Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce ție îți place, altuia nu-i face

CTP

Dumitru Buzatu, despre purtarea măștii: „Nu cred că mă protejează”. Spune asta în condițiile creșterii dătătoare de fiori a numărului de contaminări, de internări la ATI și de morți pe zi.

Cum îi e felul, jupânul PSD Vaslui se gândește la propria-i protecție, nicio clipă la a celor din jur. Căci masca obișnuită mai degrabă te împiedică să-i infectezi pe alții. Dacă toți am purta măști și am respecta distanțarea fizică, asta ar ține loc de vaccin anticorona. Însă dacă unul singur nu poartă mască și se înghesuie într-un grup de purtători de măști, poate să-i îmbolnăvească pe mulți.

În afară de gândirea Buzatu, „ideologia” antimască mai exhibă două cugetări: „masca îmi face rău, mă sufocă” și „virusul e vlăguit sau nu există, masca e o botniță pusă mie de guvern”. Aceeași idee călăuzitoare: ceilalți nu mă interesează, important sunt eu.

La contactul dintre două societăți cu nivel diferit de civilizație, cea inferioară își însușește mai întâi nu ce e bun în societatea superioară. Ieșind din comunism, noi am luat de bun individualismul capitalist, indiferența față de soarta semenilor. Libertatea e înțeleasă ca libertatea de a nu-ți păsa de nimeni, inclusiv de tine.

Altruismul predicat de religia comunistă este nomen odiosum. Dar „iubește-ți aproapele” sau măcar „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” – mai corect, în cazul pandemiei ar fi „ce ție îți place, altuia nu-i face” – , astea sunt dictoane creștine, și creștinismul ortodox e la modă. Zeci de mii de oameni sunt împiedicați cu greu să atingă moaștele Sf. Parascheva, fără să le pese fiecăruia dintre ei ce le pot face altora prin îmbulzeala lor. Credința ar trebui să ducă la portul măștii și respectarea tuturor măsurilor de protecție – și se întâmplă invers.

Dorința de aglomerație, de paranghelie, de luări în brațe și pupături sau miserupismul, pur și simplu, s-au manifestat vârtos în ultimele luni. Și nu dau semne să înceteze. Puse sub acoperirea „căldurii” umane care ne-ar caracteriza. Aceasta este cauza principală a umplerii spitalelor cu bolnavi de covid, nu alegerile. Nu virusul, românii omoară alți români. Sub masca iubirii creștine, a nevoii de atingere și de libertate. Care nu e dată jos cu de-afurisenie de luptătorii antimască. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult