Sergiu N. Balaban

Trăiesc în Italia de mulți ani. Eu poate nu am simțit umilințele altor români, nu am fost dat afară dintr-un magazin, nu mi s-a trântit ușa în nas, nu mi-a spus nimeni direct „pleacă de unde ai venit”. Însă au fost multe gesturi, multe propoziții spuse pe jumătate, multe zâmbete care nu erau chiar zâmbete. Lucruri mici, aparent inofensive, dar care te așază la locul tău fără să ridice tonul. foto arhiva personala a lui Sergiu Balaban

„Intervențiile cele mai grele nu au fost niciodată cele medicale. Rănile fizice, într-un fel sau altul, le gestionezi. Avem protocoale pentru ele. Mult mai greu e când te lovești de suferința emoțională.” foto arhiva Ninei Gindea

O secundă de neatenție, de superficialitate sau de grabă m-a costat o mașină nouă, nervi, timp și o lecție învățată pe pielea mea. Foto: Profimedia

M-am oprit în seara asta la semafor la Rogoredo, în drum spre casă. Sunt vreo 5 grade la Milano și plouă mărunt, e genul ăla de frig care nu te lovește, ci se așază pe tine. Lângă mine a oprit un băiat pe bicicletă, zgribulit, îmbrăcat subțire, care a început să-și sufle în mâini. M-am gândit că merge la muncă, n-avea mai mult de 18 ani. foto: Profimedia

După scandalul gunoaielor, iată că numele celor doi fraţi Castellano, patronii clubului de noapte Bamboo, sunt iar asociate mafiei italiene de către presă. Sunt legături în presa italiană care par să confirme rădăcinile familiei Castellano. (Foto Inquam Photos/ Octav Ganea)

Aproape îngheţaţi de frig, Adriana şi copiii ei rămaşi atâtea zeci de ore sub acea grămadă de zăpadă şi moloz au scăpat cu viaţă. (Foto Guliver/Getty Images)

-Cum e? Cum e acolo sus? Asta îi întreabă toţi. Asta vor să ştie toţi. - N-a mai rămas nimic.