Foto Profimedia
Teoria ferestrelor sparte presupune faptul că indiciile de dezordine, superficialitate și delăsare - precum geamurile sparte - pot duce la o escaladare a fenomenului, în lipsa unor măsuri ferme de remediere. Autorul acestei teorii afirmă că într-o clădire cu un geam spart, dacă nu se iau măsuri urgente pentru remedierea acestuia, vor apărea și alte geamuri sparte.
Această idee se potrivește perfect cu felul în care a fost (sau mai bine spus, nu a fost) gestionat bugetul de stat. E ca și cum geamurile unei clădiri au fost sparte, unul câte unul, ani la rând, fără ca nimeni să intervină. Politicieni lipsiți de responsabilitate au „spart” metodic câte o fereastră a bugetului, fără regrete și fără consecințe. Așa s-a ajuns, treptat, la un deficit de aproape 9% — un dezastru fiscal. Astăzi, bugetul de stat arată ca o clădire abandonată, prin care bate vântul: aproape toate ferestrele sunt sparte, iar nimeni nu pare dispus să le înlocuiască.
Cum s-a ajuns aici? La început, când deficitul era încă sub control, „ferestrele sparte” erau reparate la timp. Se încerca păstrarea unei aparențe de ordine: dacă apărea o breșă, se intervenea rapid. Apoi, însă, s-a declanșat fiesta.
Au urmat sinecuri pe bandă rulantă, sporuri acordate „la vrac”, companii de stat profund nerentabile, menținute artificial în viață cu bani de la buget. Au apărut contracte colective de muncă cu prevederi absurde din punct de vedere al sustenabilității salariale, parazitarea sistemului de achiziții publice și clientela politică, tot mai flămândă.
Instituții precum Romsilva, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Compania Națională de Investiții sau Agenția Națională pentru Sport au contribuit din plin la spargerea altor „ferestre”. Și așa, încet, dar sigur, clădirea bugetului s-a transformat într-o ruină fiscală.
În campaniile electorale s-au spart cele mai multe geamuri, nu a mai interesat pe nimeni repararea ferestrelor sparte. Clasa politică, având puteri hegemonice, a considerat că este ok dacă spargi o fereastră și nu o repari, nu se întâmplă nimic, pot continua producerea găurilor la buget, nimeni nu este tras la răspundere pentru această practică. Mesajul este că se pot sparge și alte ferestre. Spargerea ferestrelor a devenit un fenomen greu de stăpânit, ca un camion scăpat la vale și fără frâne.
Politicienii adepți ai sloganului ”Cât mai ține, ține!” ori ”După noi, potopul!” au forțat nota, transformând clădirea într-o ruină. Pur și simplu au luat clădirea ”ostatică”, și au făcut ce au vrut cu ea. Iresponsabilitatea manifestată de clasa politică în cheltuirea banului public a fost la cele mai înalte cote. Au considerat clădirea ca fiind lipsită de orice formă de supraveghere, fiindu-le permis orice. Periodic au mai încercat, cu ajutorul ordonanțelor - trenuleț, să mai facă niște încropeli, să mai repare câte o fereastră, dar în realitate nu au reușit nici măcar să monteze o folie în locul geamului.
Anul trecut s-au angajat față de Uniunea Europeană să repare o parte din ferestre, să aducă deficitul bugetar de la 9% la 7%, dar deficitele înregistrate anul acesta, în primele luni, sunt departe de așteptările guvernanților.
Bugetul consolidat al statului aflat sub zodia ”teoriei ferestrelor sparte” ne arată o devalizare totală, mai bine zis o invitație la înfruptare, fără scrupule, din banii publici. Aceasta este cauza pentru care bugetul s-a transformat acum într-o ruină. ”Laissez-faire-ul” financiar al statului a generat această prăduire fără precedent a banului public. Bugetul de stat a intrat sub efectul „bulgărelui de zăpadă”, dacă cineva luat și nu a pățit nimic, ceilalți au văzut și au procedat la fel, generând pagube din ce în ce mai mari. Prăduirea banului public a devenit sport național.
Ce-i de făcut acum pentru a repara această ruină? Greu de spus... Sacrificiile vor fi mari, deoarece cei care au câștigat dreptul de a desprinde hălci întregi din buget nu vor să renunțe la acest privilegiu. În primul rând trebuie avut în vedere faptul că nu mai trebuie să se spargă nicio fereastră. Trebuie intervenit pentru instaurarea disciplinei bugetare, pentru cheltuirea cu responsabilitate a banului public. Dezmățul bugetar existent în prezent trebuie să fie de domeniul trecutului și să fie înlocuit de o gestionare fiscală sănătoasă și de o consolidare bugetară. Guvernanții trebuie să arate responsabilitate și asumare în gestionarea banului public. Politicienii nu trebuie să mai fie distribuitori de privilegii fără acoperire. Și, colac peste pupăză, România are deficiențe majore în procesul de colectare, ceea ce poate întârzia și mai mult repararea ruinei bugetare.
Închei cu un citat din cartea ”Cum să înfrunți un dictator - lupta pentru viitorul nostru”, scrisă de Maria Ressa, laureată Nobel, în care arată folosirea hastagului #BudgetWatch pentru supravegherea cheltuielilor din bugetul de stat: ”Știam că singura modalitate de a opri corupția guvernamentală era să le arătăm contribuabililor unde se duc banii lor. Așa am prezentat datele bugetare în formate ușor de digerat și atrăgătoare din punct de vedere vizual, ca un joc de ”Șerpi și scări”, prin care am ilustrat procesul de aprobare a bugetului...”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce-a pățit Grecia începând cu 2010..?