Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Ce luăm de la alții. Democrațiile din Statele Unite, UK, Italia, Spania și Franța, lovite de un „simplu” virus

Street Art Covid

Foto: Guliver/ Getty Images

De vreo sută de ani încoace, românii au făcut judecați de valoare în legătură cu diversele locuri din lume. Mereu a fost mai bine în alte locuri decât acasă. Mereu în Vest au fost standarde superioare de viață, mentalități mai progresiste, sisteme de asigurări sociale mai potrivite, învățământ și sănătate mai bune. Sistemele politice au fost mereu mai evoluate și clasa politică a fost mai performantă, mai orientată către interesul cetățenilor și evident, mai puțin coruptă. Recent au apărut considerațiile legate de mediu, politicile verzi, poluarea și emisiile de carbon. Țintele de reciclare sunt mereu atinse de către alții, în timp ce noi ne târâm mult sub jumătatea acestora. 

Și am vorbit în mare parte despre Vest pentru că Vestul este mai aproape de cultura noastră, de obiceiurile noastre de comportament, obiceiurile culinare, alimentare, în general de obiceiurile de consum. Dar în afară de Vest mai este și Estul, cu locuri precum Singapore, Coreea de Sud, Japonia, o altă civilizație ce a fost mereu considerată superioară, în ciuda distanțelor mari dintre ele și locul nostru de baștină. 

De câte ori un concetățean de-al nostru a hotărât să aleagă un alt loc în care să trăiască, a fost privit de cunoscuți fie cu admirație pentru curaj, fie cu dezaprobare pentru decizia de a părăsi țara, în felul acesta, cârcotașii protejând niște principii etice extrem de relative, care ne spun că indiferent cât de rău este acasă, ești dator să rămâi legat de glie pentru totdeauna. Fiecare dintre noi a avut în ultimul timp de ales între a-și părăsi un echilibru stabil, bun sau rău și a rămâne acasă, continuând să privească către Vest sau Est cu admirație sau spirit critic. Dar cum s-a transformat această filozofie în ultimul timp, de la începutul pandemiei încoace? 

Multe dintre comparații s-au întors pe dos. US și UK, Italia, Spania și Franța par că dovedesc tuturor că sistemele sociale, democrațiile evoluate, nu au nici o legătură cu gestionarea pandemiei, cu responsabilitatea pentru viețile propriilor cetățeni. Ba dimpotrivă, se pare ca libertățile civile sunt invers proporționale cu performanțele sanitare, cu creșterea numărului de cazuri de infectare. Se pare că dacă în vremuri normale tindem să emitem judecăți bazate pe aspectele pozitive din alte țări și cu toate acestea luăm decizia de a ne muta din România majoritar în baza informațiilor negative, atunci când apare o lebădă neagră, ea tinde să iasă în prim plan și să anuleze toate considerațiile precedente, ca și cum nu ar fi existat vreodată. Care este deci adevărul? 

Care sunt de fapt cauzele care ne fac să stăm acasă sau să plecăm afară? Cum hotărâm de fapt ce loc este mai bun pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare fază a vieții noastre, în așa fel încât să performăm mai bine ca indivizi? Care va fi dinamica noastră în viitor, având în vedere că filozofia se schimbă, se întoarce pe toate părțile, în funcție de evenimente mai mult sau mai puțin semnificative? Se pare că un nou curent devine din ce în ce mai pregnant. Tindem să ne stabilim baza acasă, fără a fi nevoiți să ne abandonăm obârșia în căutarea fanteziilor occidentale. 

Tindem să învățăm în locurile în care educația se face temeinic, să ne promovăm inovația în piețele pe care le considerăm potrivite, să ne finanțăm proiectele acolo unde există un mediu structurat pentru aceasta. Știu că mulți vor considera ca sunt aberant, dar granițele încep să dispară pe măsură ce evoluăm ca indivizi, pe măsură ce nivelul nostru de educație îl egalează pe cel din locurile mai civilizate. Uniunea Europeană ne-a ajutat să facem asta, chiar dacă există voci care văd în diluarea suveranității naționale un pericol. Și eu cred că este un pericol, atâta timp cât schimbările nu ne-ar ajuta să evoluăm, fiecare în felul său. 

Dacă ne uităm la ecosistemul startup, în care sunt implicat total de câțiva ani încoace, vedem cum căutăm în fiecare gest, o scurtătură către o lume mai bună. Or, îmbunătățirea condițiilor de acasă, nu face altceva decât să încurajeze același model descris mai sus. Să căutăm ce este mai bun si mai performant acolo unde există deja, urmând să ne întoarcem la avantajele comparative ale națiunii noastre pentru ca alții să găsească la noi ceea ce le lipsește acasă. Mijim ochii și vedem cum granițele dispar.

Devenim cetățenii Europei mai întâi și ai lumii în perspectivă. Cu hopuri si provocări, întoarceri și răsuciri, depinde de fiecare dintre noi felul în care vom conviețui de acum înainte. Și pentru cei ce se consideră iubitori de neam, nu va exista un mod mai bun de a ne propăși tara, decât aducând civilizația la nivelul celor mai evoluate. Și vom face asta depășindu-ne granițele pentru a ne ridica la nivelul celorlalți. Cred că asta este concluzia: nu este nevoie sa te legi de glie pentru a face din locul tău de baștină un loc mai bun. Să accepți lumea cu provocările ei universale însă, pare a fi rețeta pentru mai bine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult