Bătălia pentru o viață normală: „Mi-a spus să fiu încrezător, să urmez tratamentul, să nu mă uit pe internet la tot felul de prostii despre tratamente minune. Sfatul medicilor este cel mai important”

Foto: Serhii Prystupa / Alamy / Alamy / Profimedia

În urmă cu doi ani, de Paște, Marius Băcilă stătea pe o bancă în curte, după ce trebăluise prin curtea gospodăriei sale din Simeria. Când a dat să se ridice, o amețeală puternică l-a țintuit pe loc. Doar susținut de soție, a ajuns reușit cu greu să ajungă în casă.

Amețelile puternice nu îl slăbeau deloc. Cam cu o săptămână înainte, începuse să simtă dureri puternice de cap. Nu îi treceau decât cu calmante, însă se reluau zi de zi, parcă cu și mai mare intensitate. Prin casă se lovea de mobilă, avea probleme cu echilibrul.

În acele zile a început să vorbească cu greutate, „parcă eram beat”. Nu nu își mai putea controla nici scrisul, avea probleme și cu înghițitul, câteodată se îneca cu mâncarea.

Marius Băcilă și-a anunțat colegii de serviciu că are ceva probleme de sănătate și, ajutat de soția sa, s-a dus la medicul de familie, care l-a trimis la neurologie, la spitalul din localitate.

Doctorul neurolog i-a făcut tot felul de investigații. L-a trimis și la cardiolog, ORL, dar „mare lucru nu au descoperit”.

După un RMN la cap, medicii aveau să îi detecteze metastaze pe creier, iar un neurologul l-a trimis la un specialist neurochirurg, la o clinică specializată de la Cluj-Napoca. Acolo medicii i-au spus că nu are nevoie de tratament neurochirurgical și i-au prescris un CT abdominal, după ce și-au dat seama că metastazele de la creier au altă origine, provin de undeva din abdomen. Tot atunci i-a fost recomandat și tratament oncologic. 

„Apoi m-am internat la spitalul din Deva, la oncologie, iar acolo am făcut CT abdominal și au descoperit că am cancer în abdomen și asta a fost punctul de pornire al metastazelor de la cap. Metastazele erau un efect secundar, boala principală este cancerul pulmonar. Pentru amețelile astea mi-au recomandat să mă duc la Timișoara, la radioterapie, la o clinică. Am făcut radioterapie pentru metastazele de pe creier, care probabil apăsau pe centrii vorbirii, echilibrului. Am făcut radioterapie și, după câteva săptămâni, am simtit că am deja capul mult mai clar, cum să spun, nu mai amețeam așa puternic. Amețelile au trecut aproape de tot, iar din octombrie nu am mai simțit deloc amețeli”, povestește Marius Băcilă.

La Deva, la internarea în spital, a venit la el psihologul clinician. „Mi-a spus să fiu încrezător, să urmez tratamentul, să nu mă uit pe internet la tot felul de prostii de tratamente minune, ce nu au legătură cu realitatea. Sfatul medicilor este cel mai important. Eu am încredere în medici, de asta m-am dus la spital”.

Pentru tumora de la plămâni, bărbatul a fost trimis la Cluj, la spitalul de pneumologie, unde i s-a făcut o bronhoscopie. Rezultatul l-a primit abia în august 2018, iar în septembrie a început imunoterapia oncologică la o clinică din Cluj.

„Dl dr Ungureanu mi-a planificat inițial tratament pe un an și m-am dus la o dată la 3 săptămâni. Tratamentul constă într-o perfuzie de jumătate de oră. Mi-a făcut bine, mi-a facut bine categoric. La fiecare prezentare îmi face analize de sânge, ca să vadă cum stau, iar la 3, 4 luni, un CT de verificare, ca să vadă cum evoluează în interior tumora. Și pare că starea s-a îmbunătățit, boala a dat înapoi. După un an de tratament, mi-a mai prelungit cu încă un an. În septembrie anul asta am început al treilea an de tratament. Acum mi-a mărit doza și merg mai rar, la 6 săptămâni”, povestește Marius Băcilă.

