Peste o sută de sătmăreni s-au întors în timp, sâmbătă noapte, pe ritmurile lui Dr. Alban, care a concertat într-un club din oraș. Pentru cei mai tineri, Dr. Alban este unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți din anii '90, cu hituri precum „It's my life”, „Sing hallelujah”, „No coke” sau „Hello Africa”. Dacă nu îl știi după nume, cu siguranță i-ai auzit măcar o dată piesele.
Pentru cei prezenți la Pulse Club însă, Dr. Alban a fost un reper al copilăriei și tinereții lor, fiind printre primii artiști care s-au „auzit” în țara noastră, după căderea comunismului. De altfel, faptul că s-a lansat la începutul anilor '90, alături de alte nume precum Haddaway, Ace of Base sau Snap, îl face să fie asociat cu o nostalgie, o speranță, o sete de libertate care „rezistă” și astăzi, în partea noastră de Europa.
Timp de aproape 4 ore, spectatorii cu vârste între 30 și 60 de ani s-au delectat cu melodii precum „What is love”, „Coco jamboo”, „You're my heart, you're my soul”, ba chiar și un remix la „Time to say goodbye” de Andrea Bocelli, responsabili de distracție fiind doi DJ maghiari.
Apoi, în jurul orei 2 dimineața, și-a făcut apariția Dr. Alban, care a dat drumul hiturilor sale și le-a reamintit tuturor ce frumos era în liceu sau facultate, când aveau visuri mari și îndrăzneau să creadă că va fi chiar mai bine decât este astăzi. Pentru mine, în calitate de fan și prieten al lui Dr. Alban, a fost al 30-lea concert al său în România și al doilea în Satu Mare, după zilele orașului de acum câțiva ani.
„Mihai, what is the name of that city my brother studied in?”, m-a întrebat el de pe scenă, înainte să dedice ultima piesă din concert Timișoarei. De altfel, pe parcursul show-ului, Dr. Alban a menționat de mai multe ori nu doar Satu Mare sau îndemnul „Please come to Romania”, ci și alte orașe precum București sau Cluj-Napoca. O recunoaștere a importanței pe care România a avut-o în cariera lui, care se întinde pe trei decenii și jumătate.
„It's my life”. Mi-e clar că această muzică nu va muri niciodată
Ajuns la aproape 69 de ani - mai mult decât membrii Metallica sau Iris, spre exemplu -, Dr. Alban este în continuare activ atât pe plan personal, cât și profesional. Nu bea, nu fumează, nu se droghează, mănâncă sănătos și merge aproape 10 km pe jos în fiecare zi, acasă în Suedia.
Acceptă în jur de 1-2 concerte pe săptămână - deși ofertele ar fi chiar mai multe, având în vedere fenomenul retro global -, iar în ultimul an a ajuns nu doar în mai toate țările Europei, ci și la Kuala Lumpur, în India sau Mexic. În România, a venit într-un „tur de forță” Stockholm - Budapesta - concert la Kazar (Ungaria) - concert la Satu Mare și retur, în mai puțin de 24 de ore.
Faptul că petrecerea din Pulse Club s-a suprapus exact cu finala Eurovision - clubul s-a deschis la ora 22.00, iar Dr. Alban a coborât de pe scenă chiar când bulgăroaica își primea trofeul - m-a pus pe gânduri. Oare lumea își va mai aminti de „Bangaranga” în anul 2060, la fel cum își amintesc astăzi de „It's my life”, la 34 de ani de la lansare? Răspunsul este de la sine înțeles.
Pe scurt: Alban Nwapa s-a născut în 1957 în Nigeria, într-o familie cu 10 copii. La 23 de ani, s-a mutat în Suedia pentru a studia stomatologia. Pentru a-și finanța studiile, a început să mixeze într-un club, iar de acolo până la o carieră internațională de artist nu a mai fost decât un pas. A venit prima oară în România în 1994, la Sala Polivalentă din București. Are două fiice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.