Viorela Mihai

Suntem o comunitate de peste 350.000 de donatori și peste 8.000 de sponsori care spunem cu bucurie #NoiAmFacutUnSpital, reclădindu-ne odată cu inițiativa Dăruiește Viață speranța și încrederea că limitările sistemului pot fi depășite cu viteza implicării și a integrității.

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Din 1998, de când m-am mutat în București, tata îmi trimite mărțișoare de 1 martie, cu acea consecvență care valorează cât un milion de cuvinte.

Pe ușa interioară a dulapului meu de acasă, de la Cluj, am un poster pe care l-am desenat în 1994 după o copertă de disc, pentru a-l face cadou prietenei mele cele mai bune. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Mâncam, respiram, visam ProTV.

​Sunt din generația ’79: ultimul an al Generației X, care, într-o Românie care a evoluat atât de cinic și de haotic, a dat de multe ori chiX. Și totuși, vreau să cred că mulți dintre noi nu ne-am acrit ca neamul prost, ci suntem într-un proces de „învechit“ cu rost, oricât de frustrant ar fi să te ții de un rost care înseamnă mai mult decât omnipotenții bani, măsura cea mai comună a succesului sau a fericirii. Foto: Profimedia

În România, unde partidele și demnitarii au creat de-a lungul anilor un deficit uriaș de responsabilitate politică, Pactele de Integritate pot deveni mai mult decât un mecanism punctual de supraveghere, un instrument sistemic pentru creșterea încrederii în instituții. Foto Getty Images

Recunosc, ne-am dat mici șanse nouă, celor care ne vedem de treabă fără să facem multă gălăgie, în firescul responsabilității asumate. Noi, cei care visăm în tăcere la măsura și măsurile juste, care ne temem de ridicol și facem alergie la făloșenie, care ne ducem viețile fără să ne filmăm și postăm narcisist reușitele și panseurile despre viață și viitor.

Pe LinkedIn, platforma de socializare întru muncă și carieră, un avocat specializat în dreptul muncii ne informează cu o înțelepciune halucinantă că „nici Mihai Viteazu, nici Vlad Țepeș, nici Ștefan cel Mare nu au fost olimpici la matematică“.

„Doamnă, dar noi nu avem niciun drept?!“ este replica perfectă care sintetizează opțiunea electoratului care nu este fanatic, rasist sau ultranaționalist, ci pur și simplu sătul să fie mințit și judecat la nesfârșit. foto. Inquam Photos / Malina Norocea