Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce fac Ștefan cel Mare și Iohannis?

Primarul Iașiului, Mihai Chirică, vicepreședinte PSD, a declarat: „Dacă mă întrebați ca primar și cetățean, crescut lângă statuia lui Ștefan cel Mare, numirea lui Sevil Shhaideh ca premier este nepotrivită”.

Mă gândesc, stimați republicani, că se impun niște întrebări.

1. Considerați că se răsucesc în morminte Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân, dacă doamna Shhaideh ajunge în cea mai înaltă dregătorie a Țărilor Române?

2. Sunteți de părere că România se duce de râpă cu un președinte neamț și luteran, și un prim-ministru tătar, musulman și femeie?

3. Credeți că președintele Iohannis o va desemna șefă a Guvernului pe doamna Sevil Shhaideh?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult