foto: Profimedia
Alo, domnule rector, mai aveți Adobe Reader instalat? Să nu cumva să-l ștergeți, că e tot ce mai ține cercetarea românească în viață! Să trăiască PDF-ul de pe serverul .ru, că altfel s-ar prăbuși întreg edificiul științific de la Carpați.
Mihai Iovănel, critic literar și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București, povestește pentru HotNews despre dificultățile muncii de cercetare din cauza lipsei resurselor:
„Multe dintre cărțile pe care le vedeți în birou le-am cumpărat de la anticariat din banii mei, pentru că altfel n-aveam acces la ele.”
Când Academia Română devine client fidel la anticariat și nu la edituri științifice, înseamnă că am trecut într-o nouă epocă de aur: Epoca PDF-ului Salvator. Țara care dă premii pentru poezie, dar nu plătește nici hârtia pe care se scrie. Când asistentul de cercetare dă o zecime din salariu pe un volum, e clar: știința e hobby de lux, iar bibliotecile – niște muzee cu praf și nostalgia abonamentelor pierdute.
„Singurele posibilități pe care le are un cercetător din România este să acceseze cărțile piratate de pe site-urile rusești sau să și le cumpere singur, în condițiile în care volumele academice sunt 50-100 de euro.
Un volum de 100 de euro înseamnă o zecime din salariul unui asistent de cercetare. Ce face el? Adevărul trist este că site-urile de piraterie au salvat cercetarea din România, și nu mă refer aici doar la cercetarea din institute, ci și cea din universități. Dacă ar pica site-urile de pe care descarci ilegal cărți, s-ar duce în cap toată cercetarea din România.”
Ați auzit, stimați demnitari cu doctorate, adesea, în offside? Cercetarea românească are un colac de salvare cu extensia .pdf! Nu e glumă, nu e pamflet (deși, ironic, chiar e). Site-urile de piraterie sunt noua Academie Underground. Un fel de Biblioteca Națională, dar cu serverele în Siberia și ferecată în parole de forum. Îți trebuie mai multă inițiativă să găsești o carte decât să obții un titlu de doctor prin copy-paste.
Și totul funcționează, desigur, cu ajutorul sfântului VPN – adică o rețea virtuală care te face invizibil online. Cu alte cuvinte, dacă vrei să citești o carte academică în România, trebuie să te ascunzi mai ceva ca un spion din Războiul Rece. Știința devine subversivă. PDF-ul, ilegal. Doctoratul, facultativ.
„Multe dintre cărțile de care ai nevoie nu se găsesc nici în biblioteci, iar legat de publicațiile internaționale, dacă mergi la bibliotecă vezi că abonamentele se opresc acum mulți ani.”
Pe scurt: cercetarea românească e o doamnă cu bibliografie impecabilă, ajunsă să bată în pijamale digitale la uși rusești. Ministerul Educației îi oferă, cu generozitate, aplauze. Dar pentru că de aplauze nu poți cumpăra cărți, doamna merge tiptil pe torentele rusești, descărcând din umbră ce nu poate obține din lumină.
Domnule ministru, poate îi dați și dânsei un VPN – că altfel, la cât de rușinoasă a ajuns condiția cercetătorului român, e posibil să nu mai vrea nici să deschidă laptopul.
Până atunci, să trăiască pirateria culturală, sfântă și necesară, unica instituție funcțională din cercetarea românească!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În treacăt fie spus, cercetările pe anumite domenii primesc suport pe platforme online dedicate, de unde pot fi descărcate materialele relevante sau pot fi upload-ate comunicări științifice. Evident, trebuie asigurată componenta de membership, care de multe ori se face pe bază de abonament, invitație sau interviu.
Iar dacă un cercetător are posibilitatea să descarce conținut util din orice surse, cu atât mai bine pentru cercetarea lui. Și de ce tracker-ele de torente de care se vorbește în articol ar trebui să fie neapărat rusești? Dacă tot ne avântăm în termeni tehnici, ar fi bine de știut că tracker-ele de torente nu stochează conținut digital pe niciun server, ele sunt doar mecanisme care permit utilizatorilor să upload-eze și să download-eze conținutul digital (legit or not). Cele mai mari tracker-e pentru cărți sunt MyAnonaMouse (țară de hosting nedeclarată), TorrentGalaxy (SUA, UK, Singapore), TorLock (SUA, Canada, UK).
e adevarat ca cele rusesti nu le au cu proprietatea intelectuala si gasesti multe altele, ,
poate o insistenta catre lumea occidentala ca gratuitatea sa se extinda macar la articolele stiintifice!
sau, cum era pe vremuri, cand trimeteai o carte postala si primeai un extras (scump si atunci dar merita- azi cu internet ar fi gratuit, practic)
Evaluarea și recompensarea acestora ar trebui să se bazeze pe accesări calificate, unde notele primite sunt ponderate în funcție de profilul și competența fiecărui cititor.