Chiar ne comparăm cu Franța, Germania sau Olanda în privința clasei politice, a sistemului de învățământ sau a asistenței sociale? O posibilă rețetă pentru succes

Foto Guliver/Getty Images

Chiar ne întrebăm de ce nu progresăm ca societate în ritmul celor mai evoluați? Chiar ne comparăm cu Franța, Germania sau Olanda în privința clasei politice, a sistemului de învățământ sau a asistenței sociale? Nu spun că aceste comparații nu sunt motivaționale, deși să compari un elev de nota 6 cu unul olimpic nu s-a dovedit nicio dată a fi benefic. Mai sunt unii care atenuează extremismul cu un altul la fel de nociv: lasă că au și ei corupții lor și încă la un nivel mult mai ridicat decât al nostru. Cum ar veni: unde e multă democrație aparentă este și multă corupție ascunsă. 

Toate aceste comparații de care abundă așa-zisa civilizație gregară cu iz balcanic fac extrem de mult rău șanselor de a evolua, iar lipsa de profesionalism din guvernele care s-au perindat până acum amplifică percepția eronată cum că am putea fi la fel ca Franța, Germania sau Olanda. Dar cine își dorește neliniștile lor sociale, extremismul fundamentalist sau regulile lor sociale stricte?

O altă percepție greșită, dar cu care se pare că ne place să ne lăudăm, este clasa socială de mijloc, oamenii educați, conectați la evoluția europeană, cei care se pare că vor schimba destinul local, prin noul stil de viață, conectat cu cel al diasporei. Fără doar și poate că aceasta pare să fie soluția pe termen lung pentru „propășirea” României. Este de ajutor însă să ne bazăm pe o iluzie a existenței unei pături de mijloc reale, pentru a critica impotența guvernanței sociale? Cam cât de groasă este pătura noastră de mijloc? Să fie între 10% și 15% din total? Poate fi numită „de mijloc”? O putem compara cu consistența de cel puțin 50% în țările mai sus menționate? În cât timp au ajuns ei la 50%? Poate că în 100 de ani? Putem accelera dezvoltarea și adaptarea noastră la valorile europene, dar cât de repede este și realist că o putem face? Și dacă nu o vom putea face, vom putea căra în spate 80% din populația ușor de manipulat și de întors împotriva dezvoltării reale? Care este soluția? Oare modestia și realismul, combinate cu ambiția și obiectivele de dezvoltare socială să fie combinația câștigătoare? Orice presupuneri am face, oricât de mult am trezi interesul pentru o altfel de logică a dezvoltării sociale, vom rămâne adânciți în logica eronată a guvernanței alternante liberal socialiste, care ni-i va ține pe cei 80% ocupați cu politica, în timp ce singura noastră șansă de ieșire din spațiul fostului Imperiu Otoman va rămâne convergența europeană, cu problemele ei inerente.

Există însă vreo șansă alternativă? Există oare vreo scurtătură, vreo variantă de ieșire din spirala asta care pare a fi fără de sfârșit? Există oare ceva ce am putea face cu forțele noastre pentru a dubla „energia neagră” care ne atrage către centrul galaxiei europene? Există oare unul sau mai multe avantaje comparative care să facă din zona asta un pol de interes, altul decât cel strategic? Se pare că da. Se pare că există industrii pe care acei 10% cu potențial mare de progres le pot agrega în așa fel încât să genereze mai multă valoare decât sunt europenii dispuși să cheltuiască, diferența constituind o sursă continuă de dezvoltare. Noua economie este una dintre arii. Dezvoltarea aplicațiilor tehnologice, tranziția către economia digitală, industria IT, așa cum este greșit etichetată de către neștiutori, poate fi soluția ascunsă pentru progresul accelerat, pentru conversia rapidă a oamenilor de calitate în inovatori prosperi, membri ai unei clase de mijloc care până acum s-a construit de la sine. Ce poate face statul? Ce pot face politicile în acest sens în afară de potențarea educației specifice? Ei pot ieși pentru o clipă din logica populismului care le asigură voturi și pot crea surse de finanțare pentru un ecosistem startup care abia se naște, dar care pare a avea mai multă energie decât a celor din regiune. Așadar, ce ai de făcut într-o companie pe care vrei să o transformi? Trebuie ca mai întâi să investești în viitorii campioni, să le creezi condițiile necesare unei evoluții fulminante. Apoi va veni și rândul sub-performerilor, a celor în care astăzi ai investi foarte multă energie cu rezultate minime. 

Revenind la sursele de finanțare ale ecosistemului startup: putem avea câteva regiuni de dezvoltare – pe care le avem deja – care să administreze câte un fond de 50 milioane euro pentru început și care să investească maximum 200.000 euro în fiecare idee care dovedește un început de tracțiune. Am putea avea cofinanțare pentru 1000 de startup-uri în câțiva ani, un efort care ne poate urca pe noi ca regiune înspre regiunile evoluate ale continentului. Este nevoie de oameni care să poată administra aceste fonduri. Acest lucru poate fi făcut în alianță cu inițiative private, care pot asigura transparența procesului și eficiența acestuia. Nu mai este de ajuns să încurajăm industria de outsourcing IT. Este deja o moștenire a trecutului recent, de care încercăm să scăpăm construind IP propriu. Aceasta este o rețetă sigură pentru succes. Ne putem opri din populism pentru o clipă, dragi guvernanți de orice culoare? Putem investi cu adevărat în viitor?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp