Faptul că pentru prima oară în istoria politică a României o femeie ocupă postul de prim-ministru e un lucru folositor deschiderii minților românilor. De asemenea, religia musulmană minoritară a doamnei Sevil Shhaideh poate contribui la creșterea toleranței pe meleagurile noastre majoritar ortodoxe.
Pe de altă parte, s-ar putea spune că mai avem o premieră: o purtătoare de cuvânt pe post de prim-ministru. Doamna Shhaideh pare a fi transmițătorul de cea mai mare încredere al hotărârilor domnului Dragnea.
Asta însă nu le dă dreptul liderilor opoziției și chiar dlui Dragnea să o trateze cu o lipsă de bun-simț întristătoare. Doamna Raluca Turcan, femeie, între altele, spune că aceia care au votat PSD nu au votat-o pe fina dlui Dragnea ca premier. Mai întâi, dna Turcan se acoperă de ridicol comunicându-ne că o roade grija de aspirațiile mai mult sau mai puțin împlinite ale votanților PSD, când PNL nu știe pe unde or mai fi votanții lui. Apoi, dânsa ar trebui să se gândească de două ori înainte de a deschide gura în legătură cu familia în politică. Când PDL, partidul d-sale, trăgea din greu s-o facă europarlamentar pe odrasla cea mică a președintelui Băsescu, nu-mi amintesc vreo luare de poziție a dnei Turcan.
Dl Nicușor Dan găsește de cuviință să-i stâlcească disprețuitor numele dnei Shhaideh, exact în stilul xenofob în care liderii PSD, ALDE și PRU pronunțau „Julien”, „Klaus Werner” sau „Clotilde”.
Însuși dl Dragnea anunță că el ar fi trebuit să fie premier, dar fiindcă o condamnare și o lege nedrepte îl împiedică, n-are ce face și o pune pe dna Sevil – câtă delicatețe...
Eu, ca gazetar, ce-ar trebui să fac dacă ar fi să merg pe linia asta, să dau acestui text titlul „Cadâna lui Dragnea”?
Cât privește probabilitatea ca alegătorii PSD să fie contrariați de etnia și religia dnei Shhaideh pe fondul românolatriei ortodoxiste exhibate de PSD în campania electorală, aceasta bate spre zero. Din două cauze.
Unu: campania xenofobă a fost în mod precis occidentofobă, îndreptată împotriva magnatului american Soros, Bruselului, companiilor multinaționale vestice. Nu împotriva Orientului, a minorității tătare, căreia îi aparține doamna Shhaideh.
Doi: Hitler nu era nici înalt, nici blond, n-avea ochi albaștri și nu era nici măcar german. Era mic, negricios și austriac. Asta nu i-a împiedicat pe germani să-l idolatrizeze, înghițind tot ce spunea, fără să vadă cum arăta.
Când vrei să crezi, atunci nu mai auzi și nu mai vezi.
Asta s-a întâmplat și cu votanții PSD. Au dorit cu tot dinadinsul să creadă în ce le-a livrat PSD (consiliat electoral de niște israelieni!), așa că acum nu mai văd și nu mai aud nimic. Ca orbii cu mâna întinsă, așteaptă bănuții promiși, leafa pentru că sunt români, buni români, fredonând: „Shhaideh, mândruțo, shhaideh, mândro, shhaideh, mândruțo, mândra mea...”.
