Ce se întâmplă în Afganistan după plecarea americanilor. Umbra talibană se apropie de Kabul

Foto: Profimedia Images

Într-una din nopţile trecute, în Herat, unul dintre cele mai mari oraşe din Afganistan, liniştea a fost spartă de un glas care striga: „Allahu Akbar”. Curând, altele i s-au alăturat şi, până la urmă, mii de voci s-au unit în acelaşi strigăt.

Nu a fost vorba de vreun atac sinucigaş, nici de o chemare la luptă împotriva necredincioşilor. La fel cum făcuseră părinţii lor, în secolul trecut, strigându-şi solidaritatea şi dreptul la independenţă în faţa trupelor sovietice, locuitorii Heratului, în faţa înaintării forţelor talibane, şi-au găsit pentru o clipă solidaritatea împotriva acestui grup venit din negura Evului mediu şi din taberele de refugiaţi din Pakistan, unde au fost îndoctrinaţi în studiul Coranului,

În ciuda cheltuielilor exorbitante pe care Statele Unite şi aliaţii lor le-au făcut pentru a crea un stat funcţional cu capitala la Kabul, jertfelor omeneşti, pregătirii forţelor armate afgane şi lucrărilor de infrastructură realizate aici, se pare că, pentru ca Republica să supravieţuiască în Afganistan, e nevoie¸ într-adevăr, de o minune divină.

Dacă în ultimii ani, guvernul din Kabul controla circa o jumătate din teritoriul naţional, restul fiind în stăpânirea diverşilor seniori ai războiului care se ocupau cu producerea şi traficul de stupefiante şi al talibanilor, odată cu retragerea trupelor americane şi aliate, forţele guvernamentale au ajuns în situaţia de a mai putea controla doar capitalele provinciale şi câteva oraşe, până şi punctele de frontieră ajungând în mâinile „studenţilor în Coran”. Numai că, vineri la prânz, Zaranj, capitala provinciei sudice, Nimroz, a căzut în mâinile acestora, talibanii plimbându-se trufaşi prin oraş în Humvee-urile cu care armata SUA cadorisise forţele naţionale afgane.

O simplă comparaţie a forţelor militare aflate la dispoziţia guvernului afgan cu cele talibane ar indica o victorie facilă a celor dintâi: 310.000 oameni înarmaţi cu tehnică occidentală, inclusiv avioane de luptă şi elicoptere, şi antrenaţi de NATO, împotriva a circa optzeci de mii de jihadişti fanatici, dotaţi cu AK-47 sovietice şi ceea ce au mai putut achiziţiona de pe piaţa neagră, 5 miliarde de dolari cheltuieli militare ale Kabulului, aproape toate acoperite de Washington, faţă de venituri totale de circa 1 miliard de partea cealaltă. Totuşi, situaţia din teren contrazice calculele de pe hârtie, iar preşedintele Aşraf Ghani a învinovăţit retragerea „intempestivă” a Statelor Unite pentru înaintarea talibană. De altfel, situaţia din Irak anterioară cuceririlor făcute aici de Statul Islamic arăta oarecum similar.

Motivele pentru care SUA nu au reuşit să creeze un stat funcţional în Afganistan sunt multiple şi se datorează, în parte, inabilităţii de a convinge localnicii de beneficiile unui sistem democratic, dar şi corupţiei endemice a autorităţilor afgane. Nu trebuie uitată nici istoria internă sângeroasă a secolului XX afgan, când nesfârşitele revolte şi conspiraţii l-au determinat pe fiecare din liderii afgani să îşi stabilească aceleaşi ţinte: păstrarea independenţei, modernizarea ţării (de la drumuri, la învăţământ), clarificarea statutului femeilor, care erau lipsite de aproape toate drepturile, inclusiv la educaţie şi... propria supravieţuire.

E greu de spus dacă talibanii vor stăpâni iarăşi Afganistanul, însă e sigur că aici se dezvoltă iarăşi o nebuloasă jihadistă care va echivala în monstruozitate Statul Islamic. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp