Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Italia le-a dat multor români bani mai mulți și un viitor mai bun pentru copiii lor. Prețul plătit: ani departe de familie, dorul de casă și o viață trăită între două lumi

lucrător in Italia

foto: Profimedia

Am asistat recent la o discuție aparent banală, genul ăla care pornește dintr-o replică aruncată la cafea și ajunge, fără să-ți dai seama, într-o dezbatere serioasă.

Un pacient în sala de așteptare a zis că “Italia fără români ar avea o problemă mare de tot” și imediat un altul i-a dat replica „stai liniștit, că fără Italia, românii din diaspora ar avea probleme și mai mari.”

Și acolo, fără răbdare sau argumente, s-a rupt conversația în două, fiecare și-a apărat propriul adevăr. Mi-a rămas ideea asta în cap toată ziua pentru că, dincolo de orgolii și replici rapide, mă tot întreb cine profită, de fapt, mai mult? Italia de români sau românii de Italia? Foarte des ne blocăm exact în genul ăsta de discuție, pentru că fiecare vede doar jumătatea lui de adevăr.

Ce a câștigat Italia din munca românilor

Dacă te uiți din perspectiva Italiei, e greu să negi realitatea: românii sunt peste tot. În construcții, în agricultură, în spitale, în casele oamenilor. Sunt acolo unde e greu, unde e nevoie de răbdare, de muncă multă și de compromisuri. Italia nu a crescut acești oameni, nu a investit în educația lor de la zero, dar i-a primit exact în momentul în care avea nevoie de ei. Din punctul ăsta de vedere, da, Italia a câștigat enorm. A primit forță de muncă pregătită, disponibilă și, de multe ori, dispusă să accepte condiții pe care alții nu le-ar mai accepta.

Ce au câștigat românii plecați în Italia

Dar dacă întorci perspectiva, povestea arată complet diferit. Pentru milioane de români, Italia nu a fost o alegere romantică, a fost o soluție. O ieșire. A însemnat un salariu mai bun decât acasă, o șansă reală de stabilitate, un sistem care, cu toate defectele lui, funcționează mai predictibil decât cel din România. A însemnat posibilitatea de a construi ceva, de a trimite bani acasă, de a oferi copiilor o altă viață. Din punctul ăsta de vedere, da, românii au câștigat.

Și totuși, fiecare dintre părți are senzația că a dat mai mult decât a primit. Italia spune că a oferit oportunități, locuri de muncă, un cadru stabil. Românii spun că au muncit, au tras, au ținut în picioare lucruri pe care alții nu le mai voiau. Și adevărul e că ambele lucruri sunt valabile în același timp.

Viața între două lumi

Relația asta nu e una de tip „cine a păcălit pe cine”, e un schimb. Unul în care Italia a câștigat oameni care au ținut economia în mișcare, dar a și schimbat structura unor comunități fără să fie întotdeauna pregătită pentru asta. Iar românii au câștigat bani și stabilitate, dar au plătit cu ani departe de familie, cu identitate împărțită între două lumi, cu sentimentul că nu aparțin complet niciunde.

Și dacă tot am plecat de la discuția din sala de așteptare, o duc mai departe aici, fără să țin partea nimănui: tu, sincer… dacă tragi linie azi, simți că ai câștigat din Italia sau că ai plătit prea mult pentru ceea ce ai obținut?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

CT Popescu-

Dacă drona dovedită a Rusiei, care se ducea în treaba ei, să omoare femei și copii ucraineni, a fost deviată spre femeile și copiii din Galați de o lovitură antiaeriană a armatei Ucrainei, după cum a declarat publicației BBC președintele Dan, fără să aducă vreo dovadă, atunci de ce mai expulzăm consulul rus?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Palatul Copiilor

Nu mai știu cu exactitate câte materii au fost, dar îmi amintesc că am trecut pe la Limba engleză, Limba franceză, Jocuri și Jucării, Literatură, Chimie, Astronomie și Pictură. În total, am petrecut cel puțin 6-7 ani la Palatul Copiilor, cei mai mulți în paralel cu școala, pe care am început-o în 1995.

Citește mai mult

bucatarie - Profimedia

Gătesc de când aveam cincisprezece ani și în ultimii cincisprezece ani, am încercat să-mi rafinez gătitul experimentând cu arome, ingrediente și tradiții culinare până când mi-am dezvoltat treptat un gust al meu, un gust pe care cei dragi îl descriu uneori ca pe o reflecție a personalității mele, aproape ca pe o narațiune subtilă compusă din condimente, ierburi aromatice și, de obicei, o atingere de lămâie ca o margine a clarității.

Citește mai mult