Bună, am făcut în grupul de mămici o postare în care le rugam să îmi recomande pe cineva

“Bună. Am făcut în grupul de mămici o postare în care le rugam să îmi recomande pe cineva pe care aş vrea să îl/o vadă ca speaker la un eveniment de luna viitoare. Eşti printre nominalizări. Ai vrea să vorbim să vedem dacă eşti interesată să participi?”. Mi-a plăcut abordarea directă, m-a intrigat faptul că am fost ‘nominalizată’, mi-am zis că dacă e cu mămici e de bine, aşa că am rugat-o pe necunoscuta care îmi scria la 11 noaptea să ne auzim la telefon în dimineaţa următoare.

Valentina avea o voce caldă şi veselă, de mămică drăgălaşă, iubitoare şi calmă. Mi-a explicat că ea lucrează pentru o companie care vinde produse pe bază de Aloe Vera şi m-am dezumflat un pic când am înţeles că aş fi invitată să vorbesc în faţa unor doamne care se ocupă de MLM – multi-level marketing. Ca mulţi dintre noi, nu aveam o părere prea bună despre această industrie, al cărui rost îmi era greu să îl văd în condiţiile în care s-au inventat de mult magazinele “clasice”, iar acum totul se poate vinde şi online, la orice oră din zi şi din noapte. La ce bun acest efort de a vinde în acest fel învechit, care mai şi agasează posibilii clienţi? Nu o înţelesesem niciodată pe o verişoară a mea care făcea asta pe lângă serviciul său ‘obişnuit’. Mi se părea că îşi pierde vremea într-o activitate neproductivă care nu îi face bine nici ei şi nici celor din jurul său. 

Dar personalitatea Valentinei mi-a plăcut. Prin telefon emana ceva simplu. Era total opusă stereotipului conform căruia cei din MLM nu fac nimic altceva decât să hărţuiască oamenii. În plus, din una-n alta, înainte să apuc să mă decid dacă să mă duc sau nu, Valentina îmi spune pe un ton dezinvolt: “Ştii, un vis al meu, al nostru de fapt, pentru că suntem o echipă, este să schimbăm faţa MLM-ului din România. Să îi facem pe oameni, clienţi şi vânzători deopotrivă, să înţeleagă că MLM-ul poate să fie altfel, o forţă a binelui”. Am rămas paf. Am zis în mintea mea: “Ei, asta da provocare! Nu o să reuşiţi nici într-o sută de ani. Dar vreau să vă cunosc tocmai din pricina asta!”. În plus, de când fac atelierele de Dream Management sunt foarte atentă la visurile oamenilor şi la oamenii care au visuri, aşa încât m-am hotărât pe loc.

În România activează câteva zeci de mari firme internaţionale care se ocupă de direct marketing. În 2012 s-a deschis un prim site de ştiri de network marketing din România: www.mlmnews.ro. Acest site citează Federația Mondială a Asociațiilor de Vânzări Directe (WFDSA) care a raportat vânzări globale de 182,55 miliarde de dolari pentru anul 2016, în “uşoară” creştere (un miliard de dolari) faţă de anul precedent. De asemenea, raportul WFDSA arată că peste 100 de milioane de oameni, mai precis 107.337.983, lucrează ca distribuitori în această industrie. În România, ultimele cifre pe care le-am găsit, cele din 2016, arată că volumul vânzărilor directe s-a ridicat la suma de 360 de milioane de dolari, în creştere cu 32 de milioane faţă de anul precedent. În acelaşi timp, numărul de distribuitori din ţara noastră a ajuns la 350.000, crescând cu nu mai puţin de 43.000 faţă de 2015. 

Am fixat evenimentul pentru o seară din luna noiembrie. Între timp, Valentina a venit la un atelier de Dream Management, unde ne-a uimit pe toţi – facilitatoare şi participanţi – spunând că visul ei este să ajungă să câştige 5000 de EUR pe lună din afacerea ei. Până la acel moment prin atelier ‘trecuseră’ mai bine de 300 de persoane şi nimeni nu mai exprimase un vis material atât de mare şi în mod atât de franc. Ne-a uimit atât dezinvoltura ei de a-l mărturisi, cât şi ambiţia ei. Unul dintre momentele importante ale atelierului este ca fiecare vis prezentat să fie clarificat cu ajutorul întrebărilor tuturor celor prezenţi. Eu şi participanţii am vrut să ştim: dacă este posibil să îndeplinească un astfel de vis în condiţiile pieţei din România (da, ‘şefa’ ei, cea care a ajutat-o să intre în sistem, câştigă chiar mai mult decât atât), ce trebuie să facă pentru asta (să ajute şi ea alte persoane să intre în afacere şi să aibă succes), cum poate să facă asta (să pună un accent mai mare pe dezvoltarea propriilor abilităţi ca să le fie de un real folos celor care o iau de la zero în firmă, pentru că succesul ei depinde în mod direct de succesul lor şi invers).

În seara evenimentului am ajuns cu un sfert de oră mai devreme la locul cu pricina, unde am stat câteva minute cu Valentina înainte de venirea celorlalţi participanţi. După atelier îmi venise în minte o întrebare care nu îmi dădea pace: “Valentina, cum ai intrat în această afacere?”. Pe măsură ce îmi povestea, i se umezeau tot mai tare ochii până când o lacrimă a curs pe obraz. 

“Am încercat de toate. Inclusiv să plec din ţară. Am fost plecată în Anglia, unde trebuia să spăl vase multe ore pe zi. Nu am rezistat psihic. M-am întors acasă, deşi ştiam ce înseamnă asta. Eu sunt de la ţară, dintr-un judeţ nu departe de Bucureşti. Dar la noi e foarte multă sărăcie, iar când a venit şi primul copil, m-a apucat deznădejdea. O prietenă de-a mea mă tot îndemna să încep să vând de acasă aceste produse, dar eu nu vroiam, pentru că nu simţeam că pot să fac aşa ceva. Apoi într-o zi, eram chiar la ea când a primit bonusul. Aproape 2000 de euro. Am fost şocată. Eu stăteam cu părinţii şi familia fratelui meu în aceeaşi casă. Nu era un mediu în care vroiam să îmi cresc copilul. M-a apucat disperarea şi am zis că nu am nimic de pierdut, în definitiv. Mama mea a fost prima care m-a descurajat, dar acum sunt fericită. Mi-am îndeplinit visul de a mă muta la oraş, deocadamdată cu chirie. Ştii, eu sunt o fată simplă, de la ţară, dar acum nu îmi mai e frică, ştiu că o să reuşesc. Am învăţat să visez şi nu o să mă mai opresc”.

Am văzut pe masă materiale de prezentare ale companiei. Un catalog frumos, cu culori armonioase, în tonuri de verde, aliniate cu culoarea plantei care stă la baza produselor pe care le propune pe piaţă. Pe prima pagină a unuia dintre aceste materiale, o întrebare pe care o pun şi eu tot mai des în ultima vreme: “Care e visul tău?”. Am întrebat-o pe Andreea, una dintre participante, cum se folosesc aceste materiale. Mi-a spus că atunci când o persoană decide să intre în companie, acesta este primul pas, prima discuţie pe care o are cu “sponsorul” său (se numeşte sponsor persoana care te ajută să intri în companie). Despre visurile pe care le are în viaţă, despre aspiraţii. Prima conversaţie nu e niciodată despre produse şi bani, ci mai degrabă despre motivaţia pe care o are persoana respectivă, despre felul în care ar vrea să îşi îmbunătăţească viaţa.

Adina mi-a spus că are un MBA şi că o vreme a lucrat în privat, inclusiv ca antreprenor. S-a îndrăgostit de produsele companiei, iar apoi ce i-a plăcut foarte mult este că aici poate să pună în aplicare ceea ce a învăţat la MBA mult mai bine decât în firmele în care a lucrat până atunci. Cu un zâmbet cald, Cristina mi-a spus că în această companie se pune un accent deosebit pe dezvoltarea personală. De fapt de aceea m-au şi invitat să le vorbesc în seara asta, pentru că îşi doresc să îi expună pe membrii echipei la idei noi, care să le deschidă orizontul, să le dea curaj şi să le construiască stima de sine. Pe lângă astfel de evenimente, au şi întâlnirile de lectură, unde discută cărţi pe care le citesc împreună, au şi seminarii online de dobândire de abilităţi de comunicare şi de vânzare, evenimente trimestriale unde se întâlnesc toţi distribuitorii din ţară pentru a învăţa unii de la alţii. Iulia mi-a confirmat apoi printr-un mesaj privat ceea ce mi-a povestit Cristina. Cu modestia celui la început de drum, ea mi-a scris:

“Povestea mea este mult mai puţin interesantă până acum, dar visez să devină. Povestea pe scurt este că “de ce-ul” pentru care am hotărât să fac parte din Forever este dezvoltarea personală. Visul meu este să îmi învăţ copilul să fie fericit, liber şi independent prin puterea exemplului”.

