Nici leului nu-i plac dezertările din logica economică

 Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Miercuri, 23 ianuarie, moneda națională a înregistrat o pierdere bruscă de altitudine, după mai multe zile de depreciere moderată a leului. Piața valutară anunța o cădere de peste 4 bani: pierdere de aproape 1 la sută într-o singură zi.

N-a fost panică, așa cum s-au temut mai mulți observatori, dar zarvă a fost din belșug. Trei dintre criticii Băncii Centrale, foarte activi de-a lungul întregii zile de miercuri, au apăsat cât au putut de tare pe toate clapele comunicării emoționale. Tirurile au fost îndreptate mai cu seamă spre guvernatorul BNR, acuzat că „în loc să fie preocupat de o intervenție în sprijinul leului, a manipulat cursul... accentuând astfel deprecierea”. Deși ridicolă, acuzația a turnat gaz peste focul confuziei induse prin declarațiile unor politicieni și formatori de opinie.Poate cu bune intenții dar fără cunoștințe de tehnică bancară. Demers cu atât mai nociv cu cât, în aceste zile agitate de început de 2019, chiar și unii analiști cu experiență s-au grăbit să... citească în stele și să avanseze periculos cifre care îngrijorează și piețele, și publicul. Dar,mai cu seamă, care îi îngrijorează pe cei cu credite la bănci.

O întrebare se repetă obsesiv: „De ce nu intervine Banca Națională să oprească deprecierea leului?”...Adevărul este că intervine. O face necontenit, cu mijloace diversificate și eficiente, în baza unor analize aprofundate, ale căror efecte se simt și se văd și cu ochiul liber. Sigur, cu toții ne dorim să vedem acționând „efectul de pendul”; să vedem cum arcul ceasului care dă ora exactă pe piața valutară, întins mai mult decât ne-am fi așteptat în acest început de an, să sară înapoi către un curs care să nu ne dea dureri de cap. A gândi însă că, pe oricare piață, fie ea de bani, de bunuri fizice ori de servicii, o intervenție care să-i corecteze greșelile (căci și piețele greșesc) ar trebui să aducă prețurile acolo unde ne dorim ar fi împotriva oricărei logici economice. Prețurile au tendința legică să penduleze către valori în jurul cărora se împacă oferta cu cererea.Mai ales pe o piață valutară, unde contează întâi și întâi câtă valută e cerută, câtă monedă locală e oferită la schimb, până unde a urcat deficitul balanței comerciale și al contului curent. Aici sunt cauzele obiective ale deprecierii leului, cele de dinaintea zilei de 23 ianuarie; iar intervențiile Băncii Centrale pentru atenuarea efectelor acestor cauze tot în acest cadru se produc.

Ce a făcut ca paritatea leu – euro să nu o ia razna

Intervențiile BNR, cele menite să tempereze tendințele de depreciere a leului față de euro, au un câmp larg de acțiuni: un nivel adecvat al dobânzii de politică monetară; calmarea inflației; dozajul optim al cantităților de lei cu care operează băncile, pentru a fi evitate atât surplusul cât și deficitul de lichiditate; cotele rezervelor minime obligatorii; și, nu în ultimul rând, asigurarea unor raporturi corecte bănci – bănci și bănci – clienți pe piața valutară și pe cea monetară. Astfel de intervenții, care de altfel sunt la vedere, s-au produs și se produc în raport direct cu cerințele de pe piețele financiare și au făcut ca paritatea leu – euro să n-o ia razna.

Dar atât piețele, cât și publicul manifestă un interes sporit pentru intervențiile ce nu sunt la vedere și despre care nicio bancă centrală din lume nu dă, de regulă, detalii. Am în vedere momentele în care banca noastră centrală își activează rezerva internațională; în speță, vinde sau cumpără valută pentru a echilibra cursul de schimb. La astfel de intervenții BNR face rar referiri, doar când apare o imperioasă cerință, și atunci doar prin vocea guvernatorului. Nu voi comenta așadar dacă BNR, în aceste zile de ianuarie, a intervenit ori nu în ajutorul leului folosindu-și rezerva de valute. Îi întreb însă pe cei care se arată revoltați că BNR n-a intervenit: de unde știu ei că n-a intervenit?...

Nu orice nivel de curs se obține prin intervenții

Două precizări se impun însă. Mai întâi, că astfel de intervenții au loc întotdeauna când realitatea o impune, mai ales pentru a stabiliza piața valutară dacă leul se depreciază ori se apreciază excesiv. Apoi, că BNR schimbă lei pe euro sau euro pe lei, având mereu grijă să rezulte un net nesemnificativ, chiar și în cazurile în care vânzările de valută sunt semnificative. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu imediat după ce o intervenție a impus vânzări de valută, deîndată ce realitatea o permite valuta „dislocată” este recumpărată pe toate căile posibile.

Și încă un detaliu extrem de important: nu orice nivel de curs, indiferent de cine e dorit,poate fi obținut prin intervenția băncii centrale. Așa că Banca Națională nu-și poate permite să cheltuiască valuta țării pentru a se hazarda în intervenții imposibile. Iar tot acest proces nu se desfășoară printr-o simplă decizie a guvernatorului. Indiferent dacă, în unele situații, se impun intervenții tactice, programul urmărit cu sfințenie este strategic. Cum, când și de ce intervine Banca Națională ? Răspunsul la aceste întrebări vine pe un itinerariu lung, care începe cu analizele și propunerile din direcțiile de specialitate, continuă cu supervizările Comitetului de Politică Monetară și se încheie cu analiza și decizia luată prin vot în Consiliul de Administrație.

În ce situație o intervenție s-ar solda doar cu o vânzare inutilă de valută ? Un exemplu cu adevărat relevant ni-l oferă deprecierea din ziua de 23 ianuarie, când leul a pierdut 4,27 de bani, o valoare mai mare decât toate pierderile din perioada 3 – 22 ianuarie. Întâmplările din această zi sunt strâns legate de convertibilitatea totală a monedei noastre, la care BNR a lucrat 15 ani. Declararea convertibilității totale, la 1 septembrie 2006, a înlăturat ultimul obstacol din calea aderării României la Uniunea Europeană. Leul convertibil își câștigase dreptul de a circula liber, „fără viză”, pe toate piețele lumii. Astăzi, pe toate aceste piețe, circulă nu doar miliarde de lei și titluri de stat denominate în miliarde de lei, ci și informații despre realitatea internă a României.

Or, zgomotul mediatic de la noi, produs de forme fără fond, de aberații potrivit cărora BNR ar manipula cursul de schimb sau că băncile ar face trucaje cu ROBOR-ul în piața monetară cu știrea și cu implicarea Băncii Naționale, la care s-a adăugat taxarea „lăcomiei băncilor” , i-au îngrijorat pe investitorii în lei de pe întrega planetă. Încrederea câștigată greu, chiar dacă nu a fost pierdută, a fost pusă sub semnul întrebării. Iar șocul s-a produs în noaptea de marți spre miercuri; de fapt, s-a produs în piețele unde, prin jocul fuselor orare, e ziuă când la noi e noapte. Moneda noastră s-a depreciat până la 4,77 de lei pentru 1 euro. De la acest nivel miercuri dimineața, la București, când s-a deschis piața valutară, au început tranzacțiile: 4,77 de lei pentru un euro. Depreciere față de marți: aproape 1 la sută.

Când piața internă aude ecoul unui șoc suferit de moneda noastră pe piețele internaționale, și leul se depreciază, orice intervenție devine imposibilă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp