Adrian Stepan

După ce a rezistat celor 13 ani de război civil, regimul dictatorului Bashar al-Assad s-a prăbuşit în numai 11 zile. După ce au cucerit săptămâna trecută Alepul, al doilea cel mai mare oraş al ţării, rebelii porniţi din enclava Idlib au luat Homsul, Hama şi, în această dimineaţă, capitala Damasc. Mulţi dintre militarii sirieni s-au predat, alţii au trecut graniţa în Irak. Cu o Rusie epuizată de războiul din Ucraina şi un Iran slăbit de confruntările cu Israelul, susţinătorii regimului, cu soldele neplătite, deznodământul acesta era firesc.

Ce s-a întâmplat vineri este o victorie à la Pirus. Ne bucurăm că am scăpat pentru moment, dar, pe termen mediu, am slăbit democrația la fel de mult ca Georgescu. Foto: Inquam Photos

Îmi amintesc şi poveştile bunicului din partea tatei. Cum i-au luat comuniştii pământul primit la reforma agrară. Fusese veteran de război şi luptase până la Cotul Donului. Cum i-au pus ruşii mai mari în sat pe oamenii fără căpătâi, fostele slugi ale familiilor de nemţi. Cum luau aceştia animalele gospodarilor şi cum le duceau în bătătura lor. Foto: Getty Images

Gândiţi-vă la copiii care nu au putut învăţa o meserie fiindcă miniştrii Educaţiei desfiinţaseră şcolile profesionale pentru a-i umili pe urmă la bacalaureat. Foto captura TikTok Calin Georgescu

Denumirea “dictator” nu mai stârneşte de ceva vreme oprobriul public. E de mirare? Cred că nu, iar istoria ne dă nenumărate exemple. Cât urau la început romanii autoritarismele şi cât de simplu le-a fost unor “cezari” veniţi după o perioadă de prosperitate şi “uitare” a abuzurilor anterioare să îşi impună voinţa în mod discreţionar. Augustus voia să pară un umil principe în vreme ce contemporanii îi ridicau altare şi-i aduceau jertfe ca unui zeu. Foto: AA/ABACA/ Abaca Press/ Profimedia

În Orientul Mijlociu e greu să distingi într-un conflict "băieții buni" de "băieții răi". Foto: Abaca Press / Profimedia

Maşinile teleghidate cu fir, produse pe la Oradea, dacă nu mă înşel, o raritate şi pe vremea aceea, se dau acum pentru câteva mii de lei dacă mai sunt în stare de funcţionare.

Am ajuns în comuna Bretea Română din pură întâmplare în week-end-ul trecut. Probabil că nu am fi intrat în localitate dacă nu am fi zărit pe culmea unui deal, ascuns până la mijloc de copaci, turnul semeţ al unei biserici ce părea ridicată în secolele când locurile erau păzite de Corvineşti sau cnezii Cândea. Sursa foto: fede.ro

Avem o echipă surprinzătoare formată din fotbalişti mediocri, dar care nu mai gândesc ca băieţii din anii ’90: luptă, iau gol, dar nu se demoralizează, trag de adversari de zece ori mai bine cotaţi decât ei. Cei mai mulţi au crescut prin Occident, nu mai au complexele generaţiilor crescute în comunism, cărora ni s-a indus ideea că suntem o naţie mică, bătaia de joc a celor mari şi că unica noastră şansă de a face un egal este “să pârjolim câmpurile şi să otrăvim fântânile”. Foto: Profimedia

Când cetăţile din Munţii Şureanu au fost incluse în patrimoniul UNESCO în 1999, ne-am bucurat că se va pune capăt braconajului arheologic...Foto: Facebook Cetatea dacică Piatra Roșie