetenței, unde cârdășia a devenit o stare de fapt permanentă. Lipsa competenței rămâne călcâiul lui Ahile al administrației publice. Bate un vânt potrivnic științei de carte la toate nivelurile. Calificarea la locul de muncă a celor numiți politic are un efect coroziv asupra administrației publice și rămâne marea problemă a acesteia.

Sunt șanse minime ca lucrurile să se rezolve de la sine, niciun impostor nu va pleca de bună voie din poziția în care s-a cocoțat. Ei au ajuns acolo cu largul concurs al indiferenței noastre care a facilitat această ascensiune fulminantă. Problema meritocrației este o temă copleșitoare și spinoasă pentru societatea românească. E nevoie de un ”switch” mental în toată societatea românească pentru a aduce lucrurile pe un făgaș meritocratic.

Versul care m-a inspirat este mai mult decât o constatare cinică, este un avertisment. Trebuie să fim atenți pe cine votăm, altfel vom fi nevoiți să acceptăm să fim conduși de cei pe care, nu cu mult timp în urmă, îi ocoleam pe trotuar. Dar este suficient doar votul pentru scoate impostorii din sistem?

Intenționam să închei aceste rânduri cu un mesaj optimist, dar, din păcate nu pot, deoarece de curând Curtea Constituțională a validat desemnarea unui judecător constituțional, fără ca acesta să îndeplinească condițiile prevăzute de lege, aplicând o lovitură strașnică celor care încă mai credeam în școală, în meritocrație, în principii. Cu alte cuvinte Curtea Constituțională a sfidat o țară întreagă și ne-a spus că albul este negru și că negrul este alb.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp