(Foto Guliver/Getty Images)
Cercul vicios al salariilor mici, din care societatea românească face eforturi să evadeze, este tot mai bântuit de controverse. Rezumate, cu deosebire, la cum și cât să fie mărite salariile. Cât privește oportunitatea acestor creșteri, opiniile favorabile sunt unanime. Susținute, întâi și întâi, de convingerea că șansele țării noastre de a intra în Zona Euro, într-un viitor apropiat, depind în mare măsură de creșterea veniturilor. Argument fundamental! Lângă care adaug alte patru argumente, toate de importanță cardinală.
1) Societatea românească are nevoie de un nou suport pentru o solidaritate reală. Bunăoară, convergența între creșterea economică (care a prins viteză de ani buni) și bunăstarea socială (care trebuie să-și surmonteze restanțele).
2) Teama că „dacă nu cresc salariile ne vor pleca în continuare medicii și profesorii” rămâne o motivație serioasă. Dar parțială. Faptul că ar putea pleca și mai mulți specialiștii din domenii-cheie ale economiei, dacă salariile nu vor crește, este cel mai mare risc. Pentru că am pierde specialiști acolo unde se fac banii din care se plătesc salariile medicilor si profesorilor, ale bugetarilor în general.
3) Ar fi o eroare să vorbim despre creșteri salariale fără să le legăm de cultura economică. De o forță, deci, care poate să accelereze mișcarea țarii înainte... Sunt nenumărate exemplele de țări care și-au ajutat dinamizarea economiilor și printr-un proces de culturalizare economică, bine făcută. O culturalizare care să includă, în loc de fantezii sau dogme, transparența adevărurilor economice, oricât de inconfortabile ar fi acestea. Cele patru milioane de cetățeni români plecați în lume, care fac PIB pentru alte țări, se constituie într-un avertisment de...ora douăsprezece fără un sfert! Un semnal pentru urgența arhitecturării unei piețe a muncii stimulative.
4) Necesarul dozaj salarii-productivitatea muncii este o legitate economică și nu poate fi încălcată. Dacă urcă salariile, nu e firesc să urce și productivitatea? Și nu este asta responsabilitatea firmelor, a autorităților, a întregii societăți românești? Dacă nu am fi trecut printr-o criză prelungită, dacă nu ar fi avut loc căderi economice și șomaj, poate că nu și-ar fi găsit locul aceste întrebări. Dar, abia când arde ceva... începem să ne întrebăm cum de s-a ajuns să ardă!
Și ajungem la cheia problemei! De fapt, la principalul risc: acela ca salariile din România să rămână la distanță de media europeană. Ca să ne apropiem de această medie ar trebui să avem creșteri salariale într-un flux continuu, an de an, baza fiind un izvor de resurse cu un curs neîntrerupt. Dacă vrem ca viitoarele etape de creșteri salariale să fie nu doar mai substanțiale, ci și mai cuprinzătoare; în plus, să fie extinse din sectorul de stat și în cel privat; ca să ajungem la așteptata convergență între creșterea economică și bunăstarea socială… soluția va fi un PIB care să câștige nu doar în viteză, ci și în sustenabilitate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar ei nu vor sa faca cea mai buna "masina" din lume, nu vor sa faca cel mai bun "motor electric" din lume, nu vor sa faca cel mai bun "cartof" din lume...
Numai "distractie" si "calatorie"!
Pe "urmele" lui Marco Polo! :)
In the end, it is not WORKING! You have to be good in something, before you go around the world!
Ca Dragnea! Este tare la "bani"! De unde ii are? Nu se stie,... inca!? :)
Statul nu trebuie sa fie un cetatean/politician aflat la putere, trebuie sa fie un mecanism cu o existenta independenta de a celui aflat temporar la putere.