Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce ție îți place, altuia nu-i face

CTP

Dumitru Buzatu, despre purtarea măștii: „Nu cred că mă protejează”. Spune asta în condițiile creșterii dătătoare de fiori a numărului de contaminări, de internări la ATI și de morți pe zi.

Cum îi e felul, jupânul PSD Vaslui se gândește la propria-i protecție, nicio clipă la a celor din jur. Căci masca obișnuită mai degrabă te împiedică să-i infectezi pe alții. Dacă toți am purta măști și am respecta distanțarea fizică, asta ar ține loc de vaccin anticorona. Însă dacă unul singur nu poartă mască și se înghesuie într-un grup de purtători de măști, poate să-i îmbolnăvească pe mulți.

În afară de gândirea Buzatu, „ideologia” antimască mai exhibă două cugetări: „masca îmi face rău, mă sufocă” și „virusul e vlăguit sau nu există, masca e o botniță pusă mie de guvern”. Aceeași idee călăuzitoare: ceilalți nu mă interesează, important sunt eu.

La contactul dintre două societăți cu nivel diferit de civilizație, cea inferioară își însușește mai întâi nu ce e bun în societatea superioară. Ieșind din comunism, noi am luat de bun individualismul capitalist, indiferența față de soarta semenilor. Libertatea e înțeleasă ca libertatea de a nu-ți păsa de nimeni, inclusiv de tine.

Altruismul predicat de religia comunistă este nomen odiosum. Dar „iubește-ți aproapele” sau măcar „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” – mai corect, în cazul pandemiei ar fi „ce ție îți place, altuia nu-i face” – , astea sunt dictoane creștine, și creștinismul ortodox e la modă. Zeci de mii de oameni sunt împiedicați cu greu să atingă moaștele Sf. Parascheva, fără să le pese fiecăruia dintre ei ce le pot face altora prin îmbulzeala lor. Credința ar trebui să ducă la portul măștii și respectarea tuturor măsurilor de protecție – și se întâmplă invers.

Dorința de aglomerație, de paranghelie, de luări în brațe și pupături sau miserupismul, pur și simplu, s-au manifestat vârtos în ultimele luni. Și nu dau semne să înceteze. Puse sub acoperirea „căldurii” umane care ne-ar caracteriza. Aceasta este cauza principală a umplerii spitalelor cu bolnavi de covid, nu alegerile. Nu virusul, românii omoară alți români. Sub masca iubirii creștine, a nevoii de atingere și de libertate. Care nu e dată jos cu de-afurisenie de luptătorii antimască. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto Inquam Photos

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fonduri publice („cheltuieli cu propaganda”).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon 3 zile in septembrie

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Citește mai mult