Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ciolacu ca Ciolacu

Cristian Tudor Popescu

● Impresionant faptul că, în vreme ce fiica sa debita despre Mircea Geoană, cu pauze „de efect”, ce învățase pe de rost, adică o traducere adaptată a zicerilor nepoatei lui Trump despre Trump, dl Geoană lăcrima. Să fii emoționat de propria înscenare e o dovadă de considerabilă sensibilitate. Într-adevăr, urmașa a învățat relativ bine de la tată să manipuleze prefabricate verbale. Îi întrevăd un viitor în politică.

În ce privește încercarea dnei Lasconi de a-l face praf pe dl Geoană cu fake news-ul Tal Hanan-Geoană, e ca în proba de aruncare cu căcat. Când ridici mâna să arunci, mai curge și pe tine. De pildă, unii se pot gândi dacă doamna Lasconi are un serviciu propriu de filaj sau un abonament la un Serviciu de Informații al statului. Întrucât israelianul respectiv declară că a fost în România recent, în vacanță, și că nu discută dacă s-a întâlnit sau nu cu clienți, ceva o să rămână pe costumul impecabil al omului NATO – deși, dl Geoană e mai greu de mânjit cu fake news, dat fiind că este el însuși un mare fake. 

● După ce, la mitingul lui Trump de la Madison Square Garden, Puerto Rico a fost numită „o insulă de gunoi plutitoare”, Joe Biden i-a numit pe susținătorii prezenți ai lui Trump „gunoi”. Imediat, echipa de campanie a lui Trump a sărit să strige că jumătate din poporul american a fost făcut gunoi. Ceea ce Joe Biden n-a vrut să spună.

Eu însă vreau să spun. Un mare psiholog, Erich Fromm, remarca: Dacă 20 de milioane de oameni sunt bolnavi psihic, asta nu înseamnă că ar trebui să fie mai puțin bolnavi deoarece sunt mulți. E posibil ca zecile de milioane de votanți ai lui Donald Jong Unu să fie cu toții suferinzi de răuprostie?

Cred că da. Nu văd altă cauză pentru a vota un ins care, la fiecare respirație, minte, insultă și amenință cu deportarea și represiuni ale armatei americane asupra civililor indezirabili. O victorie a lui Trump și a trumpiților de pretutindeni ar însemna că omenirea începe să nu mai fie umană.

● Lui Marcel Ciolacu-Normalu i s-au pus, de către câțiva jurnaliști A3, întrebări mai incisive decât ieri-seară lui Geoană. A răspuns acceptabil, bine, foarte bine, mincinos sau irelevant. În opinia mea, nu a fost capabil să convingă cu răspunsurile la 4 întrebări:

- pe ce se bazează când afirmă că există o „fermă de troli” care influențează prin dezinformări pe internet actualele alegeri? A răspuns că nu a primit o asemenea informație de la instituțiile statului, ci „din politică”. Și că acum așteaptă rezultatul verificărilor făcute de instituțiile de resort. Păi, n-ar fi fost un comportament mai responsabil să sesizeze mai întâi organele și să vorbească public după încheierea verificărilor? A înțeles toată lumea că e o lovitură de campanie, dacă tot a creat prilejul dna Lasconi;

- a spus că a așteptat acordul dat de Ciucă acum două zile că va desecretiza tot ce e legal în legătură cu cheltuielile prezidențiale ale lui Iohannis, dacă ajunge președinte. Dl Ciolacu-Normalu, ca premier în funcție, n-avea nevoie de niciun acord de la dl Ciucă ca să dispună cercetarea investițiilor RAPPS în conacul din Aviatorilor;

- la întrebarea privind activitatea sa revoluționară în Decembrie `89 la Buzău, pur și simplu a mințit – căutați pe Youtube ancheta Recorder a Ancăi Simina pe această temă și o să vedeți de ce;

- în sfârșit, felul cum a justificat vârârea pe listele parlamentare a lui V. Ponta (absent strategic din sală) și C. Piedone, după ce solicitase un moment de reculegere pentru morții de la Colectiv, a fost la fel de respingător ca Ciucă „raportând” pe dinafară întrebarea.

Ciolacu ca Ciolacu. Dar am avut la un moment dat viziunea întregii săli... Mai întâi figurile lui Tudose, Grindeanu, Paul Stănescu, G. Firea, O. Vasilescu și consortul Manda, Neacșu, Daea, apoi toate fețele acelea care au în comun ceva păstos întins pe ele, contopindu-se într-un mare portret în ramă al PSD-ului nemuritor..., care a câștigat ca partid toate alegerile parlamentare din 1990 până acum, le va câștiga și pe acestea și va continua să câștige și după ce eu nu voi mai fi...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult