Foto: Profimedia
Donald Trump, împreună cu Steve Witkoff — desemnat de Casa Albă drept trimis special pentru negocierile de pace privind Ucraina — a prezentat un plan de pace conceput, în mare măsură, pe placul Rusiei. Trump le-a cerut ucrainenilor să accepte documentul până la data de 27.11., un termen care a stârnit reacții imediate: criminalul Vladimir Putin a salutat propunerea, în timp ce președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a descris momentul drept unul dintre cele mai dificile din istoria recentă a țării sale. Criticile au venit inclusiv din interiorul Partidului Republican.
Totuși, sâmbătă, 22.11., Trump a revenit și a afirmat că propunerea nu reprezintă oferta sa finală de pace:
Dincolo de implicațiile de fond, un lucru a devenit imediat vizibil: presa internațională, liderii europeni, rușii și ucrainenii — aproape toată lumea — a vorbit din nou despre Trump. Iar acest lucru ar trebui să fie limpede pentru noi toți: exact asta își dorește. Pare să fie unul dintre obiectivele sale principale.
Douglas Kellner, în textul său intitulat „Guy Debord, Donald Trump și politica spectacolului”, oferea încă din 2017 o lectură extrem de lucidă a personajului Trump: nu ca politician clasic, ci ca produs al spectacolului mediatic. Analiza lui Kellner îl descria pe cel care avea să câștige de două ori alegerile prezidențiale din SUA în termenii săi reali — ca figură construită, întreținută și propulsată de logica spectacolului care domină politica și cultura contemporană.
Debord a formulat în anii ’60 celebra teză a „societății spectacolului”, în care economia, politica, viața socială și cultura sunt dominate de forme ale spectacolului. Teza lui Kellner este că spectacolul mediatic a contribuit direct la ascensiunea lui Donald Trump: acesta nu doar că se adaptează perfect societății de tip spectacol, ci este produsul ei cel mai eficient.
Kellner leagă victoria lui Trump în alegerile din 2016 de faptul că acesta nu a folosit ideologia, programul politic sau structura de partid, ci spectacolul ca strategie permanentă. Bazându-se pe biografiile sale, Kellner arată că nevoia de atenție și de dominare mediatică este structurală pentru personalitatea lui Trump. Mai mult, nevoia de „a fi vorbit” devine pentru el un mecanism de guvernare.
O altă interpretare importantă din analiza lui Kellner este aceea că Trump are nevoie de emoție negativă intensă pentru a funcționa în logica spectacolului. De aceea provoacă agresivitate, conflict și indignare. Iar mass-media — nu doar cea americană — amplifică acest spectacol chiar împotriva propriei intenții. Media (și „new media”) îl hrănesc pe Trump, pentru că spectacolul aduce rating, vizualizări, reach etc.
Am văzut fenomene similare și în România, într-o formă mai agresivă și mai deraiată în cazul lui Corneliu Vadim Tudor, apoi într-una și mai radicalizată în cazul Dianei Șoșoacă.
Pe lângă autorul menționat, au existat numeroase lucrări (am scris mai pe larg aici despre câțiva autori: care l-au plasat pe Donald Trump în centrul epocii post-adevărului. Dar se pare că toate acestea au contat prea puțin, având în vedere că, după paranteza de patru ani a lui Joe Biden, „Master of the Spectacle” a revenit la Casa Albă.
Am redistribuit recent, pe rețelele de socializare, un text scris în august, remarcând că trăim aceeași repetiție politică: un „plan de pace” agresiv, toxic, livrat într-un ambalaj mediatic.
Concluzia la care am vrut să ajung este că, în logica „societății spectacolului”, Trump — modelat și alimentat de acest mecanism — încearcă să lege o sărbătoare americană de prăpădul crimelor, violurilor și răpirii de copii din estul Europei, având totodată fantezii cu Premiul Nobel pentru Pace. Iar noi ne facem griji, planuri, scriem și comentăm, în vreme ce Trump obține exact ceea ce urmărește: transformă mass-media occidentală și rețelele de socializare controlate de apropiații săi într-o scenă uriașă în care el este actorul principal, iar noi îi comentăm fiecare ieșire, exact așa cum îi convine.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ar trebui sa stea departe de razboiul asta.
Sa ii lase pe Europeni sa "deal with it", ca au si bani si gura mare.
Ca oricum Europenii il injura, orice ar face.
America are razboiul ei cu drogurile, imigratia ilegala, criminalitatea, costul ridicat al vietii, infrastructura imbatranita.
America tb sa investeasca in ea ,inainte sa sparga bani in razboaiele altora.