Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Belferul, ecologul drept, doctorul...

 Klaus Iohannis reușește să fie cel mai detestat președinte din istoria României. Răul pe care l-a făcut e cu atât mai mare cu cât în „neamțul” Iohannis s-au pus speranțele cele mai mari.

Când a fost ales, în 2014, mi s-a părut un miracol, un „vânt fermecat”, cum spuneam atunci. Un etnic neromân în fruntea țării era un triumf al poporului român, după deceniile de naționalism ceaușist burebistic, xenofob, antioccidental. Nu-mi făceam iluzii în legătură cu persoana Iohannis, avusesem o discuție cu el și văzusem de ce nu e în stare în campania electorală.

Dar îmi spuneam că, cu presupusa tenacitate și rigoare germanice, va fi mai bun ca președinte.

În cele două mandate, pe lângă ideea de „neamț”, Iohannis avea s-o compromită și pe cea de profesor.

Omul acesta nu e profesor, n-a fost niciodată. E un belfer care se lăfăie în lux. Un profesor adevărat n-ar fi ținut rezervat-blocat de peste 20 de ani, de pe vremea când ajunsese primar, postul de profesor de fizică la liceul Samuel Brukenthal din Sibiu, unde n-a putut să vină titular niciun cadru tânăr, doar suplinitori. Un profesor n-ar fi putut să arate atâta nepăsare, până la dispreț, față de școală și cadrele didactice. Cea mai recentă probă: ministrul Deca, trimisa președintelui la Educație, declară: „PNL își dorește ca toate promisiunile făcute cadrelor didactice și personalului din învățământ să poată fi ținute. Facem toate eforturile, împreună cu reprezentanții profesorilor”. Deci, după ce guvernul Ciucă, ca să pună capăt grevei, a jurat că le mărește profesorilor salariile la reluarea anului școlar, am ajuns în decembrie, și PNL ne anunță că se pregătește să-și dorească să respecte ce-a promis. Adică să-i tragă-n piept pe profesori. 

Lansatul și re-relansatul program prezidențial „România educată” a fost o ceață toxică. Rezultatele o arată implacabil: în primii 3 ani de mandat, 2015-2018, punctajele României la testele PISA s-au prăbușit, la Citire cu 6 puncte, la Științe cu 9 puncte, la Matematică cu nu mai puțin de 15 puncte. Din 2018 până în 2023, au stagnat. Reforma Iohannis: de la - la 0. Calitatea elevilor a scăzut dramatic. Potrivit aceleiași dne Deca, „avem o proporție importantă de analfabeți funcțional, fără minime competențe necesare pentru societatea actuală”. Ocupăm un prețios loc 2 din coada Europei. De ce? Pentru că, de fapt, niciun politician nu recunoaște importanța capitală a școlii și profesorilor. Pentru că sunt tacit tratați ca bugetari de mâna a doua sau chiar a treia.

Uitați-vă la cei de care depinde acum soarta României, la belferul Iohannis, la absolventul, în mai mult de un deceniu, al dreptului la Universitatea Ecologică, Ciolacu, și la doctorul Ciucă, produse pursânge ale sistemului de Educație ante și postdecembrist și așteptați-vă la ce ni se întâmplă. Iar cei care vor veni după ei, vor fi, garantat, și mai și. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

CT Popescu

Când Crin Antonescu a refuzat să-l susțină pe Nicușor Dan în turul 2, cu toate că l-am sunat și l-am rugat insistent s-o facă, am fost dezamăgit de lipsa lui de responsabilitate; mi-am spus că de vină este orgoliul rănit. Când s-a apucat să arunce niște declarații care îl așezau în AUR și la postul tv MarșMă, unde s-a și dus, mi-am spus că e din pricina frustrării și pentru că se consideră trădat de cele 3 partide care l-au „susținut”.

Citește mai mult

Valea Lotrului / sursa foto: arhiva personala

Valea Lotrului este una dintre acele regiuni ale României în care natura și geografia se întâlnesc fără compromisuri: munți rotunjiți de peste 2.000 de metri, păduri ce par nesfârșite, lacuri întinse ca oglinzile puțin tulburate ale cerului și ape care curg limpede, negrăbite de industrie. Aici, în inima Carpaților, frumusețea naturală pare să îngâne tot ce iubește omul la munte — aer proaspăt, liniște adâncă, priveliști care îți rămân în suflet mai mult decât orice fotografie.

Citește mai mult