„Și la Cluj și la Deva, la oncologie, am văzut că totdeauna e plin pe coridorul ăla, sunt mulți pacienți”, a observat el.

„Mă simt destul de bine, și sper să mă simt și mai bine”

Ce a simțit când a aflat diagnosticul? „Furie în niciun caz, poate tristețe, dar eram și așa, cam amețit, prea tare nu îmi dădeam seama. La spital mă ducea soția, umblam greu”. Familia, soția și cei doi copii, l-a susținut cel mai mult. „Soția m-a dus la tratament și la Timișoara, și la Cluj. Și acum cu naveta la Cluj, pentru tratament, tot ea mă duce. Nu am siguranța să umblu pe distanțe lungi, obosesc repede”, descrie el.

Acum se simte bine după tratament, nu vrea să iasă la pensie, deși ar putea, pe caz de boală. Lucrează în departamentul de IT la o instituție din Simeria, și muncește de acasă de la începutul pandemiei.

„Nu am ieșit la pensie. Am avut un an și jumătate concediu medical. Doamna de la comisia de muncă mi-a propus să mă pensionez pe caz de boală, dar eu m-am simțit destul de bine și mă simt destul de bine în continuare. Sunt doar un pic mai slăbit, nu pot face așa efort cum făceam înainte de a mă îmbolnăvi. Deocamdată mă simt destul de bine, și sper să mă simt și mai bine. Mai fac tratamentul ăsta, cel puțin un an, până în septembrie 2021”, spune Marius Băcilă, care anul acesta a împlinit 61 de ani.

Când se termină pandemia, spune că își dorește să se ducă la Băile Felix sau la Geoagiu Băi, „la caldură și apă caldă”.

Specialiștii spun că foarte important pe parcursul tratamentului este faptul că pacienții au acces la resurse de informații profesioniste, în care pașii de urmat sunt profesioniști. Acestea sunt destinate persoanelor cu cancer și familiilor lor și oferă informații avizate despre nutriție, sănătate emoțională, dar și comunicare cu familia și cadrele medicale. 

Dr. Andrei Ungureanu, oncolog: Am pacienți cu metastaze care au depășit 5-6 ani cu imunoterapie

În ultimii ani, în tratarea cancerului bronhopulmonar se utilizează terapii noi, care stimulează sistemul imunitar al pacientului să lupte cu tumoarea, iar speranța de viață a pacienților cu metastaze a crescut.

„Din fericire, în România s-au aprobat în ultimii 3 ani medicamente care ne permit să fim la standardul anului 2020. În momentul ăsta, un pacient cu cancer bronhopulmonar poate beneficia în România de cele mai noi tratamente”, punctează medicul oncolog Andrei Ungureanu. „Un pacient cu cancer pulmonar era un pacient cu o speranță de viață undeva la 10-12 luni, deci știai că dacă găseau un pacient cu cancer pulmonar, aceasta era supraviețuirea lui medie. Supraviețuirea a crescut, de la un an, la un an jumătate, de la un an jumătate la 2, de la 2 la 3, iar acum eu, de exemplu, am pacienți cu metastaze care au depășit 5-6 ani. Nu știm cât de departe merge supraviețuirea, pentru că studiile sunt încă noi, medicamentele astea sunt pe piață din 2014-2015”, explică Andrei Ungureanu, medic oncolog.

Un diagnostic cu cancer pulmonar nu înseamnă sfârșitul. Știința și cercetarea au evoluat, au apărut tratamente inovatoare, care sunt aplicate de comisii multidisciplinare. Pe parcursul călătoriei, pacienții și familiile lor sunt susținute psihologic. Supraviețuitorii au un stil de viață activ, unii merg la serviciu, au grijă de nepoți, se joacă cu ei, merg în concedii și se plimbă în parc.

Proiect editorial realizat cu susținerea MSD România, Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer și Fundației Renașterea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp