Adrian Stepan

Zece ani mai târziu, după ce Tunisia rămăsese singura democraţie funcţională printre statele eliberate de furtuna „Primăverii arabe”, însă încercată de probleme economice şi, mai ales, de pandemia actuală, preşedintele Kais Saied l-a demis pe primul-ministru Hichem Mechichi şi a suspendat activitatea parlamentului pentru 30 de zile. (Foto: Fauque Nicolas/Images de Tunisie/ Abaca Press / Profimedia)

„Ultimii bărbați adevăraţi au murit în Al Doilea Război Mondial.” Propoziția asta meșteșugită scrisă de un vlogger cu ștaif dă de gândit unui cititor cult, care probabil că zâmbește condescendent la auzul legendelor cu geto-dacii neînfricați care au vorbit latină înaintea romanilor. (Foto: Getty Images)

Se opun păcii atât tinerele generaţii palestiniene crescute în ura faţă de Israel şi apetenţa înspre atacuri sinucigaşe îndreptate împotriva populaţiei civile, cât şi doctrina Dahiya a Tzahal conceptualizată după războiul din Liban din 2006. (Foto: Getty Images)

Patriotism – evrei – pandemie. O asociere ciudată. Doar că evreii au învins pandemia fiindcă nu au urlat că nu vor să poarte mască ori că vaccinul îi omoară. Foto: Gil Cohen Magen / Xinhua News / Profimedia

Aşa cã, de ce ne-am mai mira când experţi în medicinã trebuie sã audã de la videochatiste şi alţi stipendiaţi de la Rãsãrit: „Eşti o incompetentã şi o dobitoacã, fã nenorocito!” Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Preşedintele Consiliului de miniştri, Mario Draghi, surprindea pe toată lumea în cursul conferinţei de presă de joi când devenea „purtătorul de cuvânt” al întregii Uniuni Europene cu declaraţia sa directă: „M-a deranjat umilinţa pe care preşedinta Comisiei Europene a trăit-o. Erdogan este un dictator, un dictator cu care trebuie să cooperăm, dar, în acelaşi timp, trebuie să fim direcţi în a susţine poziţia noastră.” (Foto: Profimedia)

Noi, europeni sau americani, obişnuiţi cu dezbaterea şi votul democratic, trăind de la un city break la concediu pe plajele cu nisip fin din ţări înfometate, încă visăm şcolăreşte într-o bulă pre-edenică, uitând că nici măcar Iisus nu a promis că vom găsi raiul în viaţa aceasta. Ultimul an doar ne-a scuturat puţin iluziile, dar se pare că nu ne-a învăţat nici pe noi, nici pe politicienii noştri, prea multe.

Dacă ar fi să luăm exemplul Italiei, aici cursurile s-au desfăşurat online numai în anumite regiuni în care incidenţa cazurilor le plasa în culorile portocaliu sau roşu. Insă, pentru a aduce elevii în clase, staţiunile de schi au fost complet închise, la fel ca restaurantele, iar ieşirile în week-end în afara localităţii au fost interzise în majoritatea regiunilor pentru luni bune şi pentru majoritatea provinciilor. În cazul în care un elev manifesta simptome de covid, întoarcerea lui în clasă era condiţionată de un test negativ covid. Adică exact ca la noi, nu-i aşa? (Foto: Inquam Photos/ Alex Nicodim)

În vara anului trecut, parlamentul modifica semnificativ Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan, prin instituirea unor noi categorii de preemptori, dar şi prin impunerea unor condiţii restrictive pentru aceştia, ori instituirea unui impozit semnificativ pe vânzarea unor terenuri care fuseseră anterior dobândite cu mai puțin de opt ani înainte. (Foto: Leonid Eremeychuk / Panthermedia / Profimedia)

Când am văzut mânecuţa decupată a ministrului Cîmpeanu în aşteptarea vaccinului ARN, mandibula lui încleştată şi privirea cruntă, mi-am amintit unul dintre filmele care îmi dăduseră fiori în copilărie - „Predator”- şi, mai precis, scena în care umanoidul ucigaş îşi scotea dintr-un buzunar al armurii siringa cu care îşi injecta medicamentul care să îi trateze rana făcută de „băieţii buni” ai lui Arnold. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea