Ceea ce se întâmplă cu aceste căsătorii între minori este o încălcare flagrantă a legii. Legea este clară: căsătoria este permisă doar de la vârsta de 18 ani, fără excepții etnice. Nu există nicio virgulă în legislație care să spună „cu excepția romilor”. Legea este una pentru toți.
Problema majoră nu este doar în faptul că aceste acte continuă să aibă loc, ci în complicitatea instituțiilor statului, care nu doar că tolerează aceste ilegalități, ci uneori chiar participă la ele. Când autoritățile publice stau cu mâinile în sân sau întorc privirea, justificând aceste fapte prin „tradiții culturale”, vorbim despre o fugă de responsabilitate, ba chiar mai rău despre complicitate și tăinuire..
De foarte mulți ani, ONG-urile trag semnale de alarmă, vorbesc despre dezvoltarea copilului, despre drepturile femeii, despre abuz și exploatare. Dar ce efect pot avea aceste eforturi, când însuși ministrul de interne este nașul copilului la o astfel de nuntă (vezi cazul Ana Maria Cioabă)? Când clanuri mafiote sunt prezente în spatele primarilor și candidaților la cele mai înalte funcții din stat, iar instituțiile abilitate să pună în aplicare legea nu doar că nu intervin, ci legitimează, direct sau indirect, aceste practici?
Educația, și schimbarea comportamentelor adverse, nu se face doar prin vorbe. Se face prin aplicarea fermă a legii și prin prevenție reală. Câte campanii de prevenție a desfășurat Direcția de Protecție a Copilului în zonele unde există astfel de realități? Câte intervenții solide au avut loc în acele zone, și nu numai, pentru a proteja drepturile copiilor?
Legea spune clar: atunci când există suspiciuni că drepturile unui copil sunt încălcate, primul pas este extracția copilului din mediu care-l abuzează. Nicidecum participarea la petrecere sau tolerarea abuzului! Binele copilului este, din punct de vedere legal, superior oricărei justificări culturale sau sociale și avem instituții care sunt pregătite și plătite să se asigure că aceste lucruri se întâmplă.
Așa-zisa „cultură a romilor” invocată pentru a justifica aceste practici este o minciună periculoasă. Trăim într-un stat guvernat de legi, nu de cutume. În acest caz, nu contează etnia – rom, nerom, turc, chinez – și legea trebuie aplicată tuturor, în litera și spiritul ei.
Dacă cineva comite o infracțiune, indiferent de natura infracțiunii, trebuie să răspundă. Să fie dus în instanță, să fie decăzut din drepturi, iar copilul să fie protejat. Pentru că mesajul statului trebuie să fie clar: cine mai face la fel, să pățească la fel. Punct.
În paralel, statul trebuie să intervină cu masuri de dezvoltare în acest tip de comunități, să ofere educație de calitate, să desfășoare campanii reale de prevenție și să contribuie la estomparea și reașezarea acestor cutume care nu mai au nici-o legătură cu societatea în care trăim. Nu putem continua să distrugem viețile unor copii pentru că instituțiile statului nu își fac treaba.
Cum e posibil ca o nuntă cu muzică dată la maxim să aibă loc în mijlocul Bucureștiului, pe strada unde ”șmecherul” locuiește fără ca poliția să intervină, când în orice alt zonă o astfel de petrecere ar fi oprită imediat? Pentru că acolo nu e vorba doar de o petrecere, ci de o demonstrație de forță. E un mesaj transmis comunității: „Noi suntem deasupra legii.” Iar când autoritățile nu intervin, acel mesaj devine realitate. Cetățeanul obișnuit e amendat pentru muzică prea tare, dar clanurile interlope pot bloca străzi, pot organiza evenimente ilegale, pot încălca orice normă – fără consecințe.
Cum e posibil ca membri ai clanurilor interlope să fie promovați pe listele partidelor ca consilieri locali sau județeni? Pentru că în multe cazuri, influența acestor grupări e convertită în capital electoral. Clanurile controlează voturi, intimidează comunități, mobilizează mase. Iar politicienii, în loc să le combată, le cooptează. În loc să aplice legea, o negociază. Astfel, persoane cu dosare penale, cu legături directe în lumea interlopă, ajung să decidă bugete locale, să influențeze proiecte publice, să aibă acces la informații sensibile.
Cum e posibil ca astfel de oameni să devină consilieri personali ai oamenilor politici? Pentru că relația dintre politică și infracționalitate nu mai e una de conflict, ci de ”familie”. Unii politicieni își aleg consilieri nu pentru competență, ci pentru loialitate și capacitatea de a „rezolva lucruri”. Iar când „rezolvarea” înseamnă intimidare, trafic de influență sau controlul unor zone, prețul plătit este demantelarea statului de drept.
Și exemplele sunt multe și le găsim peste tot în țară: de la Carani – la Corduneni. De la Mararu, la Sportivi. Și nu, nu au legătură doar cu etnie anume.
Nu vă uitați la infractor. Problema reală este instituția care trebuie să aplice legea și nu o face. Dacă legea ar fi aplicată o dată, de două ori, de cinci ori, numărul acestor cazuri ar scădea semnificativ.
Din păcate, se tratează etnic ceea ce nu este etnic. Toleranța față de încălcarea legii și incapacitatea statului de a acționa nu au legătură cu etnia. Sunt fapte penale. Aplică legea, om bun! Nu contează cine e autorul. Dacă ai comis o infracțiune, îți asumi. Nu te-a obligat nimeni și nici nu te poate împiedica cineva să o comiți. Dar, dacă decizi s-o faci, trebuie să răspunzi! Pentru că legea e una pentru toți!
Sau măcar așa ar trebui!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ironic, erau mai bine integrați ÎNAINTE de" lupta împotriva discriminării"...