Viorela Mihai

Am un amic care la sfârșitul agendei își notează conștiincios toate invectivele, perlele și textele motivaționale ale șefilor. „Aveți rahat simplu în loc de creier!” „Nimic nu se face fără mine în cc!” (Foto: Guliver/Getty Images)

Acțiunile noastre mici se varsă ca Dunărea într-o mare de speranță, pe măsură ce învățăm să dăruim viață și sens României noastre. Prin urmare, sus inimile, cei rămași sau cei plecați, aici este acasă, unde pendularea între disperare și nădejde este un mod de viață, unde am învățat să fim echilibru unii pentru ceilalți, ca să nu o luăm cu toții razna. (Foto: George Călin/Inquam Photos)

Dincolo de diversele parastase cu iz festiv și dezveliri de colivă pe socluri și statui, este anul autoreflecției și al rememorării care pot cimenta proiecțiile și acțiunile pentru viitor. (Foto: Inquam Photos / Alberto Groșescu)

„Mereu ați fost așa... brunetă?” Pauză de perplexitate! Sunt într-un birou luminos de corporație și am venit să prezint un proiect în care cred. Pasiunea discursului îmi este fracturată de această întrebare halucinantă, căzută ca un topor din cer.(Foto: Guliver Getty Images)

„- Așa nu putem continua. Așteptăm să iasă doamna din sală și voi relua acest moment. Nu că aș fi eu foarte bun, dar e scris prea bine textul! Îmi doresc să-l ascultați fără a fi întrerupți.” (Foto credit: Grand Adriana)

Astăzi, mă gândesc că dacă mama ar mai fi aici, i-aș spune toate lucrurile pe care le simțeam, de fapt, în fiecare 8 Martie pe care l-am tratat de sus.(Foto: Guliver/Getty Images)

- Ana, te rog, apucă-te de teme! Iar ne prinde noaptea! - Stai să-mi număr like-urile! (Foto: Guliver/Getty Images)

La ultima escapadă în celălalt capăt de țară, am poposit la o mătușă unde știam că vom avea niște subiecte tabu: protestele și Guvernul. Este genul de mătușă pe care îl avem cu toții: bună ca pita caldă, dar captivă în cuptorul încins la nesfârșit de Antena 3. Genul care ți-ai dori să cânte “pierdut buletin” la toate alegerile. (Foto: Guliver Getty Images)

Când am văzut că începe ninsoarea, am știut că nu-i a bună. „Vine vreme de protest!”, mi-a spus, înțelept, jumătatea. „Ce naiba, Dumnezeu ține cu ăștia?”, am chicotit. „Lucrurile mari se obțin greu în viață!”

Pe măsură ce se leagă conversația, ifosele se destind și team-leaderii și seniorii din cărțile de vizită devin pur și simplu părinți. (Foto: Guliver Getty Images)

„Fă’, proasto, urcă, fă‘, că proastă mai ești!” Un bărbat își încurajează „tandru” jumătatea să urce în autobuz. Replica mă scoate din romantismul de februarie și mă aruncă direct în cotidianul de asfalt. (Foto: opiniatimisoarei.ro)

Schimbarea nu poate veni într-un an, dar vreau să cred că nu mai există cale de întoarcere. Iar când ne întrebăm data viitoare “la ce bun?!”, vă invit să facem un drum la Memorialul de la Sighet, să vedem de unde am plecat, goliți de istorie, de identitate și de orice valori. (Foto: Ciprian Muntele)

Suntem cu toții orfani: orfani de autorități competente care să înțeleagă că orice bătaie de aripi la Guvern sau Parlament are efect asupra unui număr enorm de oameni. (Foto: Guliver/Getty Images)

Viața prietenului meu constă într-un apartament închiriat în care își duce confortabil traiul de holtei care nu vrea să se complice mai mult. Are un serviciu bunicel, un grup de prieteni relativ stabil și un plictis existențial pe care și-l alungă la fotbal și prin Centrul Vechi. Trăiește mai presus de evenimente în limbul celor care au ales să nu-și bată capul și să nu-i supere nimic. (Foto: Guliver Getty Images)

„- Poftiți, domniță, în palat!", mă invita el când poposeam cu gândurile mele și căruciorul în parc. Înăuntru, avea reșou, un radio mic portabil, un set de tacâmuri învelite într-o batistă, o vestă croșetată agățată de scaun și o carte de rugăciuni. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

„Și cum vom săvârși această uniciune?”, l-a întrebat Cuza pe Kogălniceanu și, mai târziu, Ferdinand pe Brătianu. Oamenii mari ai istoriei noastre au cugetat prelung și au găsit atunci calitățile prin care să ne asigure premise bune și pentru ziua de azi.(Foto: Inquam Photos / George Călin)

Ne-am întâlnit în stație și Găbița era tare supărată. Ieri, fusese convocată la o ședință de urgență la salon. (Foto: Guliver Getty Images)