Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cât de mare e o pensie mică. Un tam-tam inutil pentru o pensie amărâtă de 10.000 de euro

Petre Lăzăroiu

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.”

Cu alte cuvinte, se face prea mult tam-tam în țara asta pe marginea unor pensii de speciali, când mai bine ar fi fost să stea fiecare în banca lui și să mediteze la nemurirea sufletului. În timp ce economic țara se duce spre faliment, firește. 

Domnului Lăzăroiu, dar și altor domni și doamne din domeniul justiției speciale, nu li se pare nimic ciudat în faptul că ei sunt singurii din țara asta care ajung să încaseze pensii aproape la fel de mari ca salariile.

În același timp, ne gândim și la faptul că în România, pensia medie e de 2700 de lei. Deci, în interiorul aceluiași stat, avem pensionari care încasează 10.0000 de euro și pensionari care încasează 2700 de lei. Și te întrebi, totuși, dacă nu e ceva greșit în distanța asta dintre speciali și ne-speciali. Dacă nu cumva frustrările sociale care au dus la starea de ură perpetuă între membrii aceleiași comunități și între cetățenii aceleiași țări n-au fost cumva determinate și de această distanță uriașă între speciali și ne-speciali.

Și nu doar lui Lăzăroiu i se pare mică o pensie de 10.000 de euro. Să n-o uităm pe Elena Costache, șefa Consiliului Superior al Magistraturii, care a spus foarte clar că oamenii din justiție ”sunt unici din toate punctele de vedere”, ca atare merită mulți, foarte mulți bani. 

Dacă ar fi să judecăm în absurdul unei astfel de teorii, în care o categorie socio-profesională merită recompense constante și majore, indiferent cât de rău o duc toți ceilalți, atunci poate ar trebui să ne gândim și la rezultatele pe care acea categorie socio-profesională le are, precum și la rolul ei uriaș în societate. 

Păi, dacă ne uităm cu ochii limpezi către tot ce a însemnat justiția din România după Revoluție, nu vedem decât dosare mușamalizate, dosare uitate, dosare prescrise, dosare pline de praf. Niciunul dintre cazurile mari care au traumatizat societatea românească n-a fost realmente plătit de vinovații lui. Niciunul! Noi încă ne așteptăm dreptatea din 89! Aici suntem în privința dreptății românești.

Sigur, pe de altă parte, dacă am fi avut niște speciali și niște unici care chiar s-ar fi dedicat ideii de dreptate și ar fi făcut-o fără grija reacției politicienilor, cu siguranță că acelor oameni nu li s-ar fi părut deloc normal ca ei să ia pensii de 10.000 de euro într-o țară în care oamenii ne-speciali iar 2700 lei pe lună în cazurile fericite. Și singuri ar fi cerut un pic de bun simț și ar fi zis: ”nu e drept să existe o asemenea distanță între noi și ceilalți”. Că o asemenea distanță duce la ură. Și ura duce… ei bine… începem să vedem tot mai clar unde duce ea. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Toată tevatura asta a început de la un lucru corect și moral: pensiile de serviciu ale militarilor, care există, cred de pe vremea lui Cuza. Militarii au fost și sunt o categorie aparte de salariați. Ei sunt singura categorie socială care își desfășoară activitatea sub juramânt, ceea ce e mai mult decât pare la prima vedere. Ei știu că există de la început un contract între ei și societate. Ei sunt total la dispoziția statului, execută și rabdă orice greutăți, își dau și viața dacă e nevoie, nu mai execută alte activități în paralel (decât câteva strict reglementate), nu au voie să se asocieze în sindicate, nici să participe la proteste și nici să militeze public pentru vreo idee politică sau de orice altă natură. De asemenea ei ies la pensie la o vârstă timpurie, și anume la o vârstă la care nu mai pot îndeplini obilgațiile care țin de condiția fizică strict necesară. În concluzie ei sunt executanți tăcuți, trup și suflet, fără să crâcnească. Statul la rândul său le oferă un statut onorabil, un salariu decent și o pensie DE SERVICIU, calculată altfel decât pe contributivitate. Mai ales că și după ieșirea la pensie, ei mai pot fi rechemați în serviciu până la o anumită vârstă, în caz de absolută nevoie. Deci în cazul militarilor pensia de serviciu e firească și nu are nicio legătură cu ceea ce se înțelege prin ”pensii speciale”. La acest concept păgubos de pensii speciale s-a ajuns prin abuzurile reprezentanților statului de a-și trage toate avantajele posibile și imposibile. Astfel au ajuns și magistrații să aibă pensii de serviciu, deși ei sunt salariați ca toți salariații. Au într-adevăr și ei un statut special în societate (plus restricții de drepturi civile), dar ei nu funcționează pe bază de jurământ, nu au cerințe de condiție fizică și deci nu ar trebui să se pensioneze la o vârstă timpurie. Singurul avantaj pentru magistrați ar trebui să fie un salariu MARE, conform importanței sociale deosebite a muncii lor. Dar niciun alt avantaj: nu pensie calculată ca la militari și nu vârstă de pensionare redusă ca la miltari. Mai departe, s-au inventat pensii speciale și pentru parlamentari sau aleșii locali. Lucruri total aberante. Acum suntem într-o situație ingrată ca societate: există o întreagă clică de privilegiați, de profitori, care și-au dat tot felul de favoruri din simpul motiv că POT să facă asta. S-a pus problema corectă de a anula pensiile speciale, s-a trecut asta chiar în PNRR și societatea în întregul ei nu mai vrea să audă decât de pensii bazate pe contributivitate. Dar cu toată tevatura asta, defavorizați sunt chiar militarii. Ei sunt singura categorie onestă care beneficiază în mod corect, de mult timp, de pensii de serviciu și din cauza unor PROFITORI din structurile statului, riscă să rămână și ei fără dreptul lor legitim. Rămâne de văzut ce va fi. Va fi ”interesant” oricum, așa cum sunt toate lucrurile care se întâmplă în prezent în România :-( :-(
    P.S. Acum mi-am dat sema de un lucru și fac rectificarea cuvenită. Militarii sunt la ordin, deci executanți docili și loiali. Dar și magistrații au dovedit că execută, în mod docil și loial puterii, ORDINELE POLITICE. Deci sunt și ei la ordin, simpli executanți. Merită deci și ei pensiile lor speciale dar și mult mai mari ca ale militarilor, fiindcă ce fac ei e mult mai important pentru statul nostru mafiot :-) :-)
    • Like 2
    • @ Dan Cojocaru
      Mihai check icon
      Dar cum este cu colegii de la SIE? Sunt și ei militari? Răspund și ei la comenzi? La cele de la noi sau la cele de la Kremlin?
      • Like 0
  • Mihai check icon
    Ar fi profund greșit să se compare pensiile de 2700 de lei cu cele de 10.000 de euro dacă ele au rezultat din aceiași formula de calcul. Problema este că nu doar formula de calcul este diferită dar și penalitățile pentru anii munciți sau mai bine zis nemunciți nu sunt aceleași. Apoi au mai existat și abuzuri când s-au băgat niște drepturi în ultimele luni de activitate cu scopul de a umfla pensia și așa babană. Nu în ultimul rând dacă facem un calcul pe baza pensiei de 10.000, un individ pensionat la 48 de ani va încasa până la 80 de ani 3.800.000 de euro. Adică statul îl face multimilionar în euro prin nemuncă, ceea ce este de-a dreptul ridicol, nu că munca ar fi fost de calitate până la pensionare.
    • Like 3
  • Fiecare popor are conducătorii pe care și-i merita.Cu cât un popor e mai puțin educat, instruit, civilizat cu atât mai mult are parte de regimuri discretionare, abuzive. Este un cerc vicios.Ca să avem cetățeni responsabili, asta ar însemna ca clasa conducatoare sa doresca și să creeze condițiile pentru acest lucru care oricum s-ar întâmpla în niște zeci de ani. Deocamdată nu se întrevede nimic
    • Like 1
  • Parlamentul ar trebui să actualizeze rapid legea salariilor în sistemul bugetar și să abroge toate prevederile anterioare cu privire la salariile bugetarilor. Ar fi un hard reset la care nimeni să nu mai aibă nimic de comentat. Să se termine cu salariile, sporurile și primele nesimțite. Iar pensiile să fie calculate la fel pentru toate categoriile, în funcție de contributivitate.
    Pentru asta este însă nevoie de un reset la fel de hard și al clasei politice. Un partid nou, vertebrat, care să coaguleze toți politicienii valoroși răsfirați în prezent prin actualele partide precum și oameni valoroși care nu au vrut să se mânjească de niciun fel intrând în politica mioritică, ar putea aduce un suflu nou.
    • Like 4


Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult