Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce ție îți place, altuia nu-i face

CTP

Dumitru Buzatu, despre purtarea măștii: „Nu cred că mă protejează”. Spune asta în condițiile creșterii dătătoare de fiori a numărului de contaminări, de internări la ATI și de morți pe zi.

Cum îi e felul, jupânul PSD Vaslui se gândește la propria-i protecție, nicio clipă la a celor din jur. Căci masca obișnuită mai degrabă te împiedică să-i infectezi pe alții. Dacă toți am purta măști și am respecta distanțarea fizică, asta ar ține loc de vaccin anticorona. Însă dacă unul singur nu poartă mască și se înghesuie într-un grup de purtători de măști, poate să-i îmbolnăvească pe mulți.

În afară de gândirea Buzatu, „ideologia” antimască mai exhibă două cugetări: „masca îmi face rău, mă sufocă” și „virusul e vlăguit sau nu există, masca e o botniță pusă mie de guvern”. Aceeași idee călăuzitoare: ceilalți nu mă interesează, important sunt eu.

La contactul dintre două societăți cu nivel diferit de civilizație, cea inferioară își însușește mai întâi nu ce e bun în societatea superioară. Ieșind din comunism, noi am luat de bun individualismul capitalist, indiferența față de soarta semenilor. Libertatea e înțeleasă ca libertatea de a nu-ți păsa de nimeni, inclusiv de tine.

Altruismul predicat de religia comunistă este nomen odiosum. Dar „iubește-ți aproapele” sau măcar „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” – mai corect, în cazul pandemiei ar fi „ce ție îți place, altuia nu-i face” – , astea sunt dictoane creștine, și creștinismul ortodox e la modă. Zeci de mii de oameni sunt împiedicați cu greu să atingă moaștele Sf. Parascheva, fără să le pese fiecăruia dintre ei ce le pot face altora prin îmbulzeala lor. Credința ar trebui să ducă la portul măștii și respectarea tuturor măsurilor de protecție – și se întâmplă invers.

Dorința de aglomerație, de paranghelie, de luări în brațe și pupături sau miserupismul, pur și simplu, s-au manifestat vârtos în ultimele luni. Și nu dau semne să înceteze. Puse sub acoperirea „căldurii” umane care ne-ar caracteriza. Aceasta este cauza principală a umplerii spitalelor cu bolnavi de covid, nu alegerile. Nu virusul, românii omoară alți români. Sub masca iubirii creștine, a nevoii de atingere și de libertate. Care nu e dată jos cu de-afurisenie de luptătorii antimască. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult

Delta Dunării – vecina discretă a războiului din Ucraina

Mulți ani la rând, am ales să îmi petrec primele zile de vară acasă, la Tulcea, locul unde începe Delta Dunării, cu plaja de la Sulina sau cea de la Sf. Gheorghe, destinații de defulare în natură si mai ales de liniște. De patru ani, de când a început războiul din Ucraina, am ajuns din ce în ce mai rar pentru relaxare și din ce în ce mai des pentru muncă: Delta Dunării a devenit un loc de interes pentru jurnaliștii străini, mai ales în contextul războiului.

Citește mai mult