foto: Stephen McGrath / AP / Profimedia
Expresia ”Ban la ban și păduche la păduche” este folosită în limbajul popular pentru a arăta tendința firească - sau percepută ca predestinată — ca cei care au bani să acumuleze și mai multă avere, iar cei săraci să ajungă și mai lipsiți de resurse. Este o sinteză a inegalităților economice și sociale care se ivesc în viața de toate zilele, care ne arată că succesul gravitează în jurul celor care au bani, iar eșecul aparține celor săraci. ”Ban la ban” arată mai mult a o recompensare a celor bogați, iar ”Păduche la păduche” arată mai mult ca o penalizare pentru cei săraci.
Mai mult, expresia poate fi interpretată și ca o judecată morală asupra acțiunilor personale: cei bogați au ajuns în această poziție prin inițiativă și acțiune, în timp ce cei săraci suferă consecințele pasivității sau lipsei de investiție. De asemenea, ea scoate în evidență tendința oamenilor de a gravita spre alții aflați într-o situație similară — fie că e vorba de prosperitate, fie de sărăcie.
Cei care se bucură de „ban la ban” nu o fac pentru că ar fi întreprins ceva remarcabil, ci pentru că beneficiază de o relație privilegiată cu cei aflați la putere. De cealaltă parte, cei din categoria „păduche la păduche” nu mai reprezintă interes electoral, economic sau politic. Nu pot fi acuzați, dar nici ajutați — sunt, pur și simplu, lăsați în urmă.
O imagine sugestivă ar fi cea a unei mese lungi, unde statul aduce mâncarea în marmite. Conform zicalei „cine împarte, parte-și face”, decidenții se servesc întâi pe ei și pe ai lor — cei așezați în capul mesei. Când aduc următoarea marmită, îi servesc din nou pe „ai lor”, cu supliment. Cei din restul sălii primesc ce mai rămâne. Dacă mai rămâne.
Exemple concrete de „Ban la ban”:
1. Ministrul Finanțelor, Tánczos Barna, a declarat că nu se va umbla la veniturile parlamentarilor. Sumele forfetare rămân intacte, privilegiile aleșilor — neatinse.
2. Salariul mediu brut la Compania Națională de Investiții (CNI, în anul 2025, va ajunge la 24.387 lei conform unui proiect de Hotărâre de Guvern
3. La Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice(AMEPIP) angajații vor fi super-bugetari beneficiind de un spor de 50% față de salariile de încadrare la care se adaugă și sporul pentru condiții vătămătoare; salariul președintelui agenției este de 44.955 lei, al vicepreședinților este de 42.525 lei, iar al directorilor este de 30.879 lei.
4. Cheltuielile cu salariile bugetarilor indică o creștere de 15% comparativ cu trimestrul I din 2024, deși teoretic erau înghețate prin Ordonanța „trenuleț...”
Argumente pentru „Păduche la păduche” — exemple ale abandonului social:
1. Pensiile nu vor mai fi indexate cu rata inflației și vor rămâne înghețate la nivelul din noiembrie 2024. Punctul de pensie va fi menținut la valoarea de 81 de lei.
2. Alocațiile pentru copii rămân și ele înghețate, la nivelul stabilit în 2024.
Aceste măsuri arată, fără echivoc, modul arbitrar și inechitabil în care guvernanții tratează populația atunci când vine vorba de venituri. În timp ce unii sunt protejați și chiar răsplătiți, alții sunt sacrificați în numele echilibrului bugetar. Se potrivește perfect zicala românească „Pentru unul mumă, pentru altul ciumă”. Iar cuvintele din Evanghelia după Matei (25:29) sună dureros de actual: „Căci oricui are, i se va da și va avea din belșug, iar de la cel ce n-are, se va lua și ce are.”
Deși în campania electorală politicienii au promis pompos faptul că vor indexa pensiile cu rata inflației, după alegeri au anunțat că nu mai este posibil din cauza lipsei de bani, aceasta însemnând, de fapt, o curbă de sacrificiu pentru pensionari. Și toate acestea se întâmplă în contextul în care în administrația publică continuă să fie întreținute zburdălniciile si nebuniile salariale.
În ciuda faptului că salariile bugetarilor au fost înghețate, acestea au continuat să crească, cu circa 15% comparativ cu primul trimestru din anul 2024, contribuind din plin la asfixierea bugetului și atenuarea flăcării reformiste.
Acest tip de guvernare, profund partizan și lipsit de echilibru, contrazice principiile de justiție socială și alimentează polarizarea. Când veniturile sunt gestionate pe criterii politice, nu doar că se adâncesc inegalitățile, dar se și pierde încrederea cetățenilor în autorități și în ideea de solidaritate națională.
Este inacceptabil ca tocmai cei care au dezechilibrat bugetul prin politici salariale nesustenabile să încerce acum să repare daunele prin impunerea de măsuri de austeritate asupra celor mai vulnerabili. Și, mai grav, să încerce să se sustragă responsabilității, ca și cum „nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.