Când citesc că România e pe primul loc în UE la scumpirea chiriilor, nu pot să nu mă întreb: „Cine plătește?”

Când citesc o știre de genul „România, pe primul loc în UE la scumpirea chiriilor: 43,5% într-un an”, nu pot să nu mă întreb „Cine plătește?”

Nu știu cum sunt colectate datele Eurostat, dar știu puțin mai mult despre situația concretă de pe teren:

Disclaimer: prețurile de pe platformele de tranzacții imobiliare, fie că vorbim de închirieri sau de vânzări, sunt prețurile CERUTE, de multe ori prețurile visate. Ele sunt fixate undeva între mimetismul proprietarilor care se uită la „prețul zonei“ și lăcomia agențiilor imobiliare.

- De șase luni îmi apare în feed-ul de Facebook anunțul cu apartamentul de 67 de metri pătrați de la Parcul Circului, pentru care proprietarul vrea 200.000 de euro. Probabil a văzut prețuri similare și agentul i-a spus că atâta face. Nu l-a vândut, dar nici nu a scăzut prețul.

- Într-un complex imobiliar nou din Aviației-Pipera, proprietarii cer pe două camere între 800 și 1000 de euro chirie. Se iau unul după altul și stau cu apartamentele goale, încurajați de agenții care spun că “ăsta e prețul zonei”. 

Prețul zonei e în realitate fixat de cerere și ofertă. Când prețurile sunt artificial ținute în sus, piața e blocată. Nu spun că nu sunt și oameni cu bani, dar în condițiile în care puterea de cumpărare a scăzut în MEDIE în România, este ilogic ca și mai mulți oameni să fie dispuși să dea 800-1000 de euro pe 2 camere în Pipera decât acum un an.

Am prieteni care îmi povestesc că la fel e și în țară: că prețurile afișate n-au nicio legătură cu prețurile tranzacționate.

- În Cluj, locul în care ni se spune la știri că garsonierele sunt la prețuri de Paris, un apartament de 2 camere pentru care se cer 350 de euro își caută chiriași de un an. (Nu, nu e o bombă, e un apartament civilizat dintr-un bloc civilizat dintr-un cartier - e drept - comunist).

- În Brașov, noul „El Dorado” imobiliar, un apartament renovat și mobilat de 3 camere din Răcădău, pentru care se cer 550 de euro, stă gol de șase luni.

Prețurile au crescut fără doar și poate (s-au scumpit materialele, terenurile, forța de muncă, au crescut taxele etc.), dar există și un marketing agresiv al creșterii artificiale a prețurilor, “ca să ne aliniem și noi cu orașele europene”, ceea ce de multe ori înseamnă doar să luăm un comision mai mare.

La voi în localitate cum sunt prețurile?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp