Marele poet și matematicianul de înalt nivel Dan Barbilian, cunoscut mai mult sub pseudonimul Ion Barbu, avea trei pasiuni arzătoare: matematica, poezia și sexul.
Capodoperele sale poetice, Riga Crypto și Lapona Enigel, După melci, Joc secund, Uvedenrode, sunt mult mai cunoscute decât opera sa matematică. Unde are contribuții originale, recunoscute internațional: procedura de înzestrare a unui spațiu cu o metrică, definind „Spațiile Barbilian”, o direcție de cercetare inovatoare în teoria inelelor, continuator creativ al Programului de la Erlangen, al lui Felix Klein în geometrie. A definit o clasă nouă pe plan mondial de funcții distanță.
Când nu scria poezii și studii matematice era prodigios în materie de sex. Obișnuia să spună: „Am străpuns cu lancea mea 3000 de corpuri de zeițe!”. Și nu glumea. La asemenea performanță cantitativă, a contractat nu o dată boli venerice, între care blenoragie. Un prieten, care l-a informat că mult mai tânăra sa amantă îl traduce cu un ins de vârsta ei, își amintește replica maestrului, nu prea poetică: „Ce vrei, dragă, nu se compară o p... de 60 de ani cu una de 30!”.
Totuși, Dan Barbilian a păstrat până la sfârșitul vieții, în 1961, o privire de o naivitate proaspătă asupra lumii. Profesor de matematică la Facultatea de Științe din București, în 1942, în România săracă și mohorâtă stăpânită de Ion Antonescu, ținea un curs de algebră – grupuri, inele, corpuri. Era iarnă. De mult, Barbilian se înscrisese la legionari în speranța că îl vor ajuta să avanseze pe scara universitară. La un moment dat, în amfiteatru a intrat umil, prelingându-se pe lângă perete, un om. S-a așezat pe o bancă laterală. Profesorul i-a zâmbit încurajator: „Fiți binevenit! Ați putea să ne spuneți dumneavoastră care sunt diferențele între corp, inel și grup? Ce e un grup?”. Omul a ridicat din umeri stânjenit: „Dom profesor, eu sunt portarul, am intrat să mă încălzesc puțin, că aici e cald, la mine la poartă am înghețat de tot”. Sala începe să râdă. Netulburat, matematicianul a observat cu sinceritate: „Portar? Ați înghețat? Înțeleg, dar, totuși, măcar grup ar trebui să știți ce înseamnă!”.
P.S.
Afirmația din textul de ieri, „Mircea Lucescu este cel mai prestigios antrenor român din toate timpurile, cel mai cunoscut internațional” a provocat replici. Răspund că pot renunța la ea, întrucât textul meu este despre etica presei, nu despre un clasament al antrenorilor.
P.P.S.
Începând de azi, îi avertizez pe toți cretinetzii și neTandertalii care vor mai încerca să intre după acest articol despre matematică, ca să vomite fecale și să se elibereze, că le voi bloca definitiv accesul pe site-ul subsemnatului. N-au decât să se manifeste în siajul textelor cu subiect politic, acolo le dau voie.
Probleme propuse:
1). Lăstar cu rădăcinile în pământ – definiție rebusistică.
2). Emirul Homsului sirian a lăsat prin testament celor doi fii ai săi să plece în pelerinaj la Mecca și acela care va ajunge ultimul („cei din urmă vor fi cei dintâi”) să moștenească întreaga sa avere uriașă.
Ashraf și Ibrahim, îndată ce tatăl și-a dat obștescul sfârșit, s-au suit pe cămile și au luat-o spre Mecca. Niciunul nu se grăbea, așa că au ajuns să se oprească în deșert, riscând să moară de sete. Un înțelept pe cămilă a trecut pe acolo. Ashraf i-a expus problema. Imamul le-a spus ceva fiecăruia la ureche, după care Ashraf și Ibrahim au dat călcâie cămilelor cu viteză maximă spre Mecca. Ce le-o fi spus Imamul?
3). Să se demonstreze că n⁴+4, n€ N, n≠1, este un număr compus (Sophie Germain).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
