Ce e mai rău: să spargi un magazin și să furi câte ceva, sau să copiezi un text al altcuiva și să-l dai drept al tău, făcând profit din asta? Ambele au ca gen proxim hoția, dar plagiatul are o diferență specifică în plus. Hoțul de obiecte doar le găbjește, nu zice că le-a făcut el. Plagiatorul pretinde că el este autorul, creatorul textului. Adică, pe lângă că fură, mai și minte.
Cu hoția și minciuna asta, ministrul Educației trăiește din 2006. Concubinează cu ele. Dacă doriți să vă edificați în legătură cu felul în care și-a însușit munca altora, citiți aici dovezile publicate de Emilia Șercan. Eu, unul, m-am lămurit. Mai mult, vinovăția lui Cîmpeanu este probată, ca și în cazul premierului său, Ciucă, de atitudinea actualului ministru al Educației, care, din înălțimea funcției, refuză să dea vreo explicație în legătură cu acuzația de plagiat. Și își face legea Educației în așa fel încât fapta lui de plagiat, cât și cea a lui șef Ciucă, să fie de mult prescrise.
Cel care știe cel mai bine că Sorin Cîmpeanu e un trișor este Sorin Cîmpeanu. Și totuși, domnul acesta le vorbește plin de sfătoșenie copiilor săi, îi învață pe elevi cum să fie cinstiți și silitori, îi beștelește pe profesori, ni se adresează nouă, tuturor, ca un luminător al școalelor. Nicio clipă nu se gândește: în profesorie m-am ridicat prin plagiat, în politică am știut, ca o cutră de clasă, din care în care barcă să sar la momentul potrivit, și așa am ajuns ministru. Dar eu, cine și ce sunt, în realitate, eu?
Nu trebuie neglijată capacitatea uriașă de autoînchipuire a acestui soi de oameni. Cîmpeanu și-a făcut operație estetică la conștiință, și-a scos sau și-a netezit mârșăviile din minte, așa că acum se uită la noi ca o reîncarnare a lui Spiru Haret. Sincer, nu înțelege cum poate fi deranjat un om de anvergura lui cu astfel de răhățișuri. Nu înțelege cum de cei care vorbesc de plagiatul lui nu dau slavă Celui de Sus că încă n-au fost arestați.
Urmează o iarnă cruntă. Prețurile combustibililor și electricității, prețurile alimentelor vor mușca fără milă. Războiul nu știe nimeni ce mai aduce peste noi. Virusul e tot aici, deși nu-l mai bagă nimeni în seamă. Și, colac peste mort, va trebui să trecem prin toate astea cu un guvern în care premierul și ministrul Educației sunt niște impostori cu sânge rece, cu aprobarea tacită sau pe față a celorlalți membri ai Executivului. Și a profesorului Iohannis.
Ca să înțelegeți ce-o să vi se întâmple, vă reamintesc acest principiu de antropologie politică: cu cât e mai mare și mai nesimțit impostorul, cu atât mai mari vor fi cinismul și lipsa de scrupule cu care își va apăra impostura.
