Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Avem în sat o expertă în boli de dragoste: la pisici și la oameni

pisica - Profimedia

Foto: PhotoAlto / Profimedia

Am pregătit pachete toată ziua, să le trimit copiilor la București. M-am trezit la șase și am fugit continuu, să termin unele mâncăruri și să împachetez tot. Pe la 16.30 a venit prietenul fiilor mei cu soția, să ia sacoșele pregătite. Am cărat pe rând sacoșele în drum, ajutată de femeie. Bărbatul așeza bagajele în mașină cu grijă, ca să ajungă totul întreg. Eu dădeam indicații.

Femeia, o tânără cu un râs ca al meu, a observat că pisicuța mea a venit în drum și s-a aplecat să se joace cu ea.

- Ce slabă e, doamnă Luminița! Data trecută când am venit era mică și grăsuță. Acum e mai mare, dar e slabă rău! îmi vorbea în timp ce se juca cu Tigruța mea.

Eu, când am auzit că vorbește de „slăbăciunea” pisicii, m-am încruntat. E subiect tabu pentru mine, sunt alergică la asta, nu suport să aud!

Bărbatul punea bagajele în mașină mai departe, eu dădeam indicații: Aici sunt borcane. Aici e pasca. Ai grijă! Și auzeam în urechi văicărelile psiholoagei - căci tânăra e psiholoagă - că tare e slabă pisica.

- Ce e cu ea, doamnă Luminița!? E bolnavă!?

Eu mă uit ba la unul, ba la altul, ba la cheritura de pisică și meditez, dacă să le spun ce am pățit sau nu. Era un secret, pe care nu îl mai spusesem nimănui. Cred că am schițat și un zâmbet. Tinerii - am uitat să spun că sunt superfaini! - mă priveau intens. Și un drăcușor de gând mă pune să le explic, ca să îi fac să mă compătimească.

- Nici eu nu știam de ce a slăbit în halul acesta! Și eu credeam că e bolnavă mai prin februarie, când a început să slăbească. Și vine o bătrânică din sat pe la mine și eu am făcut către ea ca tine acum: Oare ce e cu pisica asta!? O fi bolnavă!? Uitați, tanti, în ce hal arată! Până și blana o are zburlită și murdară! Și până acum a fost curățică, precum o lady!

Privește bătrâna pisica cu ochi de expert. Mă privește pe mine cu aer de superioritate, de parcă ar vrea să îmi spună cu ochii: Nici atâta nu știi, tocmai tu, cea care îmi dai răspuns la orice întrebare. Vezi că nu le știi pe toate! Apoi iar privește pisica.

- Vin motani pe aici!? întreabă expertă și ca să pună un diagnostic corect.

- O, ho, ho! răspund onomatopeic și adaug: E prăpăd. E concert de miorlăială, de mă trezesc noaptea din somn. Unul urât, cu ochii galbeni-cenușii, un ștrengar cu coada tăiată vine și ziua și ea, săraca, fuge de el și se ascunde după mine.

- Ei, și cum să fie!? E așa că umblă la motani! pune diagnosticul bătrâna, apoi rămâne cu ochii fixați pe mine.

Mă uitam și eu lung la ea, că vedeam că mai vrea să zică ceva și nu de bine și nici cuminte, că prea îi sclipeau ochii.

Suav, blând, cu ochi veseli, îmi șoptește, dar eu i-am perceput șoapta ca pe o torpilă:

- Și matale ai slăbit mult, doamnă Luminița! Atâta doar că te-ai făcut tare frumoasă!

...

Tinerii mei nici vorbă să mă compătimească. S-au pus pe râs de se țineau de burtă. Printre hohote, îmi șopteau: Foarte subtilă bătrâna! Waw!

Când s-au potolit cât de cât le-am șoptit, așa cum îi spusesem și bătrânei: E din cauza ficatului... Eu doar am visat iubirea și am ajuns așa! 

Dar ți-ai găsit să îi potolesc. Au plecat râzând. Ea mi-a strigat, coborând geamul, că îi place cadoul, pe care i l-am pregătit și îl pusesem pe scaunul ei din mașină, dar încă nu se uitase la el, fiind preocupată să mă ajute să car bagajele, să scarpine pisica slăbănoagă și să râdă de mine.

Aviz amatorilor: Cine mai vine în vizită la mine și mă întreabă de ce e slabă pisica, îl dau afară!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Faptul ca ,traim intr-o l,ume nebuna , se dovedeste in fiecare zi ,inclusiv pe la televizor cu emisiuni aiurea , Au ajuns unii oameni ,sa iubeasca mai mult un animal ,decat un copil fara parinti ma refer . Cunosc personal un caz,
    ---O domnisoara de 50 ani ,, singura cu ,,de toate ,, locuinta ,masina , servici , a preferat sa adopte o pisica, decat un copil de la orfelinat, etc,,
    • Like 0


Îți recomandăm

Alex Livadaru

Dacă ar fi cineva atent în PSD, în această perioadă, ar observa că partidul este pe contrasens cu așteptările multora și că valul de antipatie crește exponențial, de la o zi la alta, pe măsură ce se apropie „momentul adevărului”, așa cum îi spun pesediștii, într-o campanie de PR politic care se desfășoară pe rețelele sociale (reprezentanții partidului pun postări identice cu „Ajunge!”).

Citește mai mult

Nicusor Dan / sursa foto: Profimedia

Dacă asta devine regula, atunci întrebarea nu mai e cine rămâne și cine pleacă, ci ce mai înseamnă, de fapt, votul meu. Deocamdată eu, Gabi, cetățean care execută conștiincios contractul cu statul chiar și când statul îi pune acolo pe niște tipi teribili să dea în butoane, văd că nu prea mult.

Citește mai mult

Sursa foto: Banu Stefan

Suntem o comunitate de peste 350.000 de donatori și peste 8.000 de sponsori care spunem cu bucurie #NoiAmFacutUnSpital, reclădindu-ne odată cu inițiativa Dăruiește Viață speranța și încrederea că limitările sistemului pot fi depășite cu viteza implicării și a integrității.

Citește mai mult