Am fost din nou uimită. Cât de avantajaţi am fi noi ca societate, dacă dezvoltarea personală a angajaţilor ar fi cel puţin la fel de importantă şi în afacerile ‘obişnuite’? În cele două ore cât am stat la acel eveniment, “dezvoltarea personală” a fost pe buzele tuturor şi s-a vorbit mult mai mult despre asta decât despre produse. Dintr-un eveniment de două ore, prezentarea produselor a durat exact cinci minute şi nimeni nu a asaltat pe nimeni ca să cumpere sau să îl convingă de ceva. M-au dus cu maşina spre casă Nicoleta şi soţul ei. I-am întrebat care e visul lor. Ce îşi doresc să realizeze cu veniturile suplimentare. Amândoi au şi un job “normal” şi Nicoleta îşi doreşte ca în curând să se ocupe doar de vânzările directe. Visul lor este să nu mai stea la bloc şi să poată să îşi construiască o casă în-afara oraşului. Ei mi-au vorbit un pic mai mult şi despre produse şi calităţile lor. Şi spre uimirea mea, în loc să fiu agasată la idea că un MLM-ist îşi face reclamă pe timpul meu, m-am bucurat că în sfârşit îmi spunea şi mie cineva ce e cu produsele astea.

Desigur, sunt deplin conştientă şi de toate criticile aduse acestei industrii. Înaintea evenimentului a fost destul să deschid wikipedia, ca să văd o avalanşă de articole despre scandalurile în care e implicată această industrie. Zeci de procese, mai ales în Statele Unite, unde situaţia pare să fie mai bine reglementată. Acuze grave, cu privire la faptul că distribuitorii câştigă extrem de puţin, că trebuie să facă vânzări de anumite sume (piperate) ca să aibă acces la bonusuri, de practici neloiale din partea liderilor acestor companii şi multe altele.

Wikipedia raportează că în 2004 vecinii noştri maghiari au amendat Forever Living cu 280.000 USD pentru încălcarea câtorva legi cu privire la publicitate şi înregistrarea produselor cosmetice şi pentru uz medicinal. Trei ani mai târziu, Richard Bach, autorul cărţii “Jonathan Livingston Seagull” a dat compania în judecată pentru utilizarea personajelor şi a poveştii cărţii sale pentru promovarea a nu mai puţin de 20 dintre produsele companiei. Mai grav, acum patru ani, Autoritatea engleză pentru standardele din domeniul publicităţii a criticat compania de exagerare a beneficiilor pentru îngrijirea sănătăţii şi a cerut Forever Living să nu folosească personal medical pentru promovarea produselor sale. Internetul abundă de persoane care încearcă să demonstreze că Forever Living e o înşelătorie, în timp ce alte persoane încearcă să demonstreze contrariul.

Eu nu ştiu care este adevărul şi nici nu îmi propun să susţin una sau alta dintre diversele tabere. Raportez doar că ceea ce am auzit eu de la aceste doamne, într-o seară de noiembrie a fost o imagine diferită, la care nu mă aşteptasem. Ele au vorbit despre o industrie în care s-au implicat de bună voie, după ce ele însele se luptaseră cu propriile prejudecăţi şi cu teama de eşec. O activitate pe care o apreciază pentru că le oferă flexibilitate a programului, ceea ce e important pentru femeile care au copii şi care astfel pot să câştige bani fără să trebuiască să sacrifice timpul cu copiii. O oportunitate de dezvoltare personală foarte apreciată, despre care vorbeau cu sclipire în ochi şi cu recunoştinţă. Şi cred că asta e ce m-a uimit cel mai mult: recunoştinţa pe care am simţit-o în fiecare dintre ele. Asta şi cuvintele Valentinei:

‘Stii, eu sunt o fată simplă, de la ţară. Aş vrea să le inspir pe toate fetele ca mine, să le spun că se poate, să nu se teamă! Si pe mine m-a descurajat toată lumea la început, dar dacă eu am reuşit, cred că aproape oricine poate!”.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp