Am ieşit de la Ateneu sâmbătă seara cu strălucirea muzicii lui Beethoven şi Ceaikovski în minte, cu satisfacția aceea pe care ți-o poate da doar o interpretare memorabilă. Trioul internaţional pe care l-am ascultat în 12 septembrie şi-a regalat publicul cu versiunile memorabile a două partituri în care intensitatea emoţională e o cheie de boltă. Da, muzica nu este și nu trebuie să fie doar o simplă plăcere, ea trebuie să-ți răscolească simțurile, să rămână cu tine, să te ocupe și să te transforme pentru mult timp. Interpretarea e scop și finalitate a unor partituri scrise peste secole, pe care le-am mai ascultat, poate de chiar câte douăzeci de ori, dar care devine - interpretarea - actul unic și irepetabil pentru care căutăm și mergem în sălile de concert, locul în care muzica se întâmplă vie și rezonatoare peste timp în conștiința ascultătorului. Recitalul Alissa Margulis, vioară - membră în juriul Concursului Internațional George Enescu 2026; Ștefan Cazacu, violoncel - laureat al Concursului Internațional George Enescu 2020-21; alături de pianistul Andrei Gugnin, a fost unul dintre cele mai frumoase programate până acum la Concursul Enescu 2026. În special pentru partea a doua.
Știm că Tolstoi și-a imaginat o crimă pasională atunci când a ascultat Sonata Kreutzer de Beethoven, partitură compusă în perioada Eroica, şi a scris o povestire care a făcut celebră această sonată, despre o interpretare a ei care îl face pe soț să-și ucidă soția după ce o aude cântând această muzică alături de un alt bărbat. Cu Alissa Margulis, îmbrăcată într-o superbă primă ținută în ton vișină coaptă-Burgundy, Sonata Kreutzer n-a fost totuși chiar criminală, doar spontană şi energică, cu momente de agresivitate crocantă. Cred că violonista ruso-ucraineano-germană de 45 de ani şi-a ales această sonată exact pentru caracterul ei pasional concertante. Adagio-ul de deschidere a fost construcția incipitului dramei, țesut între delicatețea viorii și fermitatea pianului lui Gugnin. Secțiunea centrală principală a primei părţi, Presto, e o izbucnire de furie geloasă a viorii lui Margulis, greu de ținut în frâu de pianul care trebuie să o liniștească. Tema din Andante, cu variațiunile sale, este un caleidoscop de culori și emoții, uneori aspre și contondente. Gugnin se întrebuinţează serios urmărind zborul fantasmatic pentru a-i oferi solistei piste sigure de aterizare. Finalul transpune energiile pasionale aproape fizic. Duo-ul de pe scena Ateneului e vitezistic și dezlănțuit, cu pivotări amețitoare brutale și tandrețuri bruște care te proiectează într-un spațiu ultra augmentat. Da, personalitatea e foarte importantă în muzică, mai ales într-un concurs de interpretare, iar concurenţii care şi-au urmărit jurata din sală chiar au avut ce să-şi noteze! Până să fie membră a juriilor violonistice de specialitate și starul de astăzi, Margulis a simțit febra și gustat la rândul ei succesul unor concursuri internaționale ca Wieniawski International Competition în Polonia, Concursul de vioară Spohr în Germania, Viotti Vercelli în Italia şi UNISA, Pretoria, Africa de Sud.
Partea a doua e minunată, cu românul Ștefan Cazacu care s-a alăturat celor doi muzicieni în Trio-ul în la minor de Ceaikovski, à la mémoire d'un grand artiste, singurul trio scris de compozitorul rus în amintirea mentorului său, pianistul şi dirijorul Nikolai Rubinstein - care, atenţie, nu e polonezul Arthur! Oricât de puternică ar fi ca interpretă, Margulis a ştiut să fie delicată şi fragilă, iar sunetul lui Ştefan Cazacu a fost pur şi simplu superb, întunecat şi sumbru de la bun început, în temele grave, de caracter elegiac din prima parte. Tema cu variațiuni din partea a doua a trio-ului a reliefat virtuozitatea celor trei muzicieni din scenă, care au reușit să mențină un nivel impresionant de energie timp de mai bine de o jumătate de oră - lucrarea întreagă are peste 50 de minute epuizante! Fiecare episod variațional a fost strălucit creionat, dar în același timp rămânând în caracterul arcului narativ general. Variațiunile meditative au fost delicioase și tandre dialoguri între Margulis și Cazacu, iar cele vivace au adus spiritul virtuoz și degajat, contrapondere la elegia predominantă din lucrare, mai ales în fuga interpretată cu remarcabilă precizie contrapunctică. Andrei Gugnin a avut forță și dramatism, cu un volum care pe alocuri nu a făcut concesie echilibrului: în tradiția școlii ruse, trio-ul lui Ceaikovski nu e socotit piesă de salon, ci lucrare concertantă.
Concluzia, înainte de repriza melancolică a temei de deschidere, a fost glorioasă, cei trei interpreţi abandonându-se complet muzicii. La fel și publicul care i-a aplaudat încântat în picioare pentru strălucirea în trei, chemându-i insistent la bis, specialitatea casei, deși nu prea mai era loc de altceva după monumentala elegie ceaikovskiană. Și totuși a venit şi bisul, unul în caracter: un haios tango pathétique!
O notă pentru solistul român al serii: la cinci ani de când s-a impus pe podiumul laureaţilor la Concursul Enescu, Ştefan Cazacu e deja un interpret de forţă şi delicateţe, cu un sunet minunat, cu vibrato bine dozat, care nu exagerează niciodată cu intensitatea şi care ştie întotdeauna să-şi asculte partenerii şi să-şi dozeze inteligent nivelul. În ipostază solistică sau ca membru al Orchestrei Române de Tineret, Ștefan a concertat pe scene precum Musikverein din Viena, Konzerthaus din Berlin, Elbphilharmonie din Hamburg sau Filarmonica din Paris. E un cameralist pasionat, l-am văzut anul trecut şi în Brave New Music la Filarmonica de Stat Sibiu, al cărei solist concertist e, alături de Mircea Marian cu care formează Duo Serafim, într-un excelent recital de muzică contemporană românească. Ştefan e şi un profesor pasionat la Universitatea Națională de Muzică din București și Colegiul Național de Arte Lipatti. După seara de ieri de la Ateneu am confirmarea că violoncelistul de 32 de ani e un artist complet şi matur, un interpret de forţă și mai ales subtilitate. Felicitări! Și mulțumim pentru muzică!
În seara aceasta îi vom urmări pe cei trei tineri violoniști calificaţi în Finala Secțiunii Vioară a Concursului Internațional George Enescu 2026. Eun Che Kim, din Coreea de Sud (28 de ani); Francesco Papa, din Italia (20 de ani); și Jayden King, din Statele Unite ale Americii (11 ani), vor concura de la ora 18.00 acompaniaţi de Orchestra Filarmonicii "George Enescu", dirijată de Harry Ogg. În finală, Eun Che Kim și Francesco Papa vor interpreta Concertul în re minor pentru vioară și orchestră op. 47 de Jean Sibelius, iar Jayden King va interpreta Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 35 de Piotr Ilici Ceaikovski.
Finala va fi transmisă LIVE de TVR Cultural și Radio România Muzical, precum și online, pe site-ul Concursului Internațional George Enescu, festivalenescu.ro și medici.tv.
Publicul îşi poate vota favoritul la https://festivalenescu.ro/ro/concursul-international-george-enescu/vot-public/vot-public-vioara
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.