Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Când cineva vă spune cu resemnare „nu ne mai facem bine”, arătați-i acest adevărat proiect de țară! Doamnele care au avut puterea să ne arate că ne putem face bine au deschis porțile spitalului construit cu ajutorul a 500.000 de oameni și a 7.700 de companii

Spitalul Dăruiește Viață

Foto: Facebook Dăruiește Viață

Există o zicere în spațiul digital care, pe măsură ce devine tot mai populară, ne aruncă tot mai adânc în hăul plafonării: „nu ne mai facem bine“. Se lipeşte tot mai des, ca o ştampilă bolnăvicioasă, de felurite forme de gafe, inepții, abuzuri sau acte de sub-civilizație care izbucnesc senine în Cetatea sociopolitică, înnegurându-ne idealurile de mai bine, mai transparent, mai tolerant şi constructiv. Când am fost vreodată bine?! Mă îndrept fără ezitare spre 43 de ani şi, scuzați-mi franchețea, până acum eu n-am prins binele din România decât la nivelul relațiilor afective sau profesionale pe care mi le-am construit cu cei din jur, în republica personală. Dacă această expresie ascunde, de fapt, o speranță a vindecării de traumele şi tarele unui trecut sinistru, mă întreb cât ne ajută resemnarea pastorală împărtăşită amarnic în reţelele de pseudosocializare. Dacă este o metodă de psihologie inversă, în care verdictul vrea să mâne mai abitir spre acțiune și mobilizare, mă tem că demersul este mult prea subtil pentru instincele noastre psihologice primare. Dacă este un țipăt de disperare aruncat în neantul autorităților și al semenilor, mă tentează să afirm că impostura și nesimțirea au puterea de a antifona multe dintre urechile care ar trebui să decripteze acest mesaj și să încerce ca strategie Schimbarea.

Un concept capricios și epuizant, Schimbarea, o visăm încă de pe vremea când Convenția Democrată și-a făcut-o stindard în campania electorală din 1996. Ne-am agățat de ea cu disperare, așteptând să vină de la alții, în mod miraculos, ca un duh magic eliberat dintr-o lampă cu petrol păstrată pe dulap, ca mărturie a vremurilor care ne-au chinuit și testat toate limitele. Însă schimbarea presupune un act comun de recunoaștere a metehnelor care trebuie corectate, o asumare a unor strategii coerente, pe termen lung, urmate cu strictețe și încăpățânare, o ambiție astronomică și o voință uriașă, de neclintit în fața tentației de a alege calea mai ușoară sau de a renunța. Astăzi știm că este imposibil să faci schimbare cu lupii abili de ieri, deghizați peste noapte în mielușeii descurcăreți ai democrației. Însă dacă a existat o forță care a reușit să dea spargeri constante în temeliile corupte ale Sistemului creat după 1989, strecurând în mentalul colectiv alte valori și alte repere, aceasta este societatea civilă. Există zeci de inițiative care ne fac bine, în sensul în care schimbă modelul vetust de a ne raporta la instituțiile Statului, la sistemele de sănătate și de educație și, nu în ultimul rând, la noi înșine. Ne fac bine reunindu-ne sub umbrela unor cauze pe care n-am reuși să le ducem singuri pe umeri, vindecându-ne în momente-cheie de exasperare, frustrare, depresie și renunțare, inspirându-ne să vrem mai mult și să putem mai mult.

Împreună, Dăruitori de Schimbare, spune asociația Dăruiește Viață în campania lor aniversară. „De 10 ani, Dăruiește Viață nu a avut niciun donator, a avut doar dăruitori.“ 7.700 de companii și 500.000 de oameni, „mai mulți decât voturile pe care le primește un politician“, ne-a spus emoționată Oana Gheorghiu, co-fondator Dăruiește Viață, la conferința „10 ani de schimbare“ din incinta șantierului #NoiFacemUnSpital. Ne-am plimbat fascinați pe etajele, coridoarele și saloanele acestui spital de copii construit exclusiv din donații și sponsorizări, cea mai mare investiție făcută în sistemul sanitar din România în ultimii 30 de ani. Primul spital național de copii pentru cancer, boli grave și traumă a intrat în etapa finală, urmând să fie dus la bun sfârșit și predat autorităților în următoarele luni. Paula Herlo l-a numit „cel mai spectaculos proiect de țară pe care România l-a avut până acum“. 

Ca dăruitor, îl consider deopotrivă cel mai spectaculos proiect de solidaritate civică pentru dreptul la viață și la demnitate umană. Nu știu dacă cei 500.000 suntem toți oameni care s-au confruntat, într-un fel sau altul, cu realitatea devastatoare a cancerului; care i-am vegheat în spital pe cei dragi cu zilele sau cu lunile, în picioare sau pe un colț de scaun, în mizerie, durere și umilință, fără vreo urmă de susținere sau de consiliere. Dar știu că fiecare reușită merită să fie sărbătorită și aplaudată, ca să putem continua acest lung proces de a ne face bine, fizic și psihic, în ciuda tuturor actelor de corupție și de indolență care ne fac rău și ne alungă din țară.


Dincolo de cele 43 de milioane de euro adunate în cei 10 ani, Carmen Uscatu, co-fondatorul asociației, le-a mulțumit dăruitorilor, cu modestie, „pentru privilegiul de a spune noi facem un spital“. Clădirea pe care arhitecta Raluca Șoaita, alături de echipa ei de la Tesseract, a gândit-o ca pe un copac al vieții, în care fiecare ramură poartă speranțele copiilor, ale părinților și personalului medical, este concretizarea, sinteza Schimbării. Ea freamătă deja de emoție, ca o poveste care așteaptă lumina tiparului: emoția medicilor care vor avea șansa să performeze la standarde îndelung visate, a dăruitorilor care lasă o moștenire prețioasă Statului român, cu speranța că va fi pregătit s-o gestioneze conștient și responsabil.

Le-am întrebat pe fondatoarele Dăruiește Viață ce mesaj ar pune pe o cărămidă mare în Piața Victoriei pentru guvernanții care ne vor bântui existențele în următorii 10 ani. „Sunteți aici pentru scurt timp“, mi-a răspuns Oana, pomenită cu admirație pentru momentele ei de „asperitate“ de unul dintre vorbitorii invitați. Responsabilă cu emoția, Carmen mi-a spus că „Valul schimbării vine.“

L-am văzut, l-am trăit, l-am admirat astăzi, în acțiune, în timp ce făceam turul spitalului în compania colegilor din presă și a medicilor implicați în diferite proiecte Dăruiește Viață. Am fost dăruitori fără cuvinte și plângăcioși fără restricții pentru că acest proiect a devenit pentru mulți dintre noi, în momente de cumpănă, o terapie a durerii, care ne-a ajutat să evadăm din tenebrele #nunemaifacembine. Suntem binele pe care ni-l facem singuri, om cu om, până la sute de mii și la stele. Din micul Observator construit special pentru ei pe acoperișul spitalului, copiii internați vor putea privi cu încredere aceste stele, atunci când vor veni seara să viseze liber. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Marco check icon
    "Dacă vă întrebați de unde personal medical pentru noua clădire, acesta se va muta din actualul Marie Curie." ...aceiasi, eterni. Cladirea arata bine. Pacat. Nu ne mai facem bine.
    • Like 0
  • Se concretizeaza aceasta actiune prin a preda acest minunat obiectiv facut din putinul daruit de fiecare dintre noi, catre Marele Prădător al Speranțelor Românilor, anume Statul Român.
    Dar de ce oare nu am putea sa facem invers?, adică Statul Român, acest veșnic incompetent, hoț, vânzător de suflete și gropar al sacrificiilor înaintașilor noștri, să predea el frâiele guvernării și administrării acestei țări, doamnelor care au demonstrat ceea ce am vrea cu toții..., să fim normali.
    • Like 0
  • Filbert check icon
    Acest proiect realizat este despre solidaritate. Includ aici si solidaritatea tuturor guvernelor si politicienilor in a minimaliza, neglija si/sau boicota ceea ce acesti oameni minunati au reusit. Aproape ca admiri acest simt transpartinic al pericolului reprezentat de oameni integri si competenti. Bravo, PSD + UDMR, PNL + UDMR, PNL+USR (cu citeva exceptii) + UDMR, PSD+PNL+UDMR, sinteti toti din aceeasi rasa de animal politic, va meritati unii pe altii si va meritam! Daca e de inteles ca la varantene (+ similare) nu s-a spus nimic despre 'Daruieste Viata' in afara de hahaieli si de aluzii de insusire de fonduri din donatii, doamnele care au condus cu inima, cu sudoare multa, cu bun simt si competenta acest dificil 'santier' (cuvint drag unui anume domn...) nu mai sint invitate de vreo 2 ani nici la Digi24.
    • Like 1
  • Apreciez enorm aceasta realizare si nu vreau sa fiu Gicà contra. Dar sa ne-ntelegem, îmi pare ràu, daca pentru fiecare spital din Romania va fi nevoie de juma' de milion de oameni si 770 de firme, atunci chiar ca nu ne vom mai face bine niciodata.

    In afara de acest spital, in 32 de ani a mai fost construit doar unul, la Mioveni, si acela cu ajutorul si presiunile francezilor de la Dacia, exact cum s-a facut si A1 pe vremuri de la Bucuresti la Pitesti.

    Si-atunci vin si întreb retoric : unde este statul în toatà treaba asta ? Nu este, pentru cà este un stat esuat din pàcate ! De fiecare datà cand vàd epava Evangheliei de la Costinesti vad de fapt imaginea statului român...
    • Like 1
  • Nume check icon
    Jos palaria la ce au facut aceste doamne. Sunt un exemplu foarte bun ca daca vrei sa faci ceva poti...in zona de voluntariat, ONG-uri si sponsorizari. Am contribuit persoanal si institutional la initiativa doamnelor pentru ca am avut senzatia ca banii pe care ii donez sunt foarte bine folositi. Inca o data felicitari.
    Totusi, in ciuda acestui succes modul si modelul folosit nu poate fi replicat in sistemul de stat nicaieri in lume, indiferent daca exista bunavointa, intelegere si pricepere pentru ca se lucreaza pe alte proceduri guvernate de legi in vigoare. Si atat timp cat alte tari cu acelasi sistem birocratic, sau cateodata chiar mai incarcat functioneaza, inseamna ca nu sistemul in sine este problema si cei care il folosesc care sunt incompetenti, indolenti, miserupisti si reticenti la schimbare.
    Proiectul actual a avut si un PR foarte bine facut - felicitari - dar nu putem sa spunem ca este un proiect de tara - astai buba PR-lui ca totul este la superlativ, absolut, primul, nemaintalnit - ci o activitate cu rezultate deosebite a unui grup de persoane fizice. Daca as fi carcotas, as putea interpreta ca este o pledoarie pentru privatizarea sistemului public de sanatate si cand vine vorba intotdeuna aceasta initiativa este data ca exemplu. Sunt si exemple in sistemul public de stat. dar care pentru ca nu beneficiaza de un PR corespunzator - pentru ca statul foloseste banii numai ca sa cumpere spatii TV - nu se stiu. De ex. Spitalul Foisor am inteles ca este in regula. Personal ma fost la Cluj la Institutul Dimitrie Fodor unde am avut impresia ca ma aflu la un spital particular atat dpdv dotari cat si personal.
    Prin urmare putem si la stat daca vrem. Problema principala este sa putem, diar dupa aceea sincer chiar sa vrem.
    • Like 1
  • Emil check icon
    Cu o floare nu se face primavara!!
    • Like 0
    • @ Emil
      Filbert check icon
      Foarte profund.
      In schimb cu citeva flori se face un spital pentru copii.
      • Like 0
    • @ Filbert
      Emil check icon
      Ma refeream strict la titlu, nu la realizarea proiectului, care întradevar este ca o floare intre ciulini! Am ajuns ca neobișnuitul sa ia locul obisnuitului.